727 matches
-
latinitatea limbii române („La loro lingua - va scrie Sivori - è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte greca e parte schiavona”), savurează împreună cu ei poezia lui Ronsard și face ca această atmosferă să rimeze perfect - în înțelesul ei occidental - cu acel poem scris cândva de voievod și tipărit, sub titlul Capitolo del Prencipe di Valacchia, de Stefano Guazzo în cartea sa Dialoghi piacevoli (Veneția, 1586). Dat jos din scaun, P.C. fuge în Ardeal, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
cu schimburi de replici între Maria și Iosif (cap. 9) și între Maria și îngerul Gavriil (cap. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gavriil); perechile de replici formează acrostihuri, literele cu care încep respectînd ordinea alfabetică, și adesea rimează. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teatrului. De altfel, Marcel Martin observa că "Planul american pune accentul pe personaje în proximitatea lor fizică și pe intensitatea prezenței lor morale"68. 2.1.1. g. Aleluia! Replica-refren a lui Milos Secvență prezintă în fundal imaginea cimitirului populat. Rimând cu planul american din secvență anterioară, Milos, filmat tot în plan american, apare din dreapta ecranului, obturând imaginea cimitirului, si rostește replică ce devine laitmotiv-ul filmului: "Aleluia 69! Aleluia! Și viața merge mai departe "70. Față de textul dramatic, momentul este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
desfasoara conform indicațiilor din piesă 103, gestul curățării pantofilor se încarcă, în film, de semnificații contextuale. În film, momentul are următoarea desfășurare: e noapte. Urmează plan-detaliul unei mâini care poartă o mânușa albă și al unui pantof negru. Mânușa albă rimează cu mânușa transformată în steag de predare și cu mânușa lui Falligan (din momentul în care îi întinde lui Emanou cei doi hamburgeri rămași, pentru că acesta să poată satura mulțimea înfometata.). Imaginea urca o panoramare lentă de la brâu înspre față
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
amintind de producțiile western, reacția lui Fodère din momentul venirii polițiștilor a fost surprinsă la gros-plan. Faptul că Arrabal a folosit aici această încadratura, demonstrează concentrarea atenției asupra lui Fodère, asupra reacțiilor lui și asupra sentimentelor pe care le transmite. Rimând cu plan-detaliul pălăriei din secvență precedentă, gros-planul ne aduce inuman de aproape chipul trădătorului, al aceluia care a încurajat vinderea lui Emanou, chip pe care se poate citi uimirea aproape paralizanta. 2.1.1.r. Patimile lui Emanou În piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un prilej de evocare a figurii celui trecut în neființă, dar uneori și de așa numitele „jocuri de priveghi” practicate de tineri: „Învierea mortului”, „Popa a dus calul” (parodie după slujba de înmormântare) ș.a. Bocetul în zona noastră nu este rimat. Fiecare își plânge necazul în manieră proprie. Cortegiul funerar de la înmormântare era deschis de sfeșnicul pe care se afla „toiagul” purtat de un copil. Sfeșnicul avea atașate o batistă cu bănuț legat în colț și un șirag de 9 colăcei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
legată de întregul caracter al unei opere poetice. Datorită rimei cuvintele sunt juxtapuse, corelate sau opuse unele altora. Se pot distinge mai multe aspecte ale acestei funcții semantice a rimei. Ne putem întreba : care este funcția semantică a silabelor care rimează ? Rima se află în sufix (character, register), în rădăcinile cuvintelor (drink, think), sau în ambele (passion, fashion) ? Ne putem întreba din ce sferă semantică sunt alese cuvintele care rimează. Aparțin ele unei Singure categorii lingvistice sau mai multora (părți de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
rimei. Ne putem întreba : care este funcția semantică a silabelor care rimează ? Rima se află în sufix (character, register), în rădăcinile cuvintelor (drink, think), sau în ambele (passion, fashion) ? Ne putem întreba din ce sferă semantică sunt alese cuvintele care rimează. Aparțin ele unei Singure categorii lingvistice sau mai multora (părți de vorbire, cazuri diferite) sau aparțin ele unor grupe de obiecte ? Am putea dori să știm care e legătura semantică dintre cuvintele legate prin rimă : dacă aparțin aceluiași context semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lacrimi, temeri) sau dacă ele surprind tocmai prin asocierea și juxtapunerea unor sfere