331 matches
-
nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie și cercetându-l centimetru cu centimetru, ca și când ai vrea să descoperi neapărat ceva Nu descoperi decât riduri și un nou rictus pe care nu-l văzuseși până acum decât Într-un portret de bărbat pictat chiar de ea, cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o treaptă pe care toți călcau ca să ajungă la altcineva. Cineva care nu eram eu. Helen s-a întors după vreo jumătate de oră. —Adios amigos, ne-a salutat ea. Suntem obligați să spunem chestia asta, a adăugat cu un rictus. Pentru autenticitate. Așa, a spus ea rapid. Ce vreți? Meniul era compus din obișnuitele produse Tex-Mex. Peste tot dădeai de fasole prăjită de mai multe ori. — Ce ne recomanzi? a întrebat-o Chris înseninat. —Sincer, vă recomand să vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mare păcat! În loc sa avansăm, regresăm. Îmi plac oamenii frumoși la suflet. Pentru că ei nu știu să urască, să invidieze, să facă rău cuiva. Frumusețea și bunătatea li se oglindesc pe chipurile lor luminoase, cu intenții bune, fără riduri și rictusuri. Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și buni prieteni. Îmi plac acești oameni pentru că ei sunt alături de tine când Îți este greu, măcar cu o vorbă bună, de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
deschise brusc, dată de perete, și în clasă intrară Doamna și directorul, domnul Ionescu. Domnul Ionescu avea pe față o umbră nouă, sumbru-vineție, întinsă peste zâmbetul lui de-o viață întreagă, pe care toți băieții îl cunoșteau, devenit acum un rictus. O luă spre catedră, dar nu pe lângă perete, așa cum făcea de obicei, ci pe intervalul dintre bănci, și băieții se feriră din calea lui, în tăcere. În tot timpul ăsta nu-l slăbi din ochi pe Dogaru, care rămăsese cocoțat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în acest univers. Prin acest simplu fapt vă reamintesc că nu există doar o singură soluție. Întotdeauna vor exista și alternative mai mult sau mai puțin viabile, argumentă focul. - Să înțeleg că posezi o astfel de alternativă, întrebă cu un rictus bruneta. - Nu neapărat, dar... - Atunci planul lui rămâne în picioare, înclină puștiul capul înspre imaginea preaonorabilului Poha. - Dacă vreți să vă demonstrez că există alternative, vă pot oferi una chiar acum: renunțăm la experiment. - Niciodată! veni aproape la unison răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ales că toți cei de față, inclusiv focul, păreau să fie mulțumiți cu soluția aleasă. - Atunci ne-am înțeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mă număr printre cei care sunt mai aproape de metafizică pe acest continuum al feminității. Despre cele câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noroi, i-a răspuns Vasile, e balega urba ni zării... — Mai du-te-n... l-a apostrofat cu dezgust taică-său. Ce vrei să fie, frișcă? Asta l-a amuzat pe Vasile și a rânjit. Alexandru a inter pretat Însă rictusul fiului ca pe o ofensă, la urma urmei putea să fie și căcat pe jos... — Important e să mergi drept prin căcat, să-ți arăți demnitatea. Ce demnitate mai ai când te plimbi prin căcat? i-a Întors-o Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
strâmbă, concentrat să nu scape frâiele din mâini. — Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți gata oricând să guste o glumă Împotriva partidului. Căreală Însă nu a râs, a avut doar un rictus de om care s-a lovit la genunchi și nu vrea să arate că Îl doare, a schițat un gro hăit reprobator și a șters-o În atelier fără să zică nimic. Cum avea el să raporteze Întâmplarea asta, scăparea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își dădea ea oare seama că sângele ce-mi acoperea fața și pieptul era al soțului ei? Mașinile noastre erau înconjurate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jucat în moartea soțului. Numai în mașină putea Helen să ajungă la orgasm. Și totuși, într-o seară, pe când stăteam cu ea în mașina mea pe acoperișul parcării supraetajate din Northolt, i-am simțit corpul cum se înțepenește într-un rictus de ostilitate și frustrare. I-am așezat mâna pe triunghiul negru al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să-și sfâșie sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceasta pentru a se întoarce de la studiourile din Shepperton. Gesturile sale pe jumătate conștiente, felul grotesc în care stătea cu brațul atârnat afară din mașină, voind parcă să-l deșurubeze și să arunce membrul însângerat sub roțile mașinii din spatele nostru, rictusul gurii sale când simula sugerea unui sfârc, păreau a fi repetiții particulare pentru o dramă înspăimântătoare care i se derula în minte, actul sexual pe care-l vedea drept punctul culminat al propriei sale coliziuni mortale. În cursul acestor ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de care nu aveai cum să nu ții seama, ajunsese atât de scârbită de ceea ce se întâmpla în ultimii ani ai lui Ceaușescu la conducerea țării, că nici nu te mai lăsa ca să vorbești despre asta, având pe față un rictus de profundă greață. Și tot ea povestea care era pe timpuri afinitatea tinerilor pentru comunism. Parc-o aud și acum: „Când eram studentă la București prin 1962, eram în stare să mă iau de piept chiar cu Dumnezeu, pentru Partidul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tineri, nu aveau mai mult de treizeci de ani, și apoi o fată, mai tînără, mi se pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil? cîrÎi el. - Mary era Însărcinată. În aproape nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
destul de tulburător atunci când îl vedeai expus pe șefa ta de vârstă mijlocie. Ce facem cu exactitate? a bolborosit Sonny. M-am uitat la Vivian. Rânjetul i s-a șters de pe față. — Ce vrei să spui? a mârâit ea cu un rictus. Petrecerea asta e fabuloasă! E un succes uriaș! Unde e Betsy? I-ar plăcea la nebunie! Betsy, soția lui Sonny, era o femeie ultraconservatoare, îmbrăcată cu haine încheiate până-n gât, care, la petrecerile pentru lansările de cărți, era, în majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
partidă de sex, iar după poziția lor îmi puteam da seama că avea oasele rupte. Părul ei negru ca pana corbului nu avea nici o picătură de sânge închegat, de parcă ucigașul ar fi șamponat-o înainte s-o arunce acolo. Oribilul rictus al morții îmi păru de-o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Eu am inventat conceptul și numele clubului, s-a mândrit Julia. Înainte de asta, nu eram decât trei femei care se lamentau fără nici un scop. —Scop? Alison era uluită. — Deci clubul are un scop? — Nu realmente, a răspuns Fiona cu un rictus. În fond, întâlnirile astea sunt o formă de terapie, șansa noastră de a ne discuta problemele pe care ni le fac soțiile cu numărul unu. După ce-am văzut atacul în forță al Sofiei, de la nuntă, m-am gândit c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]