283 matches
-
este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul femeii buimace, femeia „cu două mâini stângi”, de o anumită profunzime psihologică. Risipitorii nu e un mare roman, dar este unul care schimbă ceva (important) în proza românească. Readuce în prim-plan condiția existențială a individului în luptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cuprins un timp aproape în întregime de Imperiul Bulgar și toate evenimentele care atingeau Bulgaria priveau într-un fel sau altul poporul nostru" (Roller, 1952, p. 57). Creștinismul a fost împământenit în teritoriul românesc printr-un astfel de efect de ricoșeu. Prin această poziție, mitul românilor ca botezători și civilizatori ai barbarilor este la rândul său lovit în temelie. În perioada respectivă, creștinarea în masă a fost "un eveniment de mare însemnătate politică, culturală și economică în istoria României", fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a reușit să strângă în jurul său (și sub conducerea sa) "tot ce a avut mai valoros în acei ani detașamentul intelectualității patriotice din România" (Petric și Ioniță, 1983, p. 63). Datorită animozităților comune față de legionarism, Nicolae Iorga este inclus, prin ricoșeu, în clasa martirilor cinstiți de către Partid. O imagine tulburătoare, înfățișându-l pe "savantul Nicolae Iorga asasinat de legionari", cu fața brăzdată de șuvițe de sânge, stă mărturie în acest sens (Petric și Ioniță, 1983, p. 95). (Sinistra imagine a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că oamenii ale căror evenimente sociale semnificative s-au consumat în timpul fostului regim să se raporteze pozitiv față de trecutul comunist. Din punct de vedere biografic, indivizii se raportează pozitiv față de propria lor tinerețe și copilărie. Nu este exclus ca, prin ricoșeu, să transfere pozitivitatea pe care o manifestă față de propria lor biografie regimului socio-politic înăuntrul căruia aceasta s-a desfășurat. În tot cazul, facilitată sau nu de mecanismul transferabilității afective dinspre biografia personală înspre regimul socio-politic, idealizarea trecutului comunist survine pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul se străduiește să scrie în maniera participativă a lui Luigi Pirandello. Ticluiește o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
că lirica ei se definește de la început printr-un inedit amestec de cinism și candoare, rostirea fiind „cântecul unei femei nefericite, care simte cu acuitate lumea în care trăiește” (Bogdan-Alexandru Stănescu). Sordidul existenței cotidiene e mobilizat pentru a produce, prin ricoșeu, evocarea unui vis de frumusețe. Deloc brută și deloc naiv-neutră, poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
oarecum norocul nostru că nominalizata este scriitor german, un scriitor german însă cu profunde rădăcini, experiențe și obsesii legate de România. Există însă, mă grăbesc să o subliniez și eu, alături de alți comentatori ai acestui eveniment care ne atinge prin ricoșeu, consecințe foarte importante pentru noi în acest succes al unei foste conaționale, alungată din această țară de sistemul represiv românesc și care a găsit tăria să nu uite acest lucru și să vorbească necontenit lumii despre ororile comunismului și despre
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai detaliate sau doar schițate, își are tâlcul ei, chiar dacă, așa cum avertiza Caragiale, toate aceste evocări, post factum, erau, de regulă, conjuncturale, alterate critic sau cu scopul nemărturisit de a contribui la edificarea și justificarea mitului ori a promovării, prin ricoșeu, a celui în cauză. Când Caragiale scrie că Eminescu "era mereu înamorat și fără bani", nu o făcea din răutate (dimpotrivă, paginile sale respiră o afecțiune și o prețuire la care nu te-ai aștepta!), ci din nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care istoricii se cuvine să îl asume în privința unei chestiuni atât de delicate și de controversate a istoriei recente, avem obligația, toți cetățenii acestui oraș, să medităm la derapajele genocidale care ne marchează, vrem nu vrem, istoria locului și, prin ricoșeu, identitatea. E un gest de igienă morală pe care ar trebui fiecare dintre noi să-l facă în singurătatea propriei conștiințe. În 1995, am mai scris asta, am încercat să transform clădirea în ruină din Strada Vasile Alecsandri, trecută abuziv
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În acest caz, decât o promisiune pe care scriitorul trebuie să o țină În numele propriului său jurnal. Reflectată În amintirea despre sine și În amintirea fratelui, Katherine Mansfield construiește un spațiu al memoriei care Îi protejează imaginea, o imagine prin ricoșeu: ea, autoarea, e doar copia feminină a fratelui adorat, dubletul desăvârșit prin care-și proiectează propriul chip pe fundalul mitizat al unei copilării eterne: Nu era oare nemaipomenită fericirea noastră atât de adâncă... atât de perfectă, de Întreagă. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În orice caz, să rămână simple segmente amorfe dintr-o improbabilă serie de lumi paralele. Or, talentul unifică miraculos particulele și senzațiile cărora subiectivitatea amenința să le dea un contur cu totul lipsit de claritate. Numai că acest autoportret prin ricoșeu este suma imperceptibilă a unui șir de imagini reflectate ale eului. Autoportretul direct și primitiv, propus de aproape toți autorii de jurnale intime, nu are nici un fel de relevanță morală și estetică. Ori o are, În măsura În care el este abia o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Eu. Joi. Eu.” al lui Gombrowicz 13, până la tonul aproape acru al lui Gide nu se interpun două mentalități doar, ci ani și ani de zile de practică diaristă. Jocul ideii presupune, adeseori, și despărțirea autorului de sine. Dialog prin ricoșeu Eul intrinsec, atât de caracteristic jurnalului intim, devine, În anumite Împrejurări, un eu extrinsec. Nemaiconfruntându-se cu sine, ci cu o lume, cu o rețea invizibilă de gânduri și imagini abstracte, el iese din zona subiectivității pure, Încercând un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de caracteristic jurnalului intim, devine, În anumite Împrejurări, un eu extrinsec. Nemaiconfruntându-se cu sine, ci cu o lume, cu o rețea invizibilă de gânduri și imagini abstracte, el iese din zona subiectivității pure, Încercând un fel de dialog prin ricoșeu. E, desigur, multă inautenticitate În acest joc al autorului de jurnale. El refuză dreptul persoanei a III-a de a controla spațiul ideii, intrând Într-un dialog subminat de inechitatea repartizării rolurilor. Polarizarea nu se mai produce ca În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observă. