700 matches
-
sunt expresive: "de nu m-ai uita încalte", "și-apoi cine treabă are", "nime-n lume n-o să știe", "bată-i vina", "acu-i acu", la fel și rimele din termeni populari. Impresionând printr-o "expresie intelectualizată" (T. Vianu), cu reverberații filosofice, Eminescu ajunge la virtuozități verbale (rimele culte, rezultate prin folosirea numelor proprii: "Menelaos/adaos, / Istaspe/ oaspe"), la suavitatea melancolică, la armonie și la fantezia detaliului. Prin reluarea temelor, obține de fiecare dată: efecte de sunet, mișcare, culoare, iar supratema
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
titlul "Pagini din diplomația României", este de a reda, nu triumfal și prezumțios, ci cu modestie și cu decență așa cum procedează oamenii care au simțul măsurii și se respectă fapte care țin de normalul vieții internaționale, contemporană nouă dar cu reverberație și pentru viitor; o prezentare așadar, faptică, făcută de o generație, pentru cele care ne urmează în profesia de diplomat. În paginile de față, sunt relatate, în cele 34 expuneri, acțiuni din politica externă, inițiate și desfășurate de România (prin
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de negociatori (de formațiuni diferite, constituiam totuși o adevărată echipă). Activitatea mea în general, ca diplomat și ca jurist, a fost puternic marcată de preocupări care țineau de problematica relațiilor cu Germania (inclusiv cu R.D.G.) și de aceea, o atare reverberație o fac, și cu plăcute amintiri și cu satisfacțiile pe care le încerc cu acest prilej. Privind fotografiile din timpul acestei acțiuni, încerc un sentiment de tristețe, când mă gândesc că, probabil, ceilalți colegi au trecut deja în neființă; port
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu chiar o aventură în politica externă. Cele două state aveau în comun doar faptul că erau situate pe același continent, că fuseseră aliate în război, iar apoi învinse și că, deși erau rupte una de alta, se resimțeau unele reverberații ale legăturilor tradiționale (inclusiv prin prezența în România a unei etnii germane deloc neglijabile). În Tratatul de pace cu România, fuseseră reglementate o serie de probleme cu privire la Germania (toate menajând interesele acesteia, dar pe seama României), ea beneficiind fără a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
se crea o opinie și o atmosferă internațională, favorabile soluționării globale, pașnice a conflictului în Orientul Mijlociu, condamnând, totodată, la ONU folosirea forței împotriva populației palestiniene și terorismul sub orice formă în regiune. Ca o concluzie a politicii externe românești cu reverberație pe plan internațional a fost și rezoluția adoptată, la inițiativa țării noastre, la 11 decembrie 1989, de Adunarea generală a ONU cu privire la soluționarea tuturor conflictelor pe cale pașnică. Aceste intervenții și demersuri diplomatice românești nu au deranjat, până la urmă, nici Israelul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
După cum am subliniat deja, ideologia nu este un concept static, evoluția sa semantică fiind inerentă dezvoltării științelor sociale, mai ales în posteritatea celui de al Doilea Război Mondial. Această dezvoltare s-a clădit, desigur, pe o moștenire ce deține, deopotrivă, reverberații ale înțelegerii marxiste a termenului, dar și ale analizelor venite din zona sociologiei cunoașterii, epistemologiei, teoriei politice ori psihologiei. Anunțul privind "sfârșitul ideologiei" nu a stăvilit problemele ridicate de definirea conceptului, ci, dimpotrivă, le-a intensificat, câtă vreme a permis
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Întregi serii de imagini, ca tot atîtea „variațiuni”. Odată epuizat, lanțul asociativ oferă o verigă nouă altei rețele imagistice, Încît poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca succesiune de „relee” ce-și transmit unul altuia undele de energie. Spațiul de reverberație al poemului se amplifică astfel enorm, atît În sensul Îmbogățirii viziunii „panoramice”, care atrage În sfera imaginarului nocturn un număr impresionant de „obiecte”, cît și al unei „radiografieri” a detaliului, plasat sub cele mai diverse lumini, supus unei anume analize
