297 matches
-
frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus, din mâini de tâlhar,/ Trecutu-m-ai peste al apei hotar./ De setea acum mă doboară,/ Prietenul meu o să moară!“. Încă mai rău era cu poeziile rimate dedicate Partidului: „Cu pieptul plin de bucurie,/ Pe tot cuprinsul românesc,/ Voioși îți cântă slavă ție,/ Partid al celor ce muncesc!“. Aici rima se împiedica, nu reușeai nici măcar să-ți intri în ritmul bătutului de covoare. Când recitai cu glas
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi place să cred că atașamentul afectiv este reciproc. Cântecul închinat despărțirii de școală, de diriginte și colegi a fost intonat, cu dragoste și cu nostalgie, la toate reuniunile colegiale care au urmat. În finalul acestui eseu adresez un îndemn rimat actualilor și viitorilor diriginți: Ca dascăl să fii generos și competent; Ca diriginte, apropiat și exigent. În profesie să dovedești atașament Și să-ți păstrezi sufletul de-adolescent. Oră de dirigenție Lumina puternică a soarelui din mijloc de vară pătrunde
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Ei bine, rar veneam cu medalioanele noastre de acasă; cele mai de multe ori acestea se nășteau în chiar biroul redacției, într-o fugară însemnare cu creionul pe o foaie de carnet. Iată istoria adevărată a uneia dintre aceste glume rimate. (Versurile sunt luate din Nr. 71 al ziarului). Mă găsesc la biroul cel mare, din sala noastră comună; în fața vitrinei care dă în stradă. Sunt pe cale de a scrie un articol, o cronică, o recenzie... Din când în când, ridic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
continuate, după încetarea Serei, în Opinia. Printre diversele lucruri care formau modesta mea contribuție de colaborator al ziarului, făceam s-apară foarte des, sub pseudonimul Rigoletto, un fel de satiră politică a zilei, în versuri, căreia îi ziceam când "Cronica rimată", când "Carnetul lui Rigoletto", când "Rime inutile". (Titlul din urmă îl cred împrumutat, dacă nu mă-nșel, de la Raoul Ponchon. "Împrumutat" e un eufemizm, desigur; un eufemizm consacrat încă: împrumuturile aceste nu dau niciodată loc la restituire.) Pe când citea una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ștefan O. Iosif, abia venit în Iași, unde a rămas vreo șase luni, cu un modest angajament la "Evenimentul". Și la întâlnirea aceasta (care a format începutul unei calde și strânse amiciții), a fost vorba de una din cronicele aceste rimate ale mele; de cea care apăruse în chiar ziua când ne-am întâlnit. Titlul ei, mi-aduc bine aminte, era "Fuit...". (Acum, l-aș putea așeza peste tot epizodul acesta și peste toate câte le povestesc aici...) Răsfoind de curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
note profunde: dezvăluie un om calm, modest, migălos, atent (inclusiv la data onomastică a destinatarului), surîzător, dispus să compună urări în stil popular, să-și etaleze scepticismul și melancoliile, să se declare „vechi” ori să se amuze improvizînd belferește cronici rimate. în ciuda vetusteții sale, l-am respectat, iar în cîteva privințe l-am luat și de exemplu, căci - cum am mai spus undeva - efortul pentru aflarea amănuntelor e o parte a luptei pentru adevăr. (1) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
semnătură fiind sub urmărirea directă a organelor Securității statului comunist. Îmi mai rămăsese Întipărit În memorie și cu acel faimos grup de copii pe care l-a condus pe străzile Vasluiului În ziua de 23 decembrie 1989, cu următoarea lozincă rimată: „Ceaușescu și Lenuța/ Ne-au furat mămăliguța!”. Ne-am așezat la una din măsuțele barului și m-a Întrebat: „Nu vrei să citești ceva interesant?”. „Da”, zic eu, gândindu-mă la oareșce scrieri umoristice cu care mapa lui era plină
