2,886 matches
-
care postește de toate bolile, îl va face să fie sănătos și să-i meargă bine tot restul anului și-l va ajuta la necazuri și nevoi. Pentru Săptămâna Patimilor sunt caracteristice următoarele tradiții: păstrarea liniștii, a tristeții generale; focuri rituale; respectarea strictă a postului; interdicția unor importante lucrări casnice; îngrijirea locuințelor; curățenia prin curți; întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp; confecționarea hainelor noi pentru sărbătoare; tăierea vitelor și păsărilor pentru sărbători; tocmirea lăutarilor pentru hora satului; împărtășirea la biserică
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
face drum prin localitatea cantabrică Santillana del Mar și poposește pentru o clipă în muzeul complexului Altamira simte inevitabil fiorul trecerii noastre efemere prin lume, coborând nu doar în tenebrele pământului ci și în propria sa ființă, acolo unde simbolurile rituale moștenite peste secole trezesc emoții și bănuieli demult uitate. Asemeni stâncilor și bolovanilor rostogoliți întâmplător în dreptul intrării în peșteri, care ascund privirii noastre învățămintele locuitorilor preistorici, așa ”beneficiile” civilizației moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
ca într-o litanie abia săpată în piatră: ,,Upanișadele încep și se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn la liniște și pace
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
a produce efectele dorite; iar aceste efecte benefice urmează să se producă în planul erotic. Suntem deci în fața unui punct de vedere tradițional, în fața unei sărbători tradiționale, în care acțiunile celor care „țin” sărbătoarea sunt prescrise de „datini”, au caracter ritual și sunt obligatorii pentru a se obține efectele benefice. Să vedem, așadar, în ce constau aceste acțiuni rituale. Astfel, așa cum arată Simeon Florea Marian, „a face Dragobetele” însemna în principal ca fetele și băieții să fie în ziua de 24
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
unui punct de vedere tradițional, în fața unei sărbători tradiționale, în care acțiunile celor care „țin” sărbătoarea sunt prescrise de „datini”, au caracter ritual și sunt obligatorii pentru a se obține efectele benefice. Să vedem, așadar, în ce constau aceste acțiuni rituale. Astfel, așa cum arată Simeon Florea Marian, „a face Dragobetele” însemna în principal ca fetele și băieții să fie în ziua de 24 februarie împreună, pentru ca fiecare fată să se întâlnească cu un băiat, și viceversa, iar în acest timp să
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
Dragobetele avea o altă semnificație în unele comune din Muntenia, „precum bunăoară în comuna Buzești din județul Olt”; aici „poporul serbează Dragobetele anume ca să fie ferit de boli”. Nu se precizează în ce mod se desfășura sărbătoarea, care erau acțiunile rituale prescrise; putem deduce că se încadrau în categoria largă a ritualurilor „taumaturge”, dintre care le putem aminti pe cele săvârșite de „călușari”, care se bucură de o mare popularitate în zona menționată. De asemenea, Simeon Florea Marian menționează că în
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
fel sau altul, pe aceia Îi cinstește prin dansul ei. Poetul strânse din buze. Pentru o clipă, fu pe punctul de a da dreptate intuiției primitive a acelui om necioplit. De altminteri, oare nu percepuse el Însuși ceva magic și ritual În pașii femeii, prima oară când o văzuse? Dacă ideea nu ar fi fost blasfematoare, el chiar ar fi admis că exista ceva divin În mișcările ei, asemănătoare cu ale unei preotese, mai curând decât cu ale unei prostituate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru ca oricare nabab să devină un paria, dar omul se arăta neclintit În nebunia lui, așa că l-a lăsat În plata Domnului. A mai trecut o lună de sfidare a rațiunii, pierderile bizarului bogătaș urcau vertiginos spre un milion, Însă ritualul cotidian al provocării nu-și schimba cadența. Până Într-o noapte când s-a Întâmplat ceva care survine rareori În existența unui cazinou: un jucător a spart banca. Aproape șaizeci de milioane de franci se adunaseră, În murmurul de stupefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
