299 matches
-
lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren, Adam l-a văzut cum desena. Mâna i se mișca Întruna pe foaie, uneori În lungi trăsături line, alteori În ușoare lovituri precise. Nu-l mai văzuse făcând așa ceva și s a minunat de finețea mâinilor lui, pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care durase decenii întregi. Acolo unde, ca în spatele parcului castelului din Altdöbern, exploatarea coborâse mult, ținutul avea un aer extraterestru, lunar. Dealuri conice, rezultate din depozitarea sterilului, între bălți nemișcate de apă de infiltrație. Nici o pasăre deasupra lor. De pe o ridicătură de pământ, imediat în spatele clinicii pentru femei, aveam o perspectivă bună, am desenat cu creion și cărbune foaie după foaie. La început dinspre Altdöbern, apoi dinspre resturile satului Pritzen, mai târziu, după schimbarea locului, cu vedere spre coșurile înșiruite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi ieșeau din mână în ritmuri hodorogite: mâzgălite pe fugă între recoltatul morcovilor și tăiatul lemnelor. Împrejurimile, acolo, nu prea stimulau coarda lirică: un peisaj ba împărțit în proprietăți sub lumina soarelui, ba estompat de ploaie, fără nici un fel de ridicături, în afara turlelor de la bisericile din sate. Noaptea, argatul care sforăia; peste zi, vocea țăranului care arunca în aer pătratul curții, în plus duzina de vaci, mulse de mâna unei zeițe cu gene de un blond ce dădea aproape în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dispari, dar pentru cât timp? Știți, e ca și cum ai Încerca să bați niște țăruși În mușuroaiele de cârtițe ce apar pe câmp. Ai bătut aici și ai astupat galeria, dar vezi că după un timp, ceva mai Încolo, apar alte ridicături. Așa și sufletele astea care pier: Își caută, după un timp, o altă țărână pe care s-o scormonească... Nimic nu piere definitiv. Rămâne pe undeva, la dracu-n praznic, o matrice care, ca un fel de perpetuum mobile, reface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin resemnata neputință de a se împotrivi încheierii veleatului lor. Mai era un singur zid, înalt și solid, ca de cetate feudală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi de bazalt ici și colo. Pantele nu prezentau grohotișuri și nici ridicături proeminente, fuseseră erodate și prăbușite de vânturi. Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pleacă, dar n-a apucat, fiindcă Dumitru și căpitanul erau deja departe... În cele din urmă, au ajuns la grupa de avangardă. Comandantul acesteia a ieșit în întâmpinarea căpitanului. ― Să trăiți, domnule căpitan. ― Despre ce este vorba? ― Priviți colo, pe ridicătura ceea de pământ. Se vede un cort și în jur grupuri de militari. După socotința noastră, ar fi de tăria unei companii. ― De unde ați dedus că ar fi români?
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Pășea mai cu grijă, căutând să nu-i scape nici un zgomot venind din urmă. După un timp, văzând că nu se mai aude nimic, renunță și își văzu de drum. Răritura se terminase de mult, acum se afla pe o ridicătură. În față, cât vedeai cu ochii se întindea un făget tânăr amestecat cu mesteceni albi. Scoarța lor subțire se desprindea ca niște scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos lângă mine, mă ridic în picioare și încep să pipăi peretele gropii. Îmi dau seama că sunt într-un șanț adânc de peste doi metri, fiindcă nu ajung nici cu vârful degetelor la marginea lui. Simt în dreapta un fel de ridicătură de piatră sau cărămidă. Mă cațăr pe ea, apoi pe o altă ieșitură și mă proptesc cu coatele de marginea șanțului. Pentru că nu văd absolut nimic din cauza întunericului (dar și pentru că - o să realizez abia peste câteva minute - nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am făcut fiecare după temperamentul său, eu agitat, prea în urmă sau prea înainte, cu momente de osteneală și de ambiții care învingeau osteneala, cu ochii lucioși, fața uscată, mâinile crispate. Viky, cu mersul egal, identic, orice piatră neașteptată sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de tragere. Uneori foloseau în acest scop chiar câmpul de instrucție de la marginea orașului, sau mai exact din afara lui, neregulat și plin de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care era el obișnuit. T.R.