770 matches
-
Mașa, tot În rochie de mireasă, și pe vizitator, În chip de mire, Îmbrăcat Într-un costum În carouri, de genul celor pe care-l purtau prin anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În cap, Înjurându-l. „Bețiv nerușinat...! Cu mine ți-ai găsit...? - Cu o mână Îl prinse de reverul hainei, iar cu cealaltă, Îi aplică un pumn În plină figură! Necunoscutul, amortiză lovitura, fentând lateral, dovedind Îndemânare și nu ageamiu În profesie, În cădere aplicându-i cu ambele picioare o lovitură violentă În abdomen, ridicîndu-se de jos fulgerător. Făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el. Poate, ar fi avut o reținere dacă venea Îmbrăcat În haina militară, dar așa...? Gulerul cămășii mototolit și jegos nu făcea notă discordantă cu cravata la fel de murdară, agățată neglijent În jurul gâtului și extrem de lungă ce se balansa hazliu pe reverul hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios individ dacă era Întâlnit În alte ipostaze nu i se putea acorda nici cea mai mică atenție ori din milă Îi ofereai câțiva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un gît puternic Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler i se păru că simte parfum franțuzesc dinspre reverele paltonului de cămilă. Îl observase omul atunci? Îl urmărise oare până acasă? De asta Sammler nu era sigur. Nu dădea doi bani pe eleganța, stilul, arta delincvenților. Nu erau nicidecum eroi sociali pentru el. Avusese niște vorbe În sensul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu? — Domnișoara? — N-am dispărut pur și simplu. Am desemnat o fată să aibă grijă de tine. — Mda. Soția ta, poate? — Nu, nu. Feffer zâmbi repede, și continuă repede, așezându-se pe marginea băncii. Purta o jachetă albastru Închis cu rever dublu și cu nasturi mari sidefii. Brațul i se puse pe spătarul băncii și rămase afectuos lângă umărul lui Sammler. — Nu soția. Doar o fată pe care o mai fut din când În când și de care am grijă. — Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ultrașic, ce aminteau mai puțin de medicină și mai mult de Las Vegas și de viața de petreceri, cu curse, dame și cântărețe. Lucruri legate În mod echivoc de bunătatea lui. Legănându-și umerii ca un pistolar. Purtând haine cu rever dublu. Jucând gin și canastă pe mize mari și vorbind din colțul gurii. Detestând medicii kulturnîi care voiau să discute despre Heidegger sau Wittgenstein. Doctorii adevărați nu aveau timp de asemenea chestii Închipuite. Îi detecta cu iscusință pe Închipuiți. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ei... — Hmm, Îți merge mintea... Da, cam așa-i. Ai priceput fantastic de repede niște lucruri. Cu zîmbetul pe buze, individul Își descheie primii doi nasturi de la palton, Își dădu la o parte fularul alb de lînă și-și Întoarse reverul hainei. Mi-a arătat o insignă groasă, cam de mărimea unghiei de la degetul mare. Avea forma unui triunghi echilateral, cu colțurile rotunjite, fundal albastru cu margine argintie. În mijloc ieșea În relief un S, tot din argint. Litera era formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai văzusem o asemenea insignă pînă acum, dar mi-am dat pe loc seama că sună a amenințare. Am realizat imediat lucrul acesta, dar n-am scos nici o vorbă. Cred că Înțelegi, nu? spuse el, Întorcîndu-și, cu un gest rapid, reverul la loc. N-aș vrea să ai idei preconcepute În ceea ce mă privește. Și pe urmă, soțul surorii mele este un tip grozav, pur, cinstit. De aceea aș vrea să-ți fie limpede că nu-l poți considera... cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și microbuzele se golesc unul după altul. Or să ajungă imediat aici. — Oare trage cineva sforile În spatele scenei? — Nu știu ... Eu ... Cineva de pe-aici... persoană influentă... poate vreun membru al consiliului orășenesc... — Ai insignă?... Dacă ți-e prinsă la rever, hai, arunc-o repede! Tot nu-mi venea să cred. Chiar dacă se punea ceva la cale, nu-mi mirosea decît a un soi de Încăierare sau În cel mai rău caz a demonstrație. Dacă era să fie demonstrație, Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ai tăi, să mi se deschidă lumina de necrezut a revelației. În clipa aceea am știut precis ceea ce ai știut și tu. Să nu crezi că mi-a fost ușor să plec. Am cusut - fără să știe nimeni - ascuns, la reverul stâng al rochiei acelea albe, fotografia ta mică pe care mi-ai dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rochiei acelea albe, fotografia ta mică pe care mi-ai dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam cusută sub rever, peste ea un petic din aceeași rochie, luat din tivul de jos; știam că trebuie să plec în curând, eram fericită de ideea ce-mi trecuse prin cap și o realizasem, dar nu-ți puteam spune, te-ai fi speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zguduindu-mi