385 matches
-
politii politice: "Cum a fost?/ Un scuipat arsenios/ spintecând/ Cicatricea de pe obrazul/ Neamului meu, ca o sabie/ Așa a fost/ Nu m-am temut/ De aerul sticlit/ Sau de zăpezile-capcană/ Dăruite/ Cu-aceeasi recuzita/ Producătorii de infern/ Neieșiți din aerul revolut/ Păstoresc cavalcada Tranziției (...). Să fie tot demonul/ Care ne-a contorizat/ Gândul și nisipul/ Din propria clepsidra?". Reciclați, miliardarii de carton afișează "Mască celebrilor coloși/ Din Memnon și se hrănesc cu lingură/ Din osuarul îngerilor", îngeri cărora poeta le dedică
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
purtând marca Beatles (grație orchestratorului din umbră George Martin), Rolling Stones, Jimi Hendrix Experience, Creăm etc., într-o perioadă când Miles Davis se convertea (și îi acomodă pe melomani) la "electric jazz", Silveștri putea apărea drept reprezentantul unei concepții muzicale revolute, daca nu cumva muribunde. Era epoca radicalismelor contestatare "șaizecioptiste". Cine să-și mai amintească de faptul că exilatul român își începuse carieră că autor al unor compoziții iconoclaste, în răspăr cu ambianța nu prea favorabilă avangardelor muzicale predominantă în patria
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie și în infinitul spațio-temporal, nu e decît o iluzie (v. teoria mulțimilor a lui Georg Cantor).
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotrivă, figură de «reacționar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte și idei revolute. Îmi asum, cu scuzele de rigoare, aceste «portrete», dar îmi fac iluzia că încercarea mea își poate găsi un rost și într-o tabără, și în cealaltă. Cred (și sper), de asemenea, că există o sumedenie de cititori cărora lectura
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
unor ființe, absorbindu-le într-o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o adresă./ străzile și
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
pe tărîm religios, metafizic, juridic, estetic, etic sau politic, prin principii, legi, porunci etc., este la bête noire a enciclopediștilor". Pornire care nu face decît să limiteze enciclopedismul, să acorde iluminismului un statut de iremediabilă relativitate, în cadrele unei mentalități revolute: "Aceasta determină natura reducționistă a enciclopedismului, aceasta îl limitează între granițe înguste, mult mai înguste decît ar fi vrut ambiția sa atotcuprinzătoare. «Luminile» secolului al XVIII-lea erau mai mult decît șovăitoare atunci cînd atingeau zonele de frontieră ale umanului
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
o astfel de discriminare ar fi fost aceea tematică. Din fericire, Gabriel Liiceanu nu pe aceasta o aplică. Cele mai frumoase poezii nu sunt, aici, poezii despre... și despre... Ci sunt pur și simplu poeme de impact existențial. (Cuvântul frumos, revolut în teoria poeziei, și nu de ieri, de azi, e bine adus din condei către un sens mai acceptabil.) Liiceanu dă crezare, în opțiunile sale propriei intuiții. N-avem decât să parcurgem selecția ca să ne dăm seama în ce măsură a reușit
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
aibă dreptul de a se manifesta politic. Cum altfel o pot face dacă nu li se dă dreptul să aibă propriul partid comunist? Cui slujește o lege a așa-zisei „siguranțe naționale” care face referire la o epocă de mult revolută? Cum se poate ca în toate țările civilizate ale Europei - Franța, Italia, Spania, Finlanda etc. - să existe fără probleme pe scena politică partide comuniste, numai la noi, nu? Dar în Cehia și Slovacia?... Pe cine mai sperie comunismul atâta vreme cât Uniunea
Cernea, acuzat că nu a apărat o minoritate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36444_a_37769]
-
și absolut contrariant pentru anii ’90, optând pentru o autenticitate deloc intelectuală, pentru un limbaj țărănesc și provincial. Bineînțeles, el face limbaj, ca și Creangă, recreând limbajul originar, dar îl folosește dinăuntru, lăsând limba română să-și moduleze farmecul aproape revolut... Înțeleptul este o culegere de povestiri în care formula stilistică de până acum pare că se simplifică într-o oarecare măsură, frazele sunt mai scurte, mai seci, mai neutre. Personajele își spun ultima poveste, își rememorează viața care s-a
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
primi clasica dulceață și subvenția unui bilet la cinema. Ei simt că în proximitatea, în mediul acestor oameni atât de apropiați pot regăsi niște valori diferite de cele oficiale, un alt aer, parfumul unei epoci dispărute, dar câtuși de puțin revolută. La Ioan Stanomir, conturul simbolic al acestei relații este expus aproape didactic. Într-o parte sunt instantaneele vechi, dar prețioase, franjurii memoriei afective, în cealaltă, realitatea hâdă a României socialiste: ,Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
Doamna a cultivat asiduu prietenia într-o lume săracă afectiv. Dumnezeu i-a iubit pe toți cei cărora generozitatea ei cu totul aparte le-a atins și luminat existența. Model de demnitate, Suzana Szörenyi a fost o Doamnă a vremurilor revolute, trăind după un sistem de valori astăzi tot mai rar întâlnite - abnegația și dăruirea fără rezerve, practicând exercițiul constant al disciplinei și autodisciplinei. Lumea noastră a pierdut un OM de excelență, iar cea spirituală s-a îmbogățit cu o ființă
Pianul a amu?it by Viorica R?DOI () [Corola-journal/Journalistic/84299_a_85624]
-
extraestetice. El nu neagă propriu-zis funcția estetică, ci o reduce la starea de ancilaritate prin regresia în timp pe care o presupune construcția unei societăți simple ("fără clase"), cu puține cîmpuri autonome. Numai că ancilaritatea asumată, "normală" într-un timp revolut, în contextul unui patrimoniu specific scăzut, poate produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea falsă sub aspectul sensibilității, literatura proletcultismului întreține un raport ambiguu cu realitatea. Deși este numită realistă, literaturii i se cere să reflecte o realitate esențială, descrisă de legea istorică, insesizabilă unui ochi needucat de învățămîntul politic sau, după