semantice complet opuse. Într-un studiu remarcabil, *7 W. K. Wimsatt a cercetat aceste efecte la Pope și Byron, care, în dorința de a șoca, fac să rimeze "Queens" - regine, cu "screens" - paravane, "elope" - a fugi (cu iubita), cu "Pope" - papă, sau "mahogany" - mahon cu "philogyny" - iubire de femei. În sfârșit, putem studia gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fac să rimeze "Queens" - regine, cu "screens" - paravane, "elope" - a fugi (cu iubita), cu "Pope" - papă, sau "mahogany" - mahon cu "philogyny" - iubire de femei. În sfârșit, putem studia gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple cuvinte de umplutură, sau, pentru a trece la extrema cealaltă, în ce măsură am putea deduce sensul urnii poem sau al unei strofe numai din cuvintele care rimează. Rimele pot constitui scheletul unei strofe sau pot fi atât de șterse
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple cuvinte de umplutură, sau, pentru a trece la extrema cealaltă, în ce măsură am putea deduce sensul urnii poem sau al unei strofe numai din cuvintele care rimează. Rimele pot constitui scheletul unei strofe sau pot fi atât de șterse, încât abia dacă li se remarcă prezența (ca în poezia Last Duchess - Ultima, ducesă - de Browning). (b) Rima poate fi studiată, așa cum a făcut H. C. Wyld, *8
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de șterse, încât abia dacă li se remarcă prezența (ca în poezia Last Duchess - Ultima, ducesă - de Browning). (b) Rima poate fi studiată, așa cum a făcut H. C. Wyld, *8 și ca un document lingvistic pentru istoria pronunției (Pope a rimat "join" cu "shrine"); 214 dar în analiza literară trebuie să avem în vedere faptul că normele "exactității" au variat considerabil de la o școală poetică la alta și, firește, de la o națiune la alta. în limba engleză, unde rima masculină predomină
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
limita contemplației: „Zilele trec cum frunzele vin,/ anii se duc și-mpreună devin,/ aripi de fluturi pe mlaștini de cer./ Norii că insule mici ce se cern.” Peste ani, în Rare Ploi Rare, P. se desprinde vag de această formulă, rimând doar când și când. Asemenea stihuri se lasă citite în intimitate, dar nu produc vreun ecou și nici nu atrag prea mult atenția criticii. Că și pictură, poezia pare să fi fost aici mai mult un exercițiu de sensibilitate, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
continuare căile posibile ale managementului intuitiv eficace: 1) Construirea unei viziuni inspiratoare - proiectarea în viitor, imaginarea unor proiecte și căi ambițioase, noi, chiar riscante, orientarea spre o lume viitoare (viziunea este o imagine ideală, o imagine a viitorului, unică; ea rimează, cum spune Le Saget, cu viața, cu emoția, cu căutarea gradului de perfecțiune, ea direcționează și catalizează; cum însă viziunile pot fi corecte sau false, monocrome, stereotipe, bazate pe exces de intelectualism sau pe exces de emoționalism, se înțelege că
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
scurte, libere și regulate, unele în forme fixe (de la sonet la pantum), recurge la facturi strofice variate, lansează rime rare, uneori compuse, funambulești: „violacee”- „ce e”, „îmi” - „sfărâmi”, „ca s-o” - „Picasso”. Caz foarte rar în poezia noastră, cuvinte românești rimează cu vocabule străine: „Cântec pe Rin... / Fetele-s ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont les / Neiges d’ antan ? / Loreley unde e?” Multe confesiuni sunt de sursă elegiacă („Elegiac mi-e versul ca lebăda cântând”), însă afectul va fi cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
și colaborator la „Facla”, „Rampa”, „Cronica”, „Însemnări literare”, „Cuvântul liber” (seria 1924-1925) ș.a., periodice în care îi apar versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare (de multe ori acide, zeflemitoare) sau de o mai largă cuprindere socială, unele în rubrici precum „Cronica” („rimată” sau „teatrală”), „Note și impresii”, editoriale, articole politice, semnate și Cronicar, M. Ieșanu, M. Sever, M. Sv., Proletar, Rinaldo, Tran, Yacassa. Din 1925 se stabilește la București, unde e numit director la „Adevărul literar și artistic”, funcție deținută până la suprimarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