străini. I-a adresat totuși câteva vorbe lui Stein, dar era ceva în legătură cu liceul și s-a întâmplat în următoarea împrejurare. Într-o zi, în timpul recreației mari, mulțimea de liceeni adunată în jurul lui Stein începu o discuție privitoare la crimele rituale. Cineva îl întrebă pe Stein, cu un zâmbet crud pe față, dacă el, Stein, crede în crimele rituale. Stein zâmbi și el, la rându-i, dar, văzându-i zâmbetul, inima mi se strânse. - Nouă, evreilor, răspunse Stein, nu ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în următoarea împrejurare. Într-o zi, în timpul recreației mari, mulțimea de liceeni adunată în jurul lui Stein începu o discuție privitoare la crimele rituale. Cineva îl întrebă pe Stein, cu un zâmbet crud pe față, dacă el, Stein, crede în crimele rituale. Stein zâmbi și el, la rându-i, dar, văzându-i zâmbetul, inima mi se strânse. - Nouă, evreilor, răspunse Stein, nu ne place să vărsăm sânge de om. Preferăm să-l sugem. Nimic de făcut, trebuie să fim europeni, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
securității statului. 1. Jaša Tomic, localitate În Voivodina (Serbia). 2. Buvlja, piață de vechituri (talcioc) din Belgrad. 1. Politika, cotidian sîrb cu cel mai mare tiraj care apare la Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căutare erau babele doftoroaie, cu descântecele lor, despre care am aflat că existau în toate satele. În Slobozia - Filipeni, descânta de „strânsură”, de deochi, de beșică, Victoria Olaru, Maria lui Munteanu mai descântă folosind ulei descântat, iar Hrisculeasa aplica băi rituale, descântând, îndepărtând răul (se ducea odată cu apa!). Un caz de vindecare (îl cunoscă bine de când aveam 11-12 ani!), invocat și astăzi, îl constituie copilul de câteva luni, Cornelia Bănuț, lăsată în grija bunicii, Victoria Boghiu. Am aflat acum, târziu, că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puterea feminină, care controlează reproducerea generațiilor și transmiterea cunoștințelor. Rând pe rând, fiecare dintre cele trei puteri dominante îreligioasă, militară și economică) a avut controlul bogățiilor. Așadar putem povesti istoria omenirii ca pe succesiunea a trei mari ordini politice: Ordinea rituală, în care autoritatea este esențialmente religioasă; Ordinea imperială, în care puterea este înainte de toate militară; Ordinea economică, în care grupul dominant este cel care controlează economia. Idealul celei dintâi este teologic, al celei de-a doua e teritorial, iar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
controlează economia. Idealul celei dintâi este teologic, al celei de-a doua e teritorial, iar al celei de-a treia este individualist. în fiecare dintre aceste trei ordini, o societate rămâne stabilă atâta vreme cât grupul dominant controlează împărțirea bogățiilor. în Ordinea rituală el decide care este partea sacrificiilor, în Ordinea imperială care e partea monumentelor, iar în Ordinea economică - ce parte e destinată investițiilor productive. în toate cele trei ordini, apărarea propriei puteri e prioritară. Controlul bogăției de către grupul dominant este amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
neandertalis coexistă cu celelalte primate fără să se amestece cu ele, fără să le înlocuiască. Desigur, în acea epocă îașadar în urmă cu 300 000 de ani) începe și canibalismul - nu ca un act de violență, ci ca o practică rituală de însușire a forței celor morți. îi găsim urmele până în zilele noastre, în raporturile pe care ființa umană le are cu orice consum. De asemenea, Homo sapiens descoperă că procreația este o consecință a actului sexual și că cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul se gândește acum să-și însoțească morții în lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse defuncților, astfel încât să obțină din partea zeilor, la care se vor duce și ei