312 matches
-
rural sunt activități care ar putea face din Bezdead o comună cu o economie considerabilă. Bezdeadul are 2 grădinițe, 2 școli 1-8, 3 case de cultură, 2 dispensare, un cabinet dentar, un magazin modern, 4 biserici crestin-ortodoxe și 2 de riț evanghelic etc. în ultimii 5 ani s-au construit un pod la Valea Morii, o biserică, o primărie și o grădiniță. De asemenea, e finalizată modernizarea drumului județean către comună Buciumeni (doar pe teritoriul comunei Bezdead) și în curs de
Comuna Bezdead, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301154_a_302483]
-
tineri între 0 și 19 de ani 36% la sută, între 20-60 de ani 47% iar bătrâni 17%. Populația activă este de 2760. Persoane de etnie română sunt 80% iar 20% țigani. Înaite de război aproximativ 80% erau români de riț ortodox astăzi 99% sunt ortodocși și 1% adventiști și catolici.
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
locuitorilor sunt români (94,8%), cu o minoritate de ruși lipoveni (2,3%). Pentru 2,86% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,85%), cu o minoritate de ortodocși de riț vechi (2,4%). Pentru 2,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șiretul de Sus a județului Suceava și era formată din satele Târgu Lespezi, Heciu, Hârtoapele, Bâdilița
Comuna Lespezi, Iași () [Corola-website/Science/301288_a_302617]
-
de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,93%). Pentru 3,98% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (74,98%), dar există și minorități de romano-catolici (18,32%) și ortodocși de riț vechi (1,3%). Pentru 4,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Mogoșești", făcea parte din plasa Moldova a județului Român și era formată din satele Mogoșești și Muncelu
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
cu o minoritate de ruși lipoveni (1,26%). Pentru 3,76% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,76%), dar există și minorități de penticostali (3,36%) și ortodocși de riț vechi (1,42%). Pentru 3,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala.
Comuna Tăcuta, Vaslui () [Corola-website/Science/301917_a_303246]
-
un clișeu larg răspândit. Puțini dintre noi știu că există ruși-lipoveni în Bucovina și Moldova, ei fiind chiar primii sosiți pe teritoriul provinciilor istorice românești, acum mai bine de trei secole. Lipovenii, etnici de origine rusă și creștini ortodocși de riț vechi, au în județul Suceava un sat numit astăzi „Lipoveni”, dar care la începuturile sale s-a numit Sakalințî, după locul de unde și-au tras rădăcinile primii staroveri ce s-au stabilit pe pământurile mănăstirii Dragomirna. Istoricii preocupați de fenomenul
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
sat la studii, au adus și aduc contribuții importante în sport, învățământ, cultura, știința și arta. În cei aproape 300 de ani de când au sosit aici, lipovenii s-au străduit să-și păstreze identitate etnică prin limba, credința ortodoxă de riț vechi și obiceiuri din patria de origine. Dar vremurile n-au lăsat nealterate tradiția. Satul LIPOVENI, ca multe alte sate din România, îmbătrânit din cauza tinerilor plecați de lângă casa pentru un trai mai bun, se umple de viață la principale sărbători
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
au lăsat nealterate tradiția. Satul LIPOVENI, ca multe alte sate din România, îmbătrânit din cauza tinerilor plecați de lângă casa pentru un trai mai bun, se umple de viață la principale sărbători religioase din an, de Crăciun și de Paste. Rușii de riț vechi au fost prigoniți când și-au aparat credință, iar acum îi poți găsi uniți în jurul bisericii, locul în care-și regăsesc mereu originile. Schisma ortodoxă de la mijlocul secolului al XVII-lea a scindat Rusia țarista în două tabere vrăjmașe
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
care spera la rândul sau să ajungă împărat bizantin. La soborul bisericesc din 13 mai 1667 majoritatea a votat pentru schimbările cerute de Nikon iar biserică rusă s-a rupt în două: biserică oficială, dominantă, nikoniană și biserica creștin-ortodoxă de riț vechi, starobreadceskaia, supusă persecuției. Mișcarea protestatara a staroverilor a dus la împrăștierea celor de veche credință în toate cele 4 puncte cardinale: spre Finlanda și Marea Albă în Nord, spre Volga și Marea Caspică în Sud, spre Siberia și Sahalin
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
