7,490 matches
-
graiul își apărară.Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni,AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure,Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Existență în care și noi putem să ne redescoperim drept „divini“. Credem că de acea pierdută divinitate, citind poezia Viorelei Codreanu, ne este sete. Frecventele oximoroane (...în tăcute ecouri și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
le mulțumim bunilor noștri concetățeni plecați nu de viață bunan, este un ordinar pahan din lumea interlopă!), dar cu părere de rău și Iu. Leancă în ultimul timp (a se vedea refuzul domniei sale de a urma sfatul președintelui PPE) au risipită în străinătăți. Dând dovadă de anumite sacrificii, distanțele parcurse până la cea mai apropiată secție de votare fiind mari, ei totuși au votat în masă (spre deosebire de unii de acasă, în special, tinerii studioși cu vârsta între 18-25 de ani, absenteismul cărora
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce este umed și, pentru un moment
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându-l m-a întrebatde ce este umed și, pentruun moment nu am știutce
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
frământă, La gândul tău, Viteaz-Mihai, Că nu accept ideea înfrântă, Chiar dacă știu că ești în rai. Eu îl blestem, în gând, pe Basta, Căci, încă, nu mi-am revenit Și nu mă-mpac pe lumea asta, Cât trupul tău e risipit. Să mori sub semnul de unire, Și trupul să ți-l descompui, Și să rămâi fără întregire, Nu stă în mintea nimănui. Dar, blestemat să fie Basta Și veșnică să-i fie truda, Căci el te-a dus din lumea
LACRIMA PRIMEI UNIRI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380699_a_382028]
-
poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare dorul de plutire, De văzduhul risipit în nesfârșit, Să accepți în marea ta uimire Și durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să te mire Ca și pașii clipei ce trecu. Am plutit
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
sau nu eram atent. -Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg, -A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa: -Ba,credema natură ce-i însăși viața ta Așa zicea cea care în sus se risipi, Care cu a ei mustrare pe loc mă ameți. Rămân năuc și singur ,la ceas târziu în noapte S-ascult,să mă asigur de-a inimilor șoapte. Adorm într-un târziu,acolo în poenita Cu gândul să iți fiu,în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
visăm,sau nu eram atent.-Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg,-A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa:-Ba,credema natură ce-i însăși viața taAsa zicea cea care în sus se risipi,Care cu a ei mustrare pe loc mă ameti.Raman năuc și singur ,la ceas târziu în noapteS-ascult,să mă asigur de-a inimilor soapte.Adorm într-un târziu,acolo în poenitaCu gândul să iți fiu,în păr o garofita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
să stau, însă, te rog, învațăsă trăiești clipa cât o-ntreagă viațăși-ai să-nțelegi, sub timpul ... IX. UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ȚĂRÂNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016. De la un timp mă risipesc în gânduri, arzându-mă ca o făclie vie și-ascunsă-n mine, într-o albă noapte, croiesc cu sârg un fel de schelărie pe care urc un munte în surpare; alături stau prăpăstii fără fund, în care nici izvorul nu mai curge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nu mai curge, ci...doar ecouri stranii îmi răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături, grănicer. Eu le răspund: l-am risipit în patimi pe drumul meu timid câtre apus. Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră, un trist cuvânt pe care nu l-am spus, un boț de lut să-mi fie mâine trupul, un suflet mai secat ca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
lacrimă de piatră, un trist cuvânt pe care nu l-am spus, un boț de lut să-mi fie mâine trupul, un suflet mai secat ca o fântână, o mare-mbrățișând la țărm nisipul ... Citește mai mult De la un timp mă risipesc în gânduri,arzându-mă ca o făclie vieși-ascunsă-n mine, într-o albă noapte,croiesc cu sârg un fel de schelăriepe care urc un munte în surpare;alături stau prăpăstii fără fund,în care nici izvorul nu mai curge,ci...doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
izvorul nu mai curge,ci...doar ecouri stranii îmi răspund.Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate,mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cerascuns cândva în suflet drept comoară,cu visul stând alături, grănicer.Eu le răspund: l-am risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus.Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră,un trist cuvânt pe care nu l-am spus,un boț de lut să-mi fie mâine trupul,un suflet mai secat ca o fântână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
trăi! VA VENI O ZI... Va veni o zi când toate cuvintele se vor întoarce uimite din depărtările trecutului, chiar dacă nu și-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse și înălțate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite, continuă să respire, continuă să palpite, pe cerul