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii făcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie '89, conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le unește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zumzetul totalitar, încercare de opunere. Nu. E doar lamento fără urmări; adn. 2004.) Știu bine că, la anul, voi reveni aici. Căutînd aceeași singurătate. Inegalabila singurătate a Sulinei. N-am mai revenit. N-am mai revăzut Sulina. Doar, iată, prin ricoșeu, cînd, în zarva cu Bîstroe, mi-am amintit că de cîteva ori fusesem la doi pași de virtualul canal al diferendului de-acum cu Ucraina (deci cu Rusia). Dar de-atunci a murit o lume. A murit un timp. Cine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
extra-carpatice a fost așadar și o soluție pentru eliberarea comunităților respective de sub presiunea dinastiei maghiare angevine. De aceea, opțiunea politică pentru un alt centru de putere decât cel mai presant și mai apropiat − regatul ungar − nu putea fi, evitând prin ricoșeu Roma, decât Bizanțul. După cum a demonstrat istoriografia de specialitate, această opțiune s-a făcut pe fundamentul unei teologii ortodoxe infiltrate deja în spiritualitatea românească. Momentul așezării bazelor instituției clericale în Țara Românească și în Moldova coincide însă și cu demersurile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în urma cărora cei doi soți vor demisiona din societate. În noua ei familie climatul este extrem de tensionat, consumându-se în crize ce culminează, în octombrie 1914, cu folosirea de către Anghel a unui revolver, pentru a-și speria soția, care, din ricoșeul glonțului, este ușor rănită. Realizând consecințele gestului său necugetat, Anghel se va împușca în piept. Rănit grav, a refuzat să mai trăiască, neacceptând îngrijirile medicale. Ostracizată încă o dată, N. se va retrage în locurile natale, continuând totuși să publice intermitent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
demaror, de cârjă care să permită pacientului să-și canalizeze curajul și dinamismul în terapie. Cu condiția ca, încă de la începutul tratamentului, să se ofere o informație corectă în legătură cu efectele secundare. Este un decalaj imens între discursul estompat și efectul ricoșeu trăit la începutul tratamentului cu psihotrope. A nu juca jocul transparenței nu servește cauzei medicamentului. Este chiar cea mai bună metodă de a deturna în mod durabil, chiar definitiv, pacientul de la orice inițiativă de a utiliza medicamente psihotrope. Societatea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
același timp, în mod paradoxal, credințele eronate privind utilitatea neliniștilor. In pofida eficienței lor resimțite pe termen scurt, strategiile de evitare amplifică frecvența gândurilor incomode și agravează disconfortul asociat. De exemplu, întreruperea deliberată a unui gând generează un „efect de ricoșeu”. Comportamentele securizante Comportamentele securizante utilizate în scopul reducerii anxietății asociate stărilor lor de neliniște se prezintă, în general, sub forma unor precauții care se iau pentru a se asigura că evenimentul, sau consecințele de care se tem, nu se vor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamente superstițioase (de exemplu, păstrarea unei labe de iepure) ajută, de asemenea, să se liniștească. La fel ca și strategiile de evitare, comportamentele de securizare participă la menținerea psihopatologiei împiedicând expunerea și desensibilizarea emoțională și contribuind la apariția efectului de ricoșeu al neliniștilor. Atitudinea negativă față de problemele de viață Un alt mecanism asociat tulburării de anxietate generalizată este atitudinea negativă față de problemele de viață. Dacă primele lucrări scrise se orientau mai degrabă despre un deficit la nivelul capacității de a rezolva
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să elimine administrarea de benzodiazepine. Dacă terapia este însoțită de un sevraj gradual supervizat de către un medic, aceasta oferă instrumentele care permit pacienților să facă față simptomelor asociate întreruperii medicației, cum ar fi simptomele de sevraj, de anxietate și de ricoșeu. Ea le permite să acționeze asupra temerilor asociate apărute ca urmare a întreruperii unui tratament de care depind din punct de vedere psihologic. 2. Studiu de caz Cazul descris în continuare ia în considerație, atât la nivelul evaluării cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice. Dacă în țările aflate în comunism în secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca armă ideologică anticapitalistă, cât și, prin ricoșeu, ca bumerang critic al realităților glorificate, în restul lumii deriziunea care "constă mai cu seamă în a te distra pe seama lumii, în maniera ținerii ei la distanță"11, devine soluția pentru nevoia în creștere de amuzament și detașare. Caracterul proteic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților din planul existenței cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
curgă multă cerneală, nerezistându-i-se nici după ce s-a demonstrat În repetate rânduri că nu există nici o dovadă sigură În acest sens (Leroi-Gourhan, 1964; 1976). Printre mormintele musteriene, vestigiile de la Kebara ne constrâng să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]