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din legumă”, „e o emoție-n vîntul care apleacă trestia”, „o transfuziune pală din mînă În crepuscul”, „vorbele sunt ca lampioane În sărbătoarea pădurii”, „atîtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală” etc. etc. pretutindeni sînt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sîngele Atunci În palma minții se va opri o lăcustă divină Atunci de porțiile de bronz ale ploii se va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi deodată vuiet
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se odihnește o vreme pasărea călătoare a vieții”. Dar Voronca este, În Petre Schlemihl, și poetul pămîntului și al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă În seve”, Într-o atmosferă eterată În care peisajul se muzicalizează, topindu-se În pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han În munte Soarele, naftalină, În rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina În cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atîtea vinuri, Sau aurora clopot de var În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
egale de sugestie printre alte elemente, de felul celor deja menționate, În ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, În caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și succesiune, de interferențe și reverberații, de provocare la metamorfoză. Balul, carnavalul, dansul, performanțele saltimbancului sau Îndemînarea jucătorilor de orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, Înscriindu-se, la nivelul discursului liric, Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mișcări ascetice având propriile aspirații); pe de altă parte, în gândirea clasică, chemarea la austeritate n-a fost organizată într-un sistem moral autoritar, coerent și unificat, impus tuturor în același mod”1. Foucault face aluzie cu oarecare insistență la reverberațiile totalitare ale ideii creștine de asceză, ulterior sistematizată în cazuistica romano-catolică medievală. Avertizându-și cititorul asupra potențialului discriminator al unui sistem juridic de corecție, Foucault trădează o înțelegere unilaterală și preponderent negativă a disciplinei corporale. Pe harta genealogică a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criticului: cameleonismul stilistic, capacitatea de a intra în pielea „personajelor” sale fie pentru a le discredita prin pastișă, fie pentru a le prelungi obsesiile pe cont propriu. Se sugerează totodată resorturile unui asemenea modus operandi, căci dincolo de aparența lor seducătoare, reverberațiile proustiene ale titlului atestă un veritabil program critic, a cărui miză ar fi aceea de a căuta (și mai ales de a „regăsi”) timpurile și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de interes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
italian, de fratele său Niki, regizor la Animafilm și om de lume. Acasă (1992) este un poem al melancoliei, bătrâneții și stingerii: în plină „epocă de aur” ceaușistă, marcată de sărăcie și resemnare, crizele de inimă ale mamei protagonistului sunt reverberațiile organice ale demolărilor brutale la care sunt supuse clădirile istorice ale orașului. Z. excelează în descrierea oazelor scăpate temporar de „sistematizare” - străzi de mahala cu căsuțe ascunse sub bolți de viță sau bulevarde mărginite de castani seculari -, ca și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
realizare, Racul), obsesia lui Ivasiuc este inventarea aceleiași „mitologii a autorității”, motivată psihanalitic ca deghizare a terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
Trecerea de la administrație publică la management public nu e doar o invenție a lumii academice; nu se referă în primul rând la schimbarea terminologiei, a conceptelor folosite în științele sociale. Reformarea gestiunii publice din România este o realitate locală cu reverberații globale și multidimensionale; ea este o configurare specifică, dar în același timp se înscrie în tranziția tendențială (Vlăsceanu, 2007, p. 80), caracteristică democrațiilor occidentale, trecerea de la modernitate la postmodernitate, de la industrialism la postindustrialism. Caracterizând întreaga societate, astfel de transformări implică
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