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ordine a cuvintelor (verb scurt sau pronume - adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un vers precum poeta gorestnîe griozî - traductibil și etichetat drept „reveriile melancolice ale poetului“ - ducea În mod fatal la un vers rimat terminat În rozî (trandafiri) sau beriozî (mesteceni) sau grozî (furtuni) și În felul acesta anumite sentimente erau asociate cu anumite Împrejurări, nu prin voința proprie, ci pentru a desfășura În continuare panglica decolorată a tradiției. Cu toate acestea, cu cât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de drăgălășenii și pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies din sfera poeziei, căci poezia nu înseamnă neapărat mister, „brumozitate” și tulburare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Probabil nu suntem "mioritici", probabil că Blaga a pus prea multă poezie în filozofia, lui, dar peisajul se identifică cu personajul; nu metafora se reține, cât ideea. * De-ar fi locuit la Sinaia, poate că Bacovia ar fi scris cronici rimate. Nici pe Eminescu nu-l văd de la munte. Nici chiar pe Enescu. Și, sigur, nici pe Blaga. Topârceanu, da, era "muntean". * Plec, simplificând despărțirea. Mă surprind visând cum ar fi fost viața mea, aici. Ar fi fost mai simplă, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de calici, Toate ulițele pline De mișei, de porci de câine, Cu câte un peșkir legat de mâni Și-n cap pene de găini. Uciderea lui Grigore Ghica (1777) a avut ecou atât în Moldova cât și în Muntenia. Cronicile rimate respective au mișcări de Vicleim: Iar Grigorie-vodă Ghica Noaptea și cu masalale, Porunci să-i tragă butca, Mergând până la un locu, Și așa au purces pă vale, Stătu de oftă cu focu. Întâiul adevărat poem burlesc muntean este Povestea mavroghenească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
el să mai fi fost capabil de creație, deci întreaga sa activitate dintre 1883-1889 era pusă în paranteze. Și este vorba de traducerea „Gramaticii Sanscrite” a lui Fr. Bopp, de traducerea piesei de teatru „Lais” de Emile Augier în versuri rimate, de poezii precum „Kamadeva”, „De ce nu-mi vii”, etc. Cantitativ, vreo câteva sute de pagini, aproape o mie, care trebuie scoase de sub incidența auctoriatului eminescian... pentru că nu sunt în acord cu diagnosticul pentru care pleda G. Călinescu și generația sa
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Un articol-program, Continuăm, scris probabil de O. Goga, reamintește noua condiție statal-politică a Ardealului. Aproape un deceniu, până când publicația devine cotidian, preocupările cultural-științifice predomină. Există și rubrici politice („Politica internă”, „Politica externă”), dar cele mai multe țin de cultură: „Cronica”, apoi „Gazeta rimată”, „Însemnări”, „Cronica teatrală”, „Cronica muzicală”. Din punct de vedere politic, Ț.n. se opune naționalismului agresiv, dar face loc platformei pe care o va susține politicianul Octavian Goga. În cultură se mobilizează o seamă de personalități (Eugen Goga, Al. A
ŢARA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
și însemnări despre Marioara Ventura, Al. Davila, G. Ciprian ș.a., se publică un interviu cu George Enescu, e discutată relația oamenilor politici cu literatura ș.a.m.d. Const. Rîuleț dă, în foileton, romanul Capșa în refugiu, G. Botez scrie cronica rimată Poliția în versuri, tot Const. Rîuleț fiind autorul unei poezii închinate lui Octavian Goga (Oaspeților noștri). Deși a avut o existență scurtă, revista a contribuit la stimularea interesului scriitorilor pentru teatru, la promovarea unui repertoriu dramatic original. M. Pp.
TEATRUL DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290109_a_291438]
-
-n mine visând să taie-un bloc / De marmoră de aer într-o Carrara pură”. Fără să își enunțe principiul poetic în termenii lui Mihai Codreanu, este evident că și Ț. ar vrea să construiască folosind cuvinte-statui. El cizelează versuri rimate și albe, lungi și scurte, libere și regulate, unele în forme fixe (de la sonet la pantum), recurge la facturi strofice variate, lansează rime rare, uneori compuse, funambulești: „violacee”- „ce e”, „îmi” - „sfărâmi”, „ca s-o” - „Picasso”. Caz foarte rar în
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
fiind nelipsit de la rubricile sau revistele de umor de după 1875 și întâlnindu-se aici, uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T.