-iștii însă nici nu clipeau îndărătul ochelarilor, iar lui rânjetul i se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care arăta trupul aproape dezgolit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care arăta trupul aproape dezgolit al domnului Clossettino nu era în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pași mari prin groapa de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos ne îngreuna înaintarea. La lumina torțelor am zărit ofrandele de pe morminte - buchete pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În America era În curs de pregătire o adaptare pentru scenă, care, fără Îndoială, avea să mai verse ceva aur În palmele făcute căuș ale lui Du Maurier. Plescăi meditativ În apă cu piciorul, trimițând vălurele care se loveau de ridicătura pântecelui. Își amintea de o epigramă a lui Wilde, din eseul acela, Sufletul omului În socialism, publicat În Fortnighty și care suna cam așa: „Oricine poate fi alături de un prieten la rău, dar e nevoie de o fire cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sânt bune-bune! După aspect și consistență, copilul le-ar fi refuzat dar nuși putea supăra părintele, eroul său de zi cu zi. Oare simțea, așa cum numai sufletul pur de copil poate să o facă, apropierea nemiloasei lor despărțiri? Pe o ridicătură de pământ, atenția copilului fu atrasă de o blană verde și groasă. La Început, a mângâiat-o cu palmele, afundându-și cu delicatețe degetele În ea, apoi, mergând În genunchi s-a căznit a prinde cele câteva pete strălucitoare care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străbată În genunchi și pe burtă Întunericul și neprevăzutul parcurgerii celor doi metri numiți „gura cuptioriului”, unde erau tăciuni stinși, cenușă, zgură și cuie arse În foc, apoi, ajuns la lumină, trebuia să se urce pe una din cele două ridicături semicirculare de la nivelul cărora Începea bunicul să „punî oalili la ars”. Ajuns acolo, Va se folosea de toată abilitatea acumulată de a vedea fără să fie văzut, stătea pe vârful piciorușelor sale de aproape patru anișori, Încera să tragă ușor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
convingere, mâna și a plimbat-o leneș către fața ei, către buzele cu care i-a sărutat trei degețele, a coborât pe gât, apoi și-a ridicat cămășuța de finet până la gât și mâinile Împreunate s-au plimbat pe două ridicături catifelate și mai mici decât cele a Zâniței, pe care le văzuse când aceasta și-a pus sutienul de față cu Va, a coborât pe abdomen, apoi către pulpele moi și aproape alunecoase, iar când ca din Întâmplare a atins
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dreapta noastră, dincolo de zidul Înconjurător, care Însoțea aleea privată pînă În șosea, se afla proprietatea vecină, un trio de bungalouri dichisite, grupate ca la motel În jurul piscinei comune. Era singurul loc În care terenul plat al Residenciei Costasol produsese o ridicătură, un deal de dimensiuni modeste care le oferea celor trei locuințe priveliștea plăcută a grădinilor Înconjurătoare și Înălța piscina pînă unde putea fi văzută perfect de la fereastra la care ne aflam noi. Reflectată de oglinda spartă a apei, lumina vibra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
documentul, o legătură de chei, arătându-mi destinația fiecăreia. În sfârșit, îmi explică în cuvinte exacte unde puteam găsi casa și cum s-o recunosc. — E o clădire albă, înconjurată de palmieri și de sicomori. Se află pe o mică ridicătură, chiar în partea de miazănoapte a orașului vechi, drept deasupra Nilului. Am lăsat acolo un grădinar care va fi în slujba ta. Eram cu atât mai nerăbdător să ajung la destinație. L-am întrebat pe interlocutorul meu cam pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Fântâna La mine-n sat, în locul Fundătură, Se află un pârâu învolburat, Iar mai la răsărit, pe o ridicătură, Se află un stejar bătrân și aplecat. Sub el se află o fântână Unde au poposit săteni și mulți străini. Văd frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a mea, Jenna Jameson se dovedea o plăpumăreasă nepricepută, iar Nicole Sheridan o biată reumatică, degetul ei arătător trăgea tigheluri perfecte pe piele, apoi medita puțin asupra năsturașilor și ridicăturilor Întâlnite pe traseu și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea la suprafață ca un pescăruș săltându-se deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
indignare îndreptățită și va striga sus și tare că asta‑i obrăznicie. Să fie oare un băț ascuțit care își face drum printre picioarele Annei sau ceva mai neplăcut? E ceva dezgustător și anume pula funcționarului de bancă. E o ridicătură mică, ascuțită și totuși oarecum cărnoasă și vulnerabilă, nu tare ca piatra (cu siguranță că nu se întărește ca lumea niciodată, poate doar cu forța, dacă o freci trei ore). Omul ăsta s‑a lipit de Anna, cerșind un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]