1,947 matches
-
atunci, să fii avut acces la internet, și-ar fi creat oare o pagină, pe care să o fi numit „Platonicienii și Hodorodplatonicienii”, „Locul de Întâlnire al celor ce se cheamă Platonicean”? Sună ușor ridicol, Însă tocmai de aci, din ridicol, și Întrebarea! Când văd Însă că pagina () se reduce la văicărelile specifice unei babe frustrate, sau Înjurăturile unui tractorist, abia ieșit de pe brazdă, când văd că la capitolul comentarii (adică Întâlniri), stă, la loc de cinste, cifra 0 (zero), când
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
absolutiza banalul! Trebuie să fii omul dracu, sau să-ți dea Dumnezeu și minte și talent, cu carul, să faci, În formă genială, o chestiune de genul ăsta. Nu se știe Însă niciodată când se crapă de ziuă! În problema ridicolului, nu știu de ce, dar parcă am făcut-o În romanul „Pe apa sâmbetei”, când un personaj, Cercelaru, primar În timpul colectivizării, Își Înscrie un consătean mort, punându-i degetul pe o hârtie, În momentul În care s-a dus cu lumânare
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
scena e unică În literatura română și este scrisă Înainte de ’89, pe vremea când unii regizau spectacole și Închinau ode iubiților conducători, iar acum Într-un picior, și ăla de lemn, țin lecții despre cum trebuie să fie scriitorimea română. Ridicolul supunerii, slugărnicia vremurilor de atunci și parcă, la noi, din toate timpurile, este, În aceste rânduri, o absolutizare a absurdului, dacă cuvântul absurd suportă absolutizarea. Până una, alta, ca să ne mai și descrețim frunțile, și pentru că anul acesta mi-am
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
ne autochestionăm, să trăim conștient. </p> Acceptarea de sine e un proces foarte lung și anevoios, în cele mai multe dintre noi există o voce care ne spune constant cât de lipsite de valoare suntem, ne umple de rușine, frica, de simțul ridicolului și ne blochează, fără să mai putem să creștem. De aceea, zice bell hooks, că e important să ne întoarcem la rănile noastre și să începem conștient să ne punem bazele stimei de sine. Odată ce ne respectăm pe noi înșine
De ce să citești All about love, de bell hooks () [Corola-website/Science/296161_a_297490]
-
Întotdeauna în două personaje - își definește Tudor Popescu însuși formula dramatică nouă -, o pastilă dramatică surprinde momentul de vârf al unei situații limită, relatată, de regulă, în cheie comică, dar nu întotdeauna.» Probabil tocmai ezitarea între comic și «altceva», suspendarea ridicolului pe pantele unei alegorii amare, fără ca prin asta limbajul să piardă din actualitate și tărie, fac din aceste momente pe model caragialian veritabile exerciții de caracteriologie rapidă, punând în valoare calitățile moralistului Tudor Popescu, autor ce știe să iasă mereu
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
exemplarul mai potolit, mai echilibrat, măi circumspect și cu mai mult bun-simț... Ceea ce-l singularizează însă pe Vasile Stați în acest "tablou de familie" este faptul că el evoluează și se expune fără nici o reținere, în stil kamikaze, pe scena ridicolului. E un comportament cu vădite semne clinice, care ar trebui să trezească, în mod normal, compătimire și îngrijorare în tabăra celora care l-au încurajat pe acest drum... Deși gestat de o lungă perioadă de românofobie că politica de stat
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
și s-a întors ca moșier la Iasnaia Poliana, pe care o moștenise de la părinți. Înzestrat cu o natură neobișnuit de complexă, Tolstoi surprinde încă de pe atunci discordanța dintre forma strălucitoare și conținutul sterp al vieții aristocrației nobiliare. El surprinde ridicolul acestei lumi izvorât din contradicțiile de neîmpăcat dintre fond și formă și începe să fie frământat de gânduri contradictorii, care devin cu atât mai complicate cu cât i se lărgește orizontul cultural. Cunoașterea vieții Rusiei devine pentru Tolstoi problema centrală
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
fie auzită de afară, pe una din servitoare, spre a duce lumină; și Andronic ieșind apoi din cort, în locul cameristei, ar putea, astfel deghizat, să scape fără a atrage atenția. Dar tânărul nici nu vru sa audă. Temându-se de ridicol, dacă ar fi fost recunoscut, el declară că prefră să moară decât să se dezonoreze prin această deghizare; și deodată, tăind cu o lovitură de sabie pânza cortului, dintr-o săritură trecu pe deasupra sforilor, parilor și zidurilor lângă care era
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