doar lipovenimea românească, enclave formate în cursul ultimilor 300 de ani în provinciile istorice românești. Orice lipovean este un starover, din punct de vedere confesional și prin tradiție, dar nu orice starover este și lipovean. Staroverii, adică rușii ortodocși de riț vechi au fost răspândiți pe tot globul după schisma lui Nikon. Există în prezent 25 de țări, europene sau noneuropene, care găzduiesc staroveri, dar ruși lipoveni, în sensul larg, sunt adoptați doar de către o pătrime dintre aceste țări. României îi
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
fel cum s-a întâmplat și cu arhiva Mitropoliei staroverilor de la Brăila. Apoi, cel mai important fond arhivistic, cel de la Fântână Albă din Ucraina, a fost însușit în parte de Nikolai Subbotin, unul din luptătorii zeloși împotriva Bisericii Ortodoxe de Riț Vechi, care și-a scris o bună parte din opera pe seama lui și a publicat în mod tendențios, trunchiat și denaturat “adevărul lui” despre staroveri. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Lipoveni se ridică la 624 locuitori. Majoritatea locuitorilor
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
aflată pe partea dreaptă a drumului dinspre București, aceeași parte cu primăria și Școala este biserică principala a comunei de ea tinad și cimitirul. Biserică „Sf. Nicolae”, construită între anii 1812-1815, restaurată în 1880, de Sava Vasiliu, 1919, Biserica de riț ortodox, în plan trilobat. Tencuita în „calcio vecchio”, păstrând picturile exterioare. Turla poligonala pe naos. Pictată în interior și exterior în tempera. Biserică „Sf. Nicolae” a fost ctitorita de Radu Crețulescu și postelnicul Pădure în anul 1669 a fost declarată
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
Tencuita în „calcio vecchio”, păstrând picturile exterioare. Turla poligonala pe naos. Pictată în interior și exterior în tempera. Biserică „Sf. Nicolae” a fost ctitorita de Radu Crețulescu și postelnicul Pădure în anul 1669 a fost declarată monument istoric. Biserică de riț ortodox, aparținând de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, biserica din acest sat s-a ridicat la 1818 de Alexandru Crețulescu, proprietarul de moșie. Biserică construită din zid a fost renovată la 1895 de Stanciu „proprietar”. Aceasta biserică nu se încadrează în
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
că echivalente ale diecezelor: prelaturile teritoriale, abațiile teritoriale, vicariatele apostolice, prefecturile apostolice și administrațiile apostolice permanente." "Mai pot fi considerate Biserici particulare și grupurile de Biserici locale care împărtășesc o tradiție specifică liturgica, teologica și canonica, si anume Bisericile de riț latin, care formează Biserică Română, și alte Biserici de riț oriental, sau Biserici Orientale, care au fost recunoscute prin Decretul Conciliului Vatican ÎI despre Bisericile Catolice Răsăritene "Orientalium Ecclesiarum", ca ""biserici particulare sau rituri"". În teologia catolică, comuniunea Bisericii Catolice
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
prefecturile apostolice și administrațiile apostolice permanente." "Mai pot fi considerate Biserici particulare și grupurile de Biserici locale care împărtășesc o tradiție specifică liturgica, teologica și canonica, si anume Bisericile de riț latin, care formează Biserică Română, și alte Biserici de riț oriental, sau Biserici Orientale, care au fost recunoscute prin Decretul Conciliului Vatican ÎI despre Bisericile Catolice Răsăritene "Orientalium Ecclesiarum", ca ""biserici particulare sau rituri"". În teologia catolică, comuniunea Bisericii Catolice se realizează prin comuniunea Bisericilor particulare, de riț latin sau
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
Biserici de riț oriental, sau Biserici Orientale, care au fost recunoscute prin Decretul Conciliului Vatican ÎI despre Bisericile Catolice Răsăritene "Orientalium Ecclesiarum", ca ""biserici particulare sau rituri"". În teologia catolică, comuniunea Bisericii Catolice se realizează prin comuniunea Bisericilor particulare, de riț latin sau oriental, cu Episcopul Romei, care este considerat capul vizibil al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ Romanæ Ecclesiæ). Deși neoficial sintagma este folosită doar pentru Bisericile de riț latin, Sfântă
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
particulare, de riț latin sau oriental, cu Episcopul Romei, care este considerat capul vizibil al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ Romanæ Ecclesiæ). Deși neoficial sintagma este folosită doar pentru Bisericile de riț latin, Sfântă Biserică Catolică este constituită în egală măsură de Bisericile de riț latin și de Bisericile orientale, aflate în comuniune. Conform Codului Canonic al Bisericii Catolice din 1983, Biserici particulare sunt considerate doar Bisericile locale legal constituite (Can. 373
