42,154 matches
-
la limita nevrozei, anticipau moral și prefigurau psihologic cea mai profundă dramă socială, politică, economică și umană pe care o cunoscuse pînă atunci istoria: primul război mondial. Dar mai anunțau, în egală măsură (și în parte chiar reprezentau), o radicală revoluție a limbajelor artistice și a întregului lor acompaniament simbolic; este vorba de nașterea anvangardelor, de constituirea acelui fenomen în măsură să pună între paranteze cam tot ceea ce, de mai bine de două milenii, omenirea a creat și a stocat, cu
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
tren sigilat, singurul alb pe care negrii îl vor accepta la conferința de pace. Mi-am dorit să particip la cocteiluri purtând o mitralieră. Mi-am dorit să-i spun unei vechi prietene, care e oripilată de metodele mele, că revoluțiile nu sunt niște mese festive, că nu poți alege ce-ți place, și apoi să-i văd rochia argintie de seară umezindu-i-se în față. Mi-am dorit să lupt împotriva preluării puterii de către Poliția Secretă, dar din interiorul
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
pentru o Românie curată și demnă. Mihail Rădulescu, Caransebeș N. R.: Faptul că nu ați înțeles implicarea mea în politică după 1988 e problema dv., nu a mea. Aș putea să vă întreb doar atît: cine să fi făcut politică după revoluție, dacă ne-am fi ținut deoparte cu toții? Poate securiștii care chiar o fac. În ce privește "manipularea" mea, ori "ofertele" pe care le-aș fi primit, acestea sînt afirmații josnice și care nu vă fac nici o cinste. În al doilea rînd, dv.
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
și culturală a anilor 2000. În sfârșit, va trece și această pegră, ne vom lecui și de rănile adânci lăsate de patrioții gras remunerați. închistarea, anchiloza și submediocritatea vor putea fi depășite cu totul altfel decât o fac astăzi promotorii revoluției culturale de tip Oltenița. Nu cred că numele citate trebuie scoase din viața publică. în fond, d-na Olteanu-Matei își are propriii fani - și ei nu trebuie ignorați -, chit că nu mesaje spirituale așteaptă ei de la posesoarea celei mai vulcanice
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
va fi având rolul lor social-sexual. Doar că va deveni o rușine pentru orice regim politic viitor să defileze cu astfel de artiști și cu astfel de idei. în clipa de față, Ion Iliescu pare pregătit să declanșeze o nouă revoluție culturală. A lucrat temeinic la pregătirea cadrelor - tocmai a împânzit țara cu sute de �cavaleri" ai culturii, care de care mai aprigi luptători cu reumatismele fizice și suferințele morale -, a obținut fondurile, iar ideologia e de mult însușită: vechiul slogan
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
ori ofițer de securitate. O stranie omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească adevărul de minciună și să se comporte în consecință. Altă bizarerie: la întîlnirile din primii ani de după Revoluție, atunci cînd pasiunile politice - în fine, eliberate - distrugeau familii și prietenii de-o viață, unitatea grupului n-a suferit fisuri. Faptul că nu avusesem nici un comunist printre noi a facilitat situația; de altfel, imensa majoritate s-a aflat și după
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
treizeci de ani. Cred că ar fi interesant să ne spuneți care sunt diferențele pe care le-ați remarcat în acest interval. Căci au avut loc într-adevăr schimbări în acest răstimp, de pildă între 1970-73 și 1990, îndată după Revoluție... Au avut loc, evident, schimbări foarte importante. Cred că există mai multe dimensiuni, care trebuie deosebite cu grijă. Pe planul economic și social, restituirea pământurilor a fost foarte însemnată pentru mulți români, nu numai pentru agricultori , ci și pentru cei
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
senzația posibilă de care individul se teme cel mai mult, organismul său.... Culoarul absurdului. În care pătrunzi într-o zi și din care nu mai poți să ieși până ce viața nu se confundă cu el în întregime. Chinezii care, cu revoluția lor culturală, au schimbat cuvintele dezbină și stăpânește cu agită și stăpânește, replica asiatică la dictonul roman DIVIDE ET IMPERA! Alt predicat. Stockholm, iulie 1977. Băncile suedeze de un granit roșcat, cu stâlpi grei, zgrunțuroși. Am pus mâna în treacăt