sacul plin cu chintalul de mitocănie ereditară, băutură, tutun, minuturi, cei zece ani în plus, carbonizați și înecați în „combustibilul“ cel mai tare, și căruia nu-i mai rămăsese nimic altceva de oferit cu excepția draivului și stopului pe rever. Mi-am ridicat privirea spre peretele de sticlă care se înălța deasupra capului lui Fielding. Micii afaceriști ai Manhattan-ului se uitau cu fețe subțiri ca niște cărți de credit. — Bun, făcu Fielding. Vrei să servești? — Servește tu. L-am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gesturi delicate a doua minge din buzunarul șortului bine croit Mi-am răsucit racheta în mâini și am făcut câteva mișcări de balans... Dar cel de al doilea serviciu a fost extraordinar. Lovită cu o ușoară întârziere și jos, din rever, aș spune eu, mingea a venit în picaj deasupra fileului, a aterizat în adâncimea terenului și izbit ca o ticăloasă. A sărit atât de sus, încât am reușit să o returnez doar cu un semi-smash executat în ultima fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
decât să atingă mingea cu racheta - și, cum avansase jignitor de mult, returul lui a fost doar un voleu nereușit Mingea galbenă a picat în centrul terenului meu ca o invitație. Am lovit-o jos, cu forță și îndesat, spre reverul lui Fielding, după care m-am împleticit precaut până la fileu. Mare greșeală. A fost momentul ales de Fielding pentru a lansa o lovitură trasă cu ambele mâini. Mingea a trecut fremătând peste fileu, s-a înălțat ușor, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe un scaun pliant din antecameră, când l-am auzit pe Fielding tropăindu-și pașii. M-a apucat de umăr. — Îmi pare rău. Eu... — Liniștește-te, moșule, mi-a spus el. Te-ar costa vreo două miare să-ți îmbunătățești reverul și, poate, o mie serviciul. Ar trebui să te lași de fumat, să bei mai puțin, să mănânci ce trebuie. Ar trebui să frecventezi cluburi scumpe pentru menținerea sănătății și saloane sofisticate de masaj. Ar trebui să suporți o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
expedierii mele din New York. Am străbătut locul în lung și-n lat. — E ora zece și ați închis deja? m-am auzit eu urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice. În aceeași clipă m-am trezit ținând în mână niște revere de serj bleumarin. Tipul a deschis barul scutit de taxe vamale și mi-a vândut sticlă. M-am așezat să beau în loja pentru plecări. Apoi a început îmbarcarea. Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut un pas lateral și nu l-am mai putut vedea. — Ce faci? a lătrat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de rezervă, sunt componente detașate. Recunoaștem acest lucru și ne îndreptăm în întâmpinarea lui. Cred că unul sau doi oameni sau lucruri se apropie de mine cu mare viteză. * — Hei, prietenul meu, spune Felix în antreu, trecându-și degetul peste reverul meu subțire. Știi, îmi place stilul lui. Cu un asemenea tip, o săptămână ai de lucru și o lună nu. Ce se întâmplă? O vizionare se întâmplă. Am coborât scările de la Ashbery în dimineața aceea și am izbucnit în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Totuși, Rod are încredere în talentul meu. Tu ești un artist. Și eu respect acest lucru, John. — Experiența pe care o am, Vron, mi-a arătat că lucrurile pot merge în ambele direcții. Mă privi gânditoare, cu mâinile încrucișate pe reverele albastre. — Ți-aș putea fi o mamă bună, zău așa, spuse ea. Aș putea, fără îndoială. * — Distanța care îl separă pe autor de narator corespunde gradului în care autorul îl consideră pe narator hapsân, frustrat, ridicol sau demn de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rundă de urări de noapte bună. Orice ar fi fost mai bun. Așa că m-am ridicat pe vârfuri și l-am sărutat. Avea gust de vin și de whisky și mirosea delicios, a parfum piperat; i-am atins cu degetele reverele de mătase ale hainei. S-a dovedit că era timid doar în stadiul de făcut curte. Ce a reușit să provoace, doar cu gura lui peste a mea, a fost de-a dreptul extraordinar. După ce, într-un final, fără tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uit la fotografii. Adrian m-a lingușit de cum am intrat - deși cred că nu e cuvântul potrivit, pentru că asta implică ceva mic și blând cu ochi mari și atrăgători, preferabil nu îmbrăcat cu o cămașă portocalie mulată și strălucitoare cu revere exagerate și cu o pereche de pantaloni albi din in strâmți pe fese. Adrian era la fel de atrăgător precum un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din care atârnau fire. — Este directorul nostru de investiții, a spus Sebastian, cu mâinile încă în jurul meu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
casă. Două plotoane, cu aruncătoare, de-alea de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]