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
vizibil al Bisericii. Bisericile particulare aflate în comuniune cu Episcopul Romei constituie Sfântă Biserică Română (Sanctæ Romanæ Ecclesiæ). Deși neoficial sintagma este folosită doar pentru Bisericile de riț latin, Sfântă Biserică Catolică este constituită în egală măsură de Bisericile de riț latin și de Bisericile orientale, aflate în comuniune. Conform Codului Canonic al Bisericii Catolice din 1983, Biserici particulare sunt considerate doar Bisericile locale legal constituite (Can. 373: "Unius supremae auctoritatis est Ecclesias particulares erigere; quae legitime erectae, ipso iure personalitate
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
a secolului al XI-lea, având ca reședința cetatea Morisena sau Maresiana, pe malul Mureșului. Teritoriul de la Criș până la hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea (în jurul anului 1000) Morisena. A construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de riț grecesc, o mănăstire închinata Sfanțului Ioan Botezătorul și a pus aici un egumen cu călugări. A doua mănăstire bizantina a lui , numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
bătălia pierdută de la Tomnatic. Sub acoperirea unui război între pretendenții unui ducat (Chanadinus era un fost general de-al lui Ahtum) regele Ștefan a ocupat Banatul. Mai tarziu, Chanadinus, după ce l-a înfrânt pe Ahtum, a ctitorit o biserică de riț grecesc închinata Sfanțului Gheorghe la Oroslanos (astăzi Maidan în Șerbia) și a așezat aici noi călugări. Mai tarziu, numele Morisena va fi înlocuit cu Cenad. În anul 1054, cănd biserică s-a despărțit între ortodocși și catolici, mănăstirea de la Morisena
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
liber cugetători. Rezultatele recensământului efectuat în 2002 indicau că în Vicovu de Sus trăiau 11.166 persoane de confesiune ortodoxă, 2.751 penticostali, 179 baptiști, 11 adventiști de ziua a șaptea, 6 romano-catolici, 4 creștini după Evangelie, 3 creștini de riț vechi, 1 reformat, 1 de altă religie, 3 fără religie. Lăcașuri de cult pentru ortodocși: Lăcașuri de cult pentru baptiști: Lăcașuri de cult pentru penticostali: Spitalul Vicovu de Sus a fost înființat în perioada interbelică (în jurul anului 1920) de către istoricul
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
încercând să stopeze expansiunea iudaismului printre khazari. Cum misiunea lor a eșuat, ei au fost trimiși în 863 în Moravia, cu misinea de a-i creștină pe slavi (misiune reușită). Însă tarul Boris I al bulgarilor s-a creștinat în riț catolic. Mihail III a invadat Bulgaria și l-a convins pe Boris I să devină ortodox, în 864. În 866, șambelanul Vasile Macedoneanul l-a convins pe împărat că Bărdaș ar fi complotat împotriva statului, Mihail punând astfel că Bărdaș
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
era licitata și vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheișei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt riț de confirmare a maturității este erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheișei, care până atunci era roșu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheișa nu mai este maiko, ci a devenit geiko
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
ritului grec”, prescurtat "graeco catholici") este un termen introdus printr-un decret al Curții de la Viena în data de 28 iunie 1773, pentru a înlocui termenul de „graeco uniți” și a asigura astfel egalitatea formală de denumire între catolicii de riț bizantin și cei de riț latin (romano-catolicii). În anul 1773 a avut loc la Viena un sinod al episcopilor uniți din Imperiul Austriac, care spre deosebire de episcopii neuniți (ortodocși), nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
este un termen introdus printr-un decret al Curții de la Viena în data de 28 iunie 1773, pentru a înlocui termenul de „graeco uniți” și a asigura astfel egalitatea formală de denumire între catolicii de riț bizantin și cei de riț latin (romano-catolicii). În anul 1773 a avut loc la Viena un sinod al episcopilor uniți din Imperiul Austriac, care spre deosebire de episcopii neuniți (ortodocși), nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați români prezenți la sinod au
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]