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas pentru mine singura putere nealterată. Încă mai pot supraveghea stilul, profunzimea, substanța și densitatea ideatică și meandrele scrisului. Închizând ochii, îi văd cu drag și cu emoție pe toți cei prezenți fizic, dar și
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel sau doar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă a formei. Ea
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Simona Vasilache Prea puțin iubesc verile bucureștene, veri ca de nisipuri, mirosind a sudoare și a asfalt. În schimb, în cîte-un aprilie de fotografie, cînd primăvara orașului te păcălește, merită să risipești pe caldarîm pași sprijiniți de toiag. Arghezi a făcut-o o viață. Și studiile de portret, detaliu de centru, detaliu de mahala, le-a adunat, în dezordinea lor memorialistic-literară, în Cu bastonul prin București. Carte galben-pătată, cu autor și Ateneu
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
PNG și al echipei de fotbal "Steaua" și-ar fi plătit impozitele la stat, i-aș fi recunoscut meritele de binefăcător. Dar cum a declarat Gigi însuși cu cîtva timp în urmă, el nu dă bani la stat ca să fie risipiți, preferă să facă din ei acte de binefacere. Prin generalizarea principiului binefacerii de tip Becali, statul ar ajunge să-și închidă prăvălia, fiindcă n-ar mai avea ce redistribui pentru pensii, sănătate, învățămînt. Încerc să-mi imaginez o țară condusă
Cum ar arăta România lui Gigi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10246_a_11571]
-
Drumul Taberei, mare mi-a fost surpriza - și bucuria -, ca să vină cu Boboteaza însuși preotul Gh. Calciu Dumitreasa. Era prima dată când îl vedeam îmbrăcat preoțește și aproape am ezitat câteva momente în a-l recunoaște, dar el mi-a risipit îndoiala și surprinderea: „Da, Tudorel, eu sunt, cu potcapul”. Am continuat să vorbim telefonic eu îi raportam micile mele realizări (publicarea unor studii și articole, intrarea la doctorat la renumitul profesor Dan Simonescu), pe care i le datoram, până când am
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
cea dintâi. Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcție sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat și, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoții să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înșelarea celui rău”. Gh. Calciu-Dumitreasa merită să fie trecut în rândul sfinților și pentru suferința din temnițele comuniste și ajutorul dat
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
și brațe indiscutabil sparte și rupte, fața lui Copita-Caprei scăldată în sângele ce i se prelingea din scăfârlie, Lucas Șterge-Putina transportat la spital în rabla lui Mustăciosu după ce, la repezeală, i s-au vârât la loc mațele în burtă, camonii risipiți pe stradă, femeile aducând lighene cu apă și șervete ca să-i spele pe răniți, acuzațiile mutuale, oh, camonule, de ce nu te duci să te joci de-a bătaia la tine pe streets? Dar n-au fost camonii, a fost Angelo
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
atunci cu țiganii, Chinezu încuviințând din cap, duba poliției sosind, Joaquim Brici-Ascuțit întrebând că ce mai caută poliția acuma? A venit să numere morții? Angelo punându-și ochelarii și făcându-se nevăzut, Zuca avea să spună mai târziu că se risipise în văzduh ca Mandrake, Dona Ermelinda înapoindu-i pălăria lui Tonecas Arenă pe aceeași fereastră prin care și intrase, pălăria descriind o curbă largă, planând și aterizând ușor la picioarele lui Dick Tracy, care era polițaiul în civil afectat acelei
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
fi pus pirostriile, preotul alerga imediat al "organ" și te pâra. Probabil că lucrurile nu stăteau chiar atât de sinistru, dar asta era atmosfera în care am trăit și pe care cuvioasele fețe bisericești nu făceau nici un efort s-o risipească. După 1990, cu o sete de revanșă bine orchestrată, reprezentanții clerului au năvălit în viața publică, sub forma inubliabilelor "soboare de preoți", care nu scăpau nici un eveniment mai acătării pentru a-și face simțită prezența. Apariția repetată, până la sațietate, a
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
maternității și al domesticității. Toate aceste mituri subjugă femeia sub pretextul prețuirii unei pretinse naturi feminine pe care tocmai însușirile de ființă frumoasă, de mamă și de gospodină păreau s-o definească cel mai bine. Cînd aceste mituri vor fi risipite, femeia va face un mare pas spre libertate. Mitul frumuseții este mijlocul prin care o femeie devine robul unor corvezi legate de siluetă, dietă și machiaj. Femeia ajunge să trăiască îndeosebi pentru înfățișarea ei, fără să-și dea seama că
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima vreme, nu-i mai dovedesc. Așa că până la urmă va trebui să Îmi strâng toate oștile risipite În crâng și să accept lupta. Și să Închei noi alianțe cu slujitorii luminii, cu hoardele migratoare, cu Pădurea și Austrul. Și să aduc la zi vechile mele tratate cu vrăbiile. Tratate din vremea când toate erau un ciripit și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]