771 matches
-
Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap, ci-i bătea Îngrozitor cu rigla peste Încheietura mîinii și În acele momente parcă Își aducea aminte deodată de pasul de gîscă, de disciplina de fier sau Dumnezeu știe ce, fapt e că-i revenea pînă și accentul german pe care atîția ani petrecuți În Peru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
accentul german pe care atîția ani petrecuți În Peru o făcuseră să și-l piardă aproape complet. „Încheiedura mai sus!“, striga În momentele acelea și acum era un asemenea moment: „Încheiedura mai sus!“ strigă și jap! o nouă lovitură cu rigla și pe urmă iar „Încheiedura mai sus!“, așa n-o să ajungă el să cînte niciodată cu simțire și n-o să facă progrese, dacă o ținea tot așa o să-și piardă și ultima fărîmă de simțire. Dintr-o dată Îi veni chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu reuși să audă prea bine, ceva despre Frau Proserpina, că ea nu putea să-și permită luxul ăsta. Chiar În seara aceea Julius se convinse că era complet secătuit de orice sentiment. Numai din curiozitate mai suporta bătaia cu rigla peste Încheietura numii. Frau Proserpina era din ce În ce mai aspră, ba chiar ajunse insolentă și grosolană. Îi repeta la nesfîrșit că e cel mai prost dintre elevii ei și că dacă nu făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că e cel mai prost dintre elevii ei și că dacă nu făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii, spunîndu-i că nu mai putea să-i dea ore fiindcă elevul nu avea pic de talent. Bătăile cu rigla erau mereu la ordinea zilei. Șalurile la fel. Era Într-adevăr incredibilă povestea cu șalurile. Aproape că nu se mai putea mișca sub greutatea celor pe care și le pusese pe umeri și totuși spătarul scaunului desfundat era mereu plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădea scama cînd pleca celălalt. Dar cel care venea după el? Nici pe ăsta nu-l văzuse la față. Cu toate gîndurile astea În cap, Julius nu mai acordă atenția cuvenită Încheieturilor mîinii și o nouă serie de lovituri cu rigla, Încheiedura mai sus, se abătu Îndată asupra lui. În sfîrșit, după ultima lovitură de riglă pe care o primi ca pedeapsă, Julius, zburînd acum din nou pe scările muzicale, luă hotărîrea fermă să-l cunoască mai bine pe bătrînelul Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l văzuse la față. Cu toate gîndurile astea În cap, Julius nu mai acordă atenția cuvenită Încheieturilor mîinii și o nouă serie de lovituri cu rigla, Încheiedura mai sus, se abătu Îndată asupra lui. În sfîrșit, după ultima lovitură de riglă pe care o primi ca pedeapsă, Julius, zburînd acum din nou pe scările muzicale, luă hotărîrea fermă să-l cunoască mai bine pe bătrînelul Înțelept, să-i arate fetei cu unghiile făcute drumul cel bun, s-o Întrebe ce pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din greu, dar nu din pricinile pe care le presupunea Frau Proserpina. Din cauza cantității prea mari de hotărîri luate Într-o singură clipă, Julius era groggy 1. Era cît pe-aci să-i ceară baborniței să-l mai plesnească o dată cu rigla, doar-doar i-o da curajul necesar ca să facă atîtea isprăvi. „Treaba merge din ce În ce mai rău, Îi spuse În schimb Frau Proserpina, nu putem Începe nimic nou pînă cînd nu Înveți bine exercițiile astea.“ Julius voia să-i răspundă că le știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vin doar elevii cei mai buni.“ Pentru Julius, care figurase printre cei mai buni pianiști de la Inmaculado Corazón, vorbele astea au fost ca o lovitură În moalele capului. Era profund jignit și simți că primește o lovitură simbolic-morală dată cu rigla care-l duru pînă-n adîncul sufletului. Totuși n-a zis nici mîlc, În schimb, ridică sus de tot Încheietura mîinii și vru să Înceapă exercițiul ca În vremurile bune, plin de simțire, În curînd avea să devină cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cît pe-aci să-l dea jos din pricina avîntului pe care și-l luase. Îi spuse că lecția s-a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală dată cu rigla și Julius se ridică furios, Își strînse caietele și plecă grăbit fără să mai spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea pe ușă. Se opri Îndată ce se simți liber și așteptă cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea pe ușă. Se opri Îndată ce se simți liber și așteptă cîteva minute lipit de peretele coridorului. Nici urmă de elev punctual și loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum. I-a fost ușor să facă stînga-mprejur și să se apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum și era dispus să asiste oricum la recital. — Eu nu trebuia să vin, explică. Astăzi e recital dat de elevii mai mari. Bătrînelul Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eram acum, ridicat în picioare, în centrul atenției. Îmi amintesc că tremuram din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în șoaptă cu învățătoarea. După aceea