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
realizările și unelteau răsturnarea de regim -, le capturau spionii și uneltele lor locale. Își făceau, așadar, datoria. Și, bineînțeles, nu au bătut personal nici ministrul învățământului, savant înfăptuitor de reforme școlare, nici abilul diplomat Lipatti, nici translatorul lui Ceaușescu, ulterior revoluției ministru și el al relațiilor noastre externe - sau doar ambasador, iată că nu mai știu! N-au bătut profesorii de la Academia Ștefan Gheorghiu, astăzi rectori/proprietari de universități și de posturi de televiziune. Dacă ne gândim mai bine, n-a
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
cît pentru cel mai mare roman al tuturor timpurilor... Daniel Pișcu - Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Editura Aula, Brașov, 2002, 96 de pagini, f.p. Daniel Pișcu - Game, Editura Aula, Brașov, 2002, 41 de pagini, f.p Catrinel Popa Revoluții ratate Probabil mulți cititori ai lui Augustin Buzura s-au întrebat cum de a reușit romancierul să reproducă atît de veridic, în Orgolii, limbajul turnătorilor Securității, într-o vreme în care nu e de crezut că el chiar a avut
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Ungaria, manifestările populare de la Poznán și Budapesta și reacțiile românești, oficiale și neoficiale, față de acestea) îi lipsește unitatea, o logică internă de ordonare a faptelor și, mai ales, claritatea - presupune, de exemplu, o seamă de cunoștințe ale cititorului despre desfășurarea revoluției ungare și despre politica internă poloneză, fără de care aceasta se poate pierde în text. Faptele propriu-zise din octombie-noiembrie 1956 sînt destul de simple - la Timișoara, o adunare, inițiată de studenții Facultății de Mecanică, în sala mare a cantinei - la revendicările studenților
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Alexandru Ivasiuc și Mihai Victor Serdaru pun la cale o manifestație în Piața Universității, despre care Securitatea află și, cu sprijinul turnătorilor, îi arestează pe cei care-și arătaseră dorința de a participa (iată, de altfel, cîteva pattern-uri ale revoluțiilor românești - încep la Timișoara și se termină sîngeros în Piața Universității, cu studenți ca prime victime). Informările despre mișcările din capitala Banatului dau însă o imagine mult mai nuanțată a celor petrecute (mă refer numai la aceste documente și fiindcă
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
mișcarea novatoare a curentelor importate din Apus. Acest studios al științelor economice și împătimit de istorie care este Ion Ghica, devine fără a bănui, poet și dramaturg, odată pornit pe panta evocării. Este poet în proiecția grandiosului uman al eroilor revoluției. Poet în îmbinarea numelor și a reflexelor livrești, în compunerea somptuosului inutil al costumelor, în variantele sfârșitului de secol 18 și ale celui următor, de la început până mult peste jumătatea sa. Croială și dimensiune, după rangul celui care le purta
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
2002. Un secol mai lung Astfel i s-a mai spus secolului al XIX-lea, pentru că, din punctul de vedere al identității sale (sociale, economice, industriale, cetățenești) și mai ales din acela al internaționalizării evenimentelor, hotarele lui sunt, de fapt, Revoluția franceză (și nu numai) de la 1789 și primul război mondial (până pe la 1920, punctul final al �epocii burgheze"). Mai poate fi adevărată sintagma �secolul culturii" sau "secolul blând", atribuite acestui veac după schimbările radicale petrecute de-a-lungul lui? Fabrica în locul manufacturii
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
a oftat. - Gata! Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi vine să cred că a fugit! - Tataie, e revoluție! Poporul face revoluție! - i-a zis Elena - Dumneata n-ai văzut? Că ne-am uitat Împreună la televizor! - Poporul face ce i se spune!- mânca-o-ar moșu`! - Mă, tată, mai bine hai să schimbăm vorba, ne mai aude careva
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi vine să cred că a fugit! - Tataie, e revoluție! Poporul face revoluție! - i-a zis Elena - Dumneata n-ai văzut? Că ne-am uitat Împreună la televizor! - Poporul face ce i se spune!- mânca-o-ar moșu`! - Mă, tată, mai bine hai să schimbăm vorba, ne mai aude careva și..! - l-a