probabilitate în vremea studiilor liceale, în jurul anului 1917, când, sub îndrumarea profesorului Francesco Satullo de la liceul A. Jăci din Messina, elevii ascultau versurile lui Ariosto și studiau operele celor mai cunoscuți autori din epoca Romantismului: Leopardi, Foscolo și Manzoni.12 Reverberațiile operei leopardiene au ajuns, direct sau indirect, la cunoștința sicilianului, care și-a format personalitatea artistică în medii unde opera recanatezului continuă să fie dezbătută, analizată, criticată sau lăudată. Prima parte a prezentei cercetări este dedicată impactului pe care proza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte care se văd de la depărtare, sunt insule ce trimit spre cititor reverberații.132 Ambii poeți cântăresc valoarea fono-evocativă a termenilor și o scot în evidență prin spațiile de liniște care se deschid între ei, în interiorul versurilor sau prin ingambament.133 Leopardismul ungarettian a dovedit că forța evocatoare a cuvântului implicat în analogie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clasice și pește lecturile aprofundate din perioada șederii la Romă. După Messina pascoliană și simbolista, după Romă rondistă, Quasimodo a cunoscut în mediul literar florentin noile orientări ale poeziei pure, iar apoi ermetice: din toate aceste centre literare nu lipseau reverberații romantice consonante cu temperamentul liric al sicilianului: ele parcurseseră întreg secolul precedent și, metamorfozate, trecuseră pragul veacului trecut și prin vocea lui Leopardi.217 2.6.2. Anii trezeci-patruzeci, de la Ape și pământuri la Și pe data e seară În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la istoria sa personală strâns legată de spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise, trad. MB).318 Neputând recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de ambii autori motivului tăcerii și tematicii temporale pune în lumina modul în care ei valorizează trecutul, opunându-l prezentului detestat. Însă trebuie subliniată o diferență importantă între cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ceru-i singur când el tace (Viața tainica).359 Epifania sonoră a vântului aducător de cunoaștere propune din nou dinamică din Infinitul. Dat fiind că pentru sicilian, conform propriei declarații, imaginile făurite de scriitorul romantic și-au pierdut puterea de reverberație (non versa telai di suoni), eului îi rămâne doar singurătatea fundamentală, stearpa, pe care o proiectează asupra naturii și a divinității (anche îl cielo è solo). O imagine asemănătoare, ce confirmă faptul că efectul reprezentărilor romantice s-a atenuat, se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
procesul lecturii propria sa determinare și devine un emițător continuu de semnificații, fără a atinge însă iluzia „operei nețărmurite”. Cu eseurile din Cultura ca interior (2001) P. se manifestă din nou ca fin anglist ce evoluează pe arii largi: de la „reverberații shakespeariene” la romanticul Samuel Coleridge și la victorienele surori Brontë ori la moderniștii T.S. Eliot, Virginia Woolf, Malcom Lowry și până la autori intens traduși în zilele noastre, precum Angela Carter sau Vladimir Nabokov. În analize care vădesc erudiție și rigoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
prudentă, a punctului de vedere personal. Volumul înfățișează minuțios conceptul de postmodernism cu toate trăsăturile sale, cu antecedente, „istoric”, utilizări și consecințe și, în primul rând, cu sensurile multiple, incerte, contradictorii, în permanentă mișcare. Sunt prezentate dezbaterile teoretice asupra subiectului, reverberațiile lor, sunt analizate toate nivelurile (naratologic, poetic, tematic, ontologic, filosofic, al circulației și receptării, al militantismului estetic și atitudinal, al mentalităților etc.), pertinente pentru cuprinderea globală și totodată aprofundată a chestiunii. Toate dezbaterile, constructele ideatice și realitățile culturale analizate sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
pasăre din cea de a doua tagmă, ocupă, prin întâmplare, tronul creează o dizarmonie a lumii, o "încălcare a ordinii legice"11; la fel, impunerea grotescului hibrid Struțocamila pe tronul împărăției patrupedelor este percepută ea însăși ca o anomalie cu reverberații cosmice (vezi plângerea Inorgului...) Monarhia Corbului, ca și cea a Strutocamilei sunt împotriva naturii, deci nu au cum să fie legitime. Depășind net desenul pe care planul divin li-l impusese în cartea lumii (a cărei imagine o reflectă bestiarul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 14 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 50 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]