poetul atacă diferite realități sociale, critică dur tare nocive. Când e vorba de unii slujitori ai condeiului sau ai scenei, o dă pe glumă, unele dispute cu gazetari sau poeți, reflexe și comentarii ale unor evenimente sau întâmplări obișnuite fiind rimate în înjghebări frecvent neatinse de scânteia spiritului. Umorul palid din ciclul Cronici ieșene (1911-1920), persiflarea „eroilor” care doreau intrarea țării în conflict doar pentru a-și dezvolta afacerile, prezentă în ciclul Războiul (1914-1919), satirizarea plată a moravurilor din Viața politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică începe cu antepenultima silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile - L. Blaga) accentuează eufonia versului. - Rimaecou (concentrică) se realizează prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
efort al americanilor. Negocierile care se deschid atunci confirmă, pe plan militar, ceea ce se constată în viața cotidiană*: inferioritatea tehnică a lumii sovietice, care va fi curând unul din factorii prăbușirii sale. TEROARE UN MIJLOC OBIȘNUIT DE GUVERNARE Comunismul nu rimează neapărat cu teroarea, după cum au demonstrat-o curentele comuniste din secolul al XIX-lea - cel al lui Owen sau al lui Cabet. Totuși, odată cu apariția curentului leninist și cu succesul său prin Revoluția din Octombrie, apoi cu extinderea sa mondială
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aux XVIIème et XVIIIème siècles, Klincksieck, Paris, 1974. Maingueneau, Dominique, Le Contexte de l'oeuvre littéraire. Enonciation, écrivain, société, Dunod, Paris, 1993. Maingueneau, Dominique, Cossutta, Frédéric, 1995: L'analyse des discours constituants, în "Langages" 117, 1995, pp. 112-125. Makaryk, Irene Rima, Encyclopedia of Contemporary Literary Theory: Approaches, Scholars, Terms, University of Toronto Press, Toronto, 1993. Manning, C., Schütze, H., Foundations of statistical natural Language Processing, MIT Press, Cambridge, 1999. Meyer, Michel, Qu'est-ce que l'argumentation, Librairie J. Vrin, Paris, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Maria și Iosif (c. 9) și între Maria și îngerul Gabriel (c. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gabriel); perechile de replici formează acrostihuri, adică încep cu literele alfabetului în funcție de ordinea în care se succed, și adesea sunt rimate. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia, scrise de Roman Melodul (aici, pp. ???-???). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ideologie de stat. Figura lui Andrei Pavlovici Lupan, persoană cu o contribuție considerabilă la instaurarea ideologiei sovietice în Basarabia, autor al unei sinistre piese despre colectivizare, „Lumina”, piesă cu care au fost intoxicate generații întregi de basarabeni, cel care a rimat România cu „pânticăria” - exemplu suprem de ură împotriva a tot ce este românesc, deci Andrei Lupan este recomandat cu insistență drept model. Acest puseu restauraționist, inabil deghizat sub lozinca valorificării și respectării „valorilor naționale moldovenești”, reflectă mai curând o deficiență
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a-l ajuta să gestioneze cu demnitate gloria și popularitatea obținute pe terenul de fotbal. Viața este extrem de dură - s-a văzut din confruntarea (stupidă) a căpitanului selecționatei cu presa românească - iar de la dragoste la ură (nu pot să evit rima) e doar un pas... Schimbarea de generații din fotbalul românesc ar trebui să aducă și o mult așteptată schimbare de mentalitate în presa sportivă, care rămâne încă foarte aproximativă în aprecieri, patetică, poetizantă și deseori ridicolă. De pildă, despre înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
eului liric), "an" (eul liric, viață ), "aureolă de sfânt" (imaginea rostului împlinit, maturitatea, înțelepciunea). Concretul și abstractul se asociază în conturarea ideii cunoașterii prin analogii. Îmbinând elementele moderne cu cele tradiționale, L. Blaga a alcătuit un poem cu versuri albe, rima pereche, ritm ascendent, inversări de topică "neluată în seamă", repetarea cuvântului "floare" în diferite construcții desemnează aspectul temporal, iar "aureolă", "ecumenic", "sfânt" sugerează infinitul. În poemul-elogiu Odă simplissimei flori, poetul înalță formele simple ale existenței obișnuite, în lumea miracolelor. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic Întîlnit În poemele anterioare. Avîntul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze În strofe, rima sau asonanța Împodobesc numai Întîmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu Îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborît de la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]