cândva, protecție pentru cei rămași în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Specia umană a căutat dintotdeauna să se distanțeze de propriul mod de reproducere. Pentru a se distinge de regnul animal, s-a străduit mai întâi să nege funcția reproductivă a sexualității, apoi să-i dea o altă semnificație. în ordinea rituală, cea mai mare parte a cosmogoniilor afirmă, de altfel, că trăsătura specifică a zeilor este că nu s-au născut în urma unei relații sexuale: religiile monoteiste, mai ales, consideră sexualitatea o obligație impusă oamenilor de forțele răului. în schimb, Ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din practicile rituale de înmormântare ale diferitelor așezăminte religioase implantate în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor, iar comunitatea celor vii, de o demonstrație practică de ecumenism care, poate, ar fi putut contribui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vezi asta. Era prima pagină dintr-un număr vechi din Der Stürmer, publicația antisemită a lui Julius Streicher. Un titlu mare de-a latul colțului de sus din stânga a ziarului îi făcea reclamă ca fiind un „număr special despre crima rituală“. Nu că era nevoie să se reamintească asta. Ilustrația vorbea de la sine. Opt fete germane blonde, dezbrăcate, atârnau cu capul în jos, cu gâturile tăiate, iar sângele lor se vărsa într-o imensă farfurie de împărtășanie, care era ținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el. — Streicher publică întotdeauna genul ăsta de prostii, i-am replicat. Nimeni nu le ia în serios. Illmann scutură din cap și își recuperă țigara: Nici nu spun că ar trebui să le ia. Nu cred mai mult în crima rituală decât cred în Adolf Hitler, făcătorul de pace. — Numai că există desenul ăsta, corect? El aprobă din cap. — Care seamănă, în mod remarcabil, cu metoda prin care cinci fete germane au fost deja omorâte. El aprobă din nou. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
folosesc pentru a practica magie superstițioasă. Ei sunt acuzați că își torturează victimele, mai ales pe copii, și că în timpul acestei torturi urlă amenințări, blesteme și aruncă vrăji împotriva arienilor. Această crimă sistematică are un nume special. Se numește «crimă ritual㻓. Sugerezi că Streicher s-ar putea să aibă vreo legătură cu aceste omoruri? Nu știu dacă sugerez ceva, Bernie. Eu doar m-am gândit că ar trebui să supun asta atenției tale. Ridică din umeri: Dar de ce nu? La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la fel de clar precum nasul de pe fața unui evreu. Cine altcineva decât evreii? Nu vă dați seama cât de evident este? Oriunde în lume, acuzația este făcută imediat cu voce tare atunci când este găsit un cadavru care poartă semnele unei crime rituale. Această acuzație este făcută numai împotriva evreilor. Mi-am amintit cuvintele din articolul din Der Stürmer pe care îl aveam împăturit în buzunar și, în timp ce o ascultam pe Frau Hanke, mi-am dat seama că avea dreptate, numai că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niște vătămări corporale, în cel mai rău caz. Lui Streicher i-ar plăcea la nebunie să vadă că evreii din Berlin și-o iau cum și-au luat-o cei din Nürnberg. Mai mult, obsesia lui Der Stürmer pentru crima rituală mă determină să fac comparații cu modus operandi folosit de criminal. Adaugi toate astea la reputația lui Streicher și începe să se lege. Heydrich mări pasul în fața mea, cu brațele țepene pe lângă corp ca și cum ar fi călărit la Școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
folosești voința lor, eu vreau să o văd ținută în frâu. Ești cel mai rău tip de idealist: ești naiv. Chiar crezi că poți opri ceea ce li se întâmplă evreilor? Ai pierdut trenul ăsta. Ziarele au deja știrea despre crima rituală evreiască din Berlin. Mă îndoiesc că Himmler și Heydrich ar putea împiedica ceea ce se întâmplă, chiar dacă ar vrea să o facă. — Poate că nu voi fi în stare să opresc asta, i-am zis, dar poate că pot să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]