contemporane pentru datare precisă, este paralelă cu preocuparea istoricului german Leopold von Ranke (1795-1886), și a fost, de fapt o idee împărtășită de mulți cercetători ai dinastiei Song . Cărturarul Songului, Hong Mai (1123-1202), a criticat puternic ceea ce el a numit „ridicolul” catalog arheologic al curții imperiale, Bogutu, compilat în timpul domniei lui Huizong, între 1111-1125. Hong Mai a obținut vase vechi din timpul dinastiei Han și le-au comparat cu descrierile oferite de catalogul Bogutu, și le-a găsit atat de inexacte
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
" " (în engleză, în original, A Streetcar Named Deșire) este o piesă scrisă de autorul american Tennessee Williams. Intrigă piesei gravitează în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, o veche sudista, afișând o prețiozitate dusă până la ridicol și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare în ascensiune a orășenilor imigranți. "Un tramvai ... " a apărut la scurt timp după primul succes cu adevarat mare a lui Williams, "Menajeria de sticlă" ("The Glass Menagerie", în engleză) din 1945. Deși
Un tramvai numit dorință () [Corola-website/Science/301415_a_302744]
-
de la Lincoln-eliberatorul la un argument că negrii se eliberaseră singuri din sclavie, sau cel puțin au fost responsabili pentru forțarea guvernului să-i elibereze. Istoricul Barry Schwartz scria în 2009 că imaginea lui Lincoln a suferit „eroziune, pălirea prestigiului, un ridicol benign” spre sfârșitul secolului al XX-lea. Pe de altă parte, în biografia lui Lincoln publicată în 1996, Donald opina că acesta era dotat cu trăsătura de personalitate definită de poetul John Keats drept , atribuită liderilor extraordinari care erau „mulțumiți
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Salvador Dali i-a trimis o telegramă cu următorul conținut: "„Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidențial”", publicată de ziarul Scânteia la 4 aprilie 1974. Puțini au fost cei care au sesizat că excentricul pictor a subliniat ridicolul situației, și că telegrama a fost o ironie la adresa lui Ceaușescu, primul președinte de republică cu sceptru regal. Ceaușescu ținea sceptrul în biroul său din Comitetul Central. La 22 decembrie 1989, acesta a rămas la dispoziția celor care au intrat în
Sceptru () [Corola-website/Science/328068_a_329397]
-
este evacuat adesea cu mare zarvă de forțe ce îi sunt ostile. Milan Kundera scrie în "Arta romanului" că personajele lui Kafka sunt captive propriului univers comic, precum « un pește într-un vas cu apă », ceea ce le împiedică să conștientizeze ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă devine glumă doar în afara acvariului ». Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
slăbiciune este coada lui,asta până înainte de Saga Tien Shinhan, Goku a pierdut toată puterea lui atunci când cineva îl trage de coadă (asta e o trăsătură parțială care o au toți Saiyanii din naștere). A doua slăbiciune este apetitul lui ridicol și de neînțeles; nu numai că el mănâncă într-un ritm rapid și care poate fi imposibil pentru un om,dar dacă el nu obține mâncare el devine prea slab pentru a face aproape orice. Această slăbiciune nu a fost
Son Goku (Dragon Ball) () [Corola-website/Science/324088_a_325417]
-
trei oameni DIN PRICINA TOTALEI INDIFERENȚE (ATÂT A MINISTERULUI DE INTERNE, CÂT ȘI A SISTEMULUI SANITAR DIN ROMÂNIA!), FAȚĂ DE SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA CETĂȚENILOR DIN ȚARA NOASTRĂ!!! NU! Mai era nevoie și de aruncarea tragediei (produse la Timișul de Sus) într-un ridicol imbecil și blasfemic! 3. ...În fine, la Realitatea TV, ieri, 20 octombrie 2011: a) nu doar că au fost proferate tot felul de tâmpenii și blasfemii "în serie", legate de modul cum ar fi murit Muammar Gaddafi (tâmpenii și manipulări
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
aflate în deplină corelație cu epoca plină de transformări prin care trece societatea românească a acelor timpuri. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric ("Buchetiera de la Florența", "Doine și lăcrimioare") dar și al unei necruțătoare critici a ridicolului social în piesa "Iorgu de la Sadagura" sau în ciclul "Chirițelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada pașoptistă, are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în "Balta albă" și în "Deșteptarea României" și, de cele mai multe ori se
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își masacrează serenada la sfârșitul Actului II înainte de adăugarea motivului Ridicolului în sine. Faptul că aici motivul Primăverii nu se impune încă arată că Walther și Sachs au încă mult până să îi convingă pe maeștrii cântăreți. Dar triumful este la sfârșitul luptei și atunci când motivul meșterilor cântăreți și cel al