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
au statut de articole de-sine-stătătoare sau, măcar, de trimiteri. Este cazul lui incluziune înglobat în corpul articolului hiponim, la fel lingua franca prezent în sabir, guvernor și guvernat în articolul caz, supracompus în compus etc. O sintagmă mult utilizată după Revoluția din Decembrie despre limbajul din vremea totalitarismului - căreia i s-au consacrat numeroase articole și cel puțin un simpozion - este limba de lemn care considerăm că neapărat trebuia să figureze în D. Noua ediție a D-ului cuprinde o substanțială
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
a fi folosite ca instrumente de șantaj politic și economic este foarte răspândit (în plus funcționând aici și șantajul - necunoscut la noi - pe baza dosarelor deschise). Ori, din relatările lui Eörsi, aflăm despre falimentul moral al intelectualității maghiare imediat după Revoluția din 1956; despre "modelul" maghiar al acestui selectiv la dosare; despre păstrarea în structuri a foștilor angajați ai Securității (ÁVH); despre mila și toleranța postcomuniste față de turnători; etc. Desigur, situația autohtonă este mai gravă, intelectualii mai compromiși, legea lustrației mai
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
de adevăr, dar în fond - e lucru știut - nici nu există un singur adevăr... Dacă mă refer numai la țara din care provin și pentru care realizez emisiuni radiofonice - România -, acolo, în urmă cu zece ani, s-a produs acea "revoluție televizată", iar termenul de "sindromul Timișoara" s-a impus și în mass-media din Occident. Opinia publică a fost bombardată cu imagini și informații de tot felul, care apoi au fost infirmate. Nici pînă astăzi "adevărul" nu a ieșit la suprafață
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
până la un punct, justificată. Dar, după decembrie 1989 situația s-a schimbat radical în această privință. Oricâte nemulțumiri am avea, oricâte continuități constatăm cu vechiul regim, din punctul de vedere al libertății de exprimare într-adevăr a avut loc o revoluție. Iar această libertate trebuie permanent apărată și consolidată, căci întotdeauna și pretutindeni în lume există forțe care urmăresc limitarea dreptului sau a posibilității de a-ți spune public gândurile. Azi nu mai există nici o justificare a tăcerii: ea nu mai
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
va insista să fiu dat afară din partid. Eram șocat, nu înțelegeam unde greșisem și nu reușeam să mă apăr. Peste numai trei ani, respectivul individ, ajuns între timp director, venea să-mi propună mie acest post întrucât venise vremea... revoluției și el trebuia... să plece. Acum lucrează tot ca director la o firmă româno-germană de adunat gunoaie. Revelația faptului că mizeria asta nu aparținea exclusiv comunismului - fiindcă la urma urmelor nu comunismul i-a creat pe oameni, ci exact invers
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Fascinată de logica răspunsului, mulțimea încetează scandalul. Mașinile circulă mai departe prin parc, împotriva legii. Copiii se retrag nedumeriți. N-au devenit, încă, pe deplin români... În acel moment am înțeles reacția unui amic, atunci când folosisem cu seriozitate sintagma "după Revoluție" pentru a localiza un eveniment. A început să râdă în hohote de parcă îl gâdila cineva. Râdea de prostia mea. Apoi râsul a devenit nervos, spasmodic și la sfârșit a întrebat cu luciditatea și groaza omului aflat întâmplător într-un azil
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
un eveniment. A început să râdă în hohote de parcă îl gâdila cineva. Râdea de prostia mea. Apoi râsul a devenit nervos, spasmodic și la sfârșit a întrebat cu luciditatea și groaza omului aflat întâmplător într-un azil de nebuni: "Care revoluție?!". Cea mai cunoscută răzvrătire contemporană împotriva obedienței românești aparține, fără îndoială, Anei Blandiana cu "Eu cred că suntem un popor vegetal..." și alte versuri. Care, au fost combătute la numai câteva zile de la publicare, în 1985, de un anume Dumitru
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
principiilor. Ea se asociază cu un tablou suprarealist, din intenția de-a le surprinde haloul neliniștitor, iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență,/ despre lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]