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
1891) și Realiste (1896), sunt compuneri sentimentale de album, idile delicate, încheiate de obicei cu o glumă sau cu o ironie, în maniera pe care o va desăvârși mai târziu G. Topîrceanu. Epigramele (adunate în volum în 1900) și cronicile rimate i-au consolidat faima de umorist și au creat o adevărată tradiție: D. Anghel și St. O. Iosif (în Calendarul lui A. Mirea), G. Ranetti, G. Topîrceanu ș.a. Poetul T. s-a relevat pe deplin abia în versurile apărute în
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
fața pământului, în proză sau în versuri, pe care Convorbirile literare să nu se grăbească a le primi în sânul lor, cu singura condițiune esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie! Formă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și mai ales în Moldova, știrea acestei morți produce o mare emoție. Din toate orașele roiesc telegramele de condoleanță și manifestațiunile de adâncă jale a celor cari mai păstrau încă în inimă cultul marelui domnitor. Toți poeții vremii scriu necrologuri rimate. Poetul Gheorghe Baronzi, prefect de județ la Brăila la epoca detronărei lui Cuza, scrie următoarele ver suri intitulate: date nefaste La moartea principelui Alexandru Ioan I. Cuza De pre malurile Senei Unde-un geniu infernal Străbătea prin focul Ghenei P-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
director este Sandu Teleajen (1927-1928). G.n. are un profil larg: de la literatura originală, versuri și proza, până la rubrici de informații, cum sunt „Teatrul nostru”, „Muzică”, „Economie”, „Revista revistelor”, „Expoziții”, „Viața artistică-culturală ieșeana”. Rubrică „Clișee” este semnată de Adrian Păscu, „Pagina rimata” e scrisă de Aurelian Păunescu, iar „Cronică teatrală” e susținută de St. Braborescu, Adrian Păscu și Emil Serghie. Colaborează cu versuri Emil Serghie, Sandu Teleajen, G. Tutoveanu, Enric Furtună, G. Ranetti, G. Voevidca, I. Buzdugan, Virgil Gheorghiu, Mihai Moșandrei, Al.
GANDUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287150_a_288479]
-
subconștiente al acestuia, cu „logica” lui ce leagă, într-o singură secvență, elemente complet divergente. Dar oniricul D. „disciplinează”, așa-zicând, visul, dând libertății sale o organizare artistică. Toate poemele sale, chiar și cele mai stranii, sunt impecabil ritmate și rimate, cu rime - e adevărat - insolite, năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
numele a două mituri supuse analizei comparative: Pygmalion și Meșterul Manole. Asociațiile par pe alocuri forțate și servind numai în parte argumentația. Volumele Pentru contra (1991) și Râsete în Parlament (1994) relevă, primul, un îndemânatic versificator, autor de spumoase cronici rimate și de poezii ocazionale, nu o dată cu substrat satiric, al doilea, pe vorbitorul ce, exploatând orice situație umoristică, riscă să nu depășească linia simplului amuzament. C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
îndreaptă atenția asupra vieții politice, cu precădere asupra situației, evenimentelor și personalităților locale. Există câteva rubrici mai mult sau mai puțin permanente: cea intitulată „La tarabă”, scrisă în versuri, este o cronică satirică a societății românești contemporane, după cum rubrica „Cronică rimată” cuprinde, printre altele, sub titlul Miorlăituri din Brașov, relatări hazlii ale unor întâmplări și moravuri locale. Aceeași tematică o au majoritatea anecdotelor adunate sub titlul generic Brașoave, tot anecdote și snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
demers absolut necesar, dat fiind că studiile docte înregistrau cu satisfacție fiecare "biruință a scrisului" autohton, dar ignorau elementele care puteau justifica o recuperare din unghi estetic a unor texte vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în secolele XVI-XVII și oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și din tentativa de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
moduri de focalizare excesivă sunt susținute în secret de admirație, chiar și atunci când scopul declarat e "critic" sau când registrul observației e "obiectiv-științific". Fără ca societatea românească să accepte și să încurajeze consumul excesiv de resurse fiziologice și morale în jurul unei vorbiri rimate, niciuna dintre aceste posturi analitice nu ar fi fost legitimă. Literatura se înscrie în lume prin risipa de atenție pe care o cere de la oameni față de obiectele ei: în funcție de ce se cheltuiește peste măsură în jurul unui text, a unor practici
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]