ne-a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a fățărniciei. Pentru cine lucrai? Nu mai simte cu adevărat nevoia să știe. Dar e un fenomen neurologic dovedit: activitatea în centrul vorbirii are un efect atenuant asupra durerii. Ea apucă strâns volanul și conduce pe șoseaua dreaptă ca o riglă. —Dedham Glen, spune ea. Am lucrat la ei zi de zi, timp de un an. Luam o mie două sute de dolari pe lună. În sfârșit, anomaliile de pe harta lui Mark i se par logice. Știe ce s-a întâmplat. —Prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cinci sute de grame. Aveam ochi căprui, păr negru, grupa sanguină B î111). Singurele semne pe trup erau bătăturile de la degetele mici de la picioare și o pată întărită și neagră pe cotul drept. Doctorul a măsurat-o cu o riglă de buzunar și a trecut-o în fișă, spunînd: — Nimic special. L-am întrebat ce era cu pata aceea. — îi zicem dragonită, a spus el, un nume mai mult pitoresc decît științific, probabil, dar știința în acest domeniu este încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse el pe un ton dur și ieși din clădire. La ceai, domnul Thaw îl întrebă vesel: — Ei? Cum a mers? — Bine. — Nu prea pari sigur. — Sînt obosit. Ai cumpărat multe materiale? — O planșetă, un dosar, hîrtie pentru cartușe, o riglă cu margine metalică. Mi-au... mi-au fost furate. — Sfinte Dumnezeule! Cum? Cum? Thaw îi spuse cum. — Și cît au costat? Thaw vîrî o mînă în buzunar și scoase o chitanță mototolită. — Aproape o liră. — Aproape o liră? Aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare trase cu rigla, șase dulapuri, câte unul de familie. ― Rămâne de văzut, oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de mine, eu cred absolut tot ce spuneți dumneavoastră. Totuși, vom continua cercetările. ― Sînteți invitatul meu, aveți toată noaptea la dispoziție. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu este același lucru. S-a identificat sânge pe pereți, sub un poster, pe fața din stofă a patului în zona pernelor și în zona centrală, în partea interioară a somierei patului și în lada acestuia, precum și printre și sub rigle de parchet de sub pat. Când s-a ajuns cu cercetarea în zona patului, Doru Petru s-a retras în fața frigiderului în colțul opus al patului pe care se afla un fier de călcat, rămânând în nemșicare fără replică, cu fața
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care și merită, mama, care este tot ce există. Desenez pe milimetrică și pun pe placaj, care, iarăși desenat, e tăiat de băiat. Prima oară am folosit indigo, dar nu-mi place, nu ies perfecte cum trebuie. Așa că desenez cu rigla și compasul o dată pe hârtie, apoi pe lemn iar desenez. Nu-mi place să desenez cu mâna liberă, fiindcă îmi place simetria. mileurile pentru mama Pe la nouă-zece cos niște mileuri pe care le trimit la mama, care ori le vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu doi, Iza scria foarte frumos, vedeam literele din caietul ei, caligrafiate cu grijă, stătea singură în banca fruntașilor, i se umpluse pagina, iar când a întors-o, am văzut că pagina nouă n-avea marginea trasă, și-a scos rigla, a așezat-o la patru pătrățele distanță de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că roșesc, și atunci, în timp ce Iza trăgea linia, rigla s-a mișcat, iar vârful creionului a alunecat de pe foaie, și atunci am văzut că și Iza a roșit, plecându-și capul, iar mie, cum stăteam acolo, cu mâinile ridicate, mi-a venit deodată în minte că poate sunt îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama, n-avea obiceiul să mă pândească, dar n-aș fi vrut să-mi descopere ascunzătoarea asta, de aceea am împins la loc sertarul, la fel de grijuliu cum îl scosesem, pe urmă m-am ridicat, mi-am pus creioanele colorate și rigla lângă caiet, de parcă într-adevăr îmi făceam temele, și abia atunci am scos din buzunar soldatul meu de plumb, în timp ce desfăceam cârpa, am auzit cum scârțâie scaunul din bucătărie, și atunci mi-am zis că s-o fi ridicat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
genetice să aibă o topologie compactă - aceea de bandă a lui Moebius, de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch, o punea iarăși În trusă. Djerzinski, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi direct cu mine fără teama că mă jignește. Adeseori muribunzii devin extrem de severi. Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte acest păcat. Dacă nu meritam o riglă peste palmă pentru părerea mea X, meritam cu prisosință să fiu plesnit peste Încheieturi pentru părerea Y. Cu cât Îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe rele În legătură cu tine Însuți. Ravelstein ar fi profitat mult mai bine de anii care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul - dacă dumneavoastră susțineți că sunteți în persoană, respectiv dacă-i pe bune, atunci semnați și eu vă tai chitanța. Fac și calculul pă normale, că nu e cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]