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
unei picturalități ce nu se teme, densă și straniu luminoasă, de analogii muzeale, de spectrul unui Toledo livid, străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș, gestul prin care pictorul nostru își asumă rememorarea nu vrea să tivească în slavă barochizantă episoadele revolute, nu ține ca istoria să atîrne peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni expansive. Dincolo de pathos, în sobrietatea unui înăuntru răspunzînd înăbușit sfîrtecărilor nemiloase, pămîntul către care se întoarce acum pictorul este acela care, la Putna
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea cu un grai revolut și tocmai de aceea nefiresc, cu o limbă de laborator croită la temperatura unui ideal național și sub presiunea unui context istoric. Mai precis, interesul pe care ți-l trezește textul nu vine dintr-o emoție estetică - e greu de
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
și în funcție de care a fost "scris" textul. După vlăguirea și dezagregarea acestei culturi nu mai rămîne decît un "text mort", așa cum se spune o "limbă moartă". Ne aflăm deci în fața unui cerc vicios: singurul drum sigur spre cunoașterea unei epoci revolute este contactul cu produsele ei (în cazul de față "textul"), dar acestea, scoase din context, "mor", își pierd sensul. Și atunci singura speranță este să reușim să le readucem la viață. Dar cum să învii un "text mort"? Cu siguranță
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
și cu subcategorii ceptive infinite. De la Cărtărescu și Dan Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât clare și necontroversate, se țes detalii oricât de mincinoase din punctul
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o mică poveste cu suspans, care să te țină aproape de ceea ce e cu adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
asigurîndu-i și o extensie mediatică ce ne arată cît de puțin se deosebesc vremurile... Date fiind aceste lucruri, considerăm că volumul lui Eugen Negrici de care ne-am ocupat mai sus nu înfățișează, așa cum s-ar putea crede, o perioadă revolută, ci un proces deschis, ceea ce e de natură a-i spori mult interesul.
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Popovici, revenind asupra relației dintre naționalism și democrație. Teritoriul criticii e dominat de un articol polemic (și programatic), dedicat de Codrin Liviu Cutitaru teoriei critice între tradiție și inovație, "A Study of Great Expectations". Pledoaria este în sensul depășirii stadiului revolut al impresionismului literar, a cărui expresie paradigmatica ar fi oferită de cronică literară, în favoarea construcției teoretice de rigoare universitară. Și totuși, raportul dintre cronică și construcția teoretică nu e neapărat dihotomic - dovadă o oferă o tradiție ilustra, de la E. Lovinescu
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
dimpotrivă, rostul lor de netăgăduit, mai ales că pînă acum o jumătate de veac erau încă realități cotidiene. Mitologia populară era încă, pînă de curînd, o realitate îndărătnică incontestabilă. Încît cărțile lui Tudor Pamfile nu explicitau deloc un fenomen mult revolut, ci descriau încă o realitate vie și palpabilă. Chiar dacă toate acestea se datorau retardatării fenomenului românesc de ale cărei consecințe și azi încă suferă acut. Dar, iată, prea succint, cum procedează Pamfile în cărțile lui. Primul volum, apărut, cum spuneam
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
reușit să desenez / conturul Patriei / exact precum este / nici cum ar trebui să fie // în sufletul fiecăruia din noi / se răzvrătește o altă geografie" (Lecție de geografie). Ne întoarcem astfel la Coșbuc, Goga, Mateevici. Un patetism ce ar putea părea revolut e reînviat cu autenticitate morală, dovadă a faptului că poezia posedă nu doar un determinism propriu ci și unul legat de contextualizarea sa. Nu e aci demagogie precum în prestațiile triumfalismului național-ceaușist, ci manifestarea unei umori dintre cele mai onorabile
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
a nu cădea în ispita măsluirii istoriei după cerințele ideologice ale prezentului, atunci vom reuși să răsturnăm unghiul de judecare, procedînd invers decît de obicei: în loc să trecem trecutul prin tiparele momentului actual, apreciem gravura prezentului după matrița culturală a trecutului revolut. Urmarea va avea o îndoită înfățișare: mai întîi, vom constata cum prestigiul unei epoci se măsoară nu atît după distanța pe care trebuie s-o străbați în timp ca să ajungi la ea, cît după prăpastia de mentalitate ce ne rupe
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
neinspirat e la fel de periculos ca moartea însăși, de nu cumva și mai periculos. Estet autarhic, Eugen Suciu menține (măcar declarativ) literatura într-o zonă privilegiată, în raport cu care toate celelalte (chiar și viața) funcționează ancilar. Îl ajută, în cultivarea acestei posturi revolute, și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații mici, al întorsăturilor memorabile. Sunt, din acestea, destule în cuprinsul acestei cărți: „rămâne o apă/ care se bea singură” (p. 27); „căpițele atât de autonome/ atât de
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
a volumului The Diversions of Purley (1987), precedată de un studiu al Lidiei Vianu, care precizează de la început, cu sagacitate, trăsăturile ce-l disting pe poet de prozator: astfel, dacă în romanele sale, Peter Ackroyd scrie despre eroi din vremuri revolute, în poezie, în schimb, este uimitor de personal, având temeritatea de a-și etala sensibilitatea ultragiată de pierderea ființei iubite. Impresia de intimitate, de apropiere ține însă doar de aparențe: în realitate, poetul are o adevărată știință (ce ni se
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]