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
pe Marina, pe văduva care-l îngrijea, pe Pascalopol. George Călinescu relevă în tușe grotești un personaj definit esențial printr-un singur aspect, prin nenumărate instanțe de comic de situație. Nici momentele de suferință ale bolnavului nu sunt lipsite de ridicol. Moartea lui nu inspiră un sentiment tragic, ci unul comic, realizat parcă de o farsă a destinului. La capătul consecințelor avariției lui mos Costache se profilează situația precară a Otiliei. Aceasta nu este înfiată și beneficiază doar de o mică
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
românești ale tuturor timpurilor, tânărul critic Andrei Gorzo a avut cuvinte dure la adresa filmului "Neamul Șoimăreștilor", afirmând că acesta din urmă era să-l omoare. El a remarcat faptul că unele secvențe din film ies în evidență prin falsitate și ridicol: prezentarea unei bătălii din care nu reiese din ce motiv câștigă Tomșa, folosirea unui mozaic lingvistic, țipătul „extrem de fals” al femeii răpite, împiedicarea violului în ultimul moment („una dintre situațiile fundamentale ale filmului mut”), starea dichisită a satului „ca în
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
acestuia, compania să s-a alăturat unei companii italiene faimoase pe plan local ce juca Commedia dell'arte. S-a stabilit cu fermitate la teatrul lor, "Petit-Bourbon", unde pe 18 noiembrie 1659 a oferit premieră piesei Leș Précieuses ridicules (Prețioasele ridicole), una dintre capodoperele sale. Această a fost cu certitudine prima sa încercare în a batjocori anumite manierismuri și afectări comune la acea vreme în Franța. A fost Molière, cu siguranta, care a materializat conceptul că satiră "câștigat ridendo mores" (critică
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
dezinteresat că îi pasă de București” și deoarece contracandidații săi sunt „o colecție de comici vestiți ai ecranului, în frunte cu Sorin Oprescu, Silviu Prigoană, Irinel Columbeanu și Gigi Becali, la care nu știi ce să admiri mai întâi, impostura, ridicolul sau incompetența”. Ion Vianu scrie în revista "22" că programul lui Nicușor Dan este complet opusul proiectului „autostrăzii suspendate” al lui Oprescu, văzând orașul ca o comunitate, nu doar ca „un loc de trecere” și un loc al solitudinii. De
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
că Toni, unchiul turbulent, nu trebuie primit în apartament), are grijă de sănătatea și bunăstarea mamei. Nu participă la gâlceavă în momentele tensionate, stă deoparte și privește ironic, parcă așteptând ca privirea lui să-i facă pe ceilalți conștienți de ridicolul sau reprobabilul a ceea ce fac. Spre final, într-o scenă în afara apartamentului (înghesuit și claustrofob, despre care s-a vorbit mult în alte locuri), departe de clanul extins pe care îl prezidează, dar în prezența soției (Laura) - cea care are
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
creeze spațiul și răgazul pentru empatie, regizorul alege cadre care cuprind și celelalte personaje, evidențiind elementul public al scenei. Împreună cu râsul 1 și cu atitudinea lui Lary, acest element mută accentul de pe drama lui Feli, pe grotescul situației și pe ridicolul la care s-a expus vulnerabilizându-se în acest fel. Din nou afectivitatea dezordonată exhibată necontrolat în public (de o femeie) este taxată prin reacția detașată a protagonistului. Dar dacă în scena din bucătărie, importantă era incapacitatea femeilor de a canaliza
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
că adulterul e o trăsătură naturală a masculinității), ci pentru că nu știe să fie decent și să păstreze aparențele în public. Cu toții sunt supuși, sub imperiul privirii care îi produce ca obiecte, pericolului de a aluneca în derizoriu și în ridicol. Ca subiect se afirmă doar masculinitatea actualizată a lui Lary, și eventual a fratelui său, cu toate frământările și temerile lor. Prin definiția ei socială și culturală, masculinitatea nu poate fi niciodată complet împlinită și are întotdeauna breșe care o
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
a scăpa de Spider. Neputincioși în fața acestei probleme, ei îl trimit către "începutul lumii", sălașul vechilor zei similari tatălui său, fiecare reprezentând un animal. Acolo, printre alții, el îi întâlnește pe fiorosul Tiger (Tigru), pe sângeroasa Hyena (Hiena) și pe ridicolul Monkey (Maimuță). Niciunul nu dorește să facă vreun târg cu el, în afara Femeii Pasăre, care îi dă o pană în schimbul liniei de sânge Anansi. În Londra, Maeve Livingstone, clientă a agenției, descoperă neregulile săvârșite și este ucisă de șeful acesteia
Anansi boys () [Corola-website/Science/320469_a_321798]