1,334 matches
-
numele de... „ Apa din copaie, în care a fost scăldat copilul, era vărsată la rădăcina unui copac, ritual care încifrează creșterea viguroasă a copilului, la fel ca un stejar sau brad. În scenariul încreștinării (botezul urmat de toate celelalte practici ritualice), în care preotul are doar o parte din rol, este prevăzut, ca parte finală, stingerea datoriei față de nașă, nași: cumetrii mici ducă nașilor la botez colacii, o acțiune care se cheamă „colăcărie”, când se dau și daruri pentru nașă, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în China, în Siberia, în Asia Centrală și în India de Nord, arienii, mongolii, indo-europenii îsciții, apoi sarmații) și turcii îxiongnu și khazarii) dezvoltă civilizații de un mare rafinament, ilustrate prin orașe, palate, întărituri, fortărețe, opere de artă, arme, bijuterii, ceremonii ritualice și birocrații. Toate sunt organizate în jurul însușirii surplusului prin forță. în China - de pe acum, zona cea mai populată, mai dinamică și cu cea mai intensă activitate comercială - apare metalurgia; tot de atunci datează și primele carapace de broască-țestoasă ornate manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
un fel de fundal sumbru, Îl obseda incidentul din primăvara trecută, umplându-i nopțile cu o spaimă urâtă și neîngăduindu-i să se roage. Nici măcar nu era catolic, dar acesta era singurul cod spectral pe care-l poseda catolicismul Înzorzonat, ritualic, paradoxal, al cărui profet era Chesterton, ai cărui adulatori erau niște literați dezmățați de teapa lui Huysmans și Bourget, al cărui susțimător american era Ralph Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al treisprezecelea veac - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul nerușinat de bogat și se întinse leneș și inocent în cel mai însorit pat al Palatului. Heruvimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-su. De parcă ta-su avusese unde să-l cunoască pe Sorinel! Hotărât lucru, oamenii sunt răi! Și peste toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine. Mariana, sfâșiindu-și rochia, încerca disperată să se zbată din brațele lui Mișu ca să se năpustească în îmbrățișarea faunului cu nimfa. În culmea extazului, domnul Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Am reintrat în vremurile în care trăiesc cu temperanța și cu firescul necesar, pentru a nu fi privită de către semenii mei ca picată din stele într-o contemporaneitate în care, parcă, nu îmi mai găsesc locul. Desi am bătut cărări ritualice cu simțământul statorniciei, nu am ramas în arhaicitate, dar nici nu m-am luat la întrecere cu cei care exersează caligrafia mai subtire a omului modern, cel al zilelor noastre. Îmi place să înclin condeiul mai mult spre clasicism, fiindca
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
plaja. Un dans al ielelor, un vis întruchipat pentru o clipită, pasaj dintr-o piesă de teatru antică pe scena litoralului Mării Nostrum. O amintire efemeră, sculptată în spuma mării. Știu că procedura cu săritul peste valuri și cu gesturile ritualice din noaptea de San Juan pare complicată, dacă nu chiar imposibilă, dar nu ea e cea care-mi dă mie dureri de cap. Ce m-ar pune cu adevărat în încurcătură ar fi întrebarea simplă: „Ce-mi doresc?”. Nu pentru că
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
care pătrunde peste cele patru părți și instantaneu este recunoscut de orice om, învrăjbit sau prietenos. Avem nevoie ca teatrul să fie diferit. Și dintre toate formele posibile ale teatrului vor fi solicitate, înainte de toate, cele arhaice. Teatrul de forme ritualice nu trebuie combătut cu teatrul popoarelor civilizate. Cultura laică este golită de conținut, informația culturală schimbă entitățile simple între ele, spulberând speranța întâlnirii cu ele. Teatrul e deschis. Intrarea e liberă. Lăsați naibii gadgeturile și computerele - mergeți la teatru, ocupați
MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363327_a_364656]
-
sudoarea rece cum i se prelinge pe spate și broboane i se se scurgeau pe tâmple. Tremura. De verdictul Consiliului depindea viitorul și chiar viața lui. În încăperea circulară, obscur luminată zărea pe pereți capete scheletice sculptate. Într-un ritm ritualic participanții au deschis manuscrisele. Acolo se aflau activitățile și traseul vieții sale. În mijlocul mesei trona o casetă neagră. Nu știa ce-i în interior. - Acolo se află soluția! a vorbit Liderul, citindu-i gândul . A încremenit, frica îi intra în
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
faci tu, Vidule ... Dialogul învidării de pe malul oximoronului Aceste prime două poeme - cheie ale volumului, sunt auto-definitoare pentru întregul intinerar parcurs; comunicarea - de tip pragmatic - este a unui Cod propriu, necesitând „decriptare” doar pentru neinițiați. Așadar avem un poet oracular, „ritualic”: parafrazic, de fapt. De sub „centura de iridium” a Memoriei (Arhetip plus dobândire empirică, voila!, poetul - uns cu toate alifiile gnoseologice și para-istorice, exclamă patetic - explicit - demitizant (paradoxal) - un enunț retoric, captând cumva - amețitor, - starea de „nestare”, cosmică: rostul sau nerostul
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
nu a fost decât iluzia unui timp/ răstălmăcit de Doamna Vreme”(Timpul meu). Caracteristica sinonimiei „timp, vreme” aparține aici întregului domeniu al viului și senzorialului fenomenologic.Uneori, pentru intensificarea visului ispititor al existenței, poeta poartă pe drumul sensibilității o mască ritualică. Revelația teritoriului nopții și invocarea astrală deschid comorile fondului etnolingvistic: „Ies în prag / să iscodesc noaptea, / în fața mersului zăbavnic al astrelor / Ies în noapte / să visez împreună cu Luna / și înfig diamante în coarne de fier”. Superdimensionat de aceste combinații de
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
a da mai mult din mine celorlați.“ Acum, cu această carte, „Pe genunchii luminii“ - titlu pe cât se poate de reprezentativ - Dana Borcea se află la debutul editorial, cu toate că mai publicase sporadic în câteva reviste și într-o antologie. Poezia ei ritualică, de continuă sugestie, provoacă stări metaforice de o adâncă trăire lirică, implicit sentimentală, și nu în cele din urmă profund socială. Ridică-mi ochii către Tine Doamne Sau vino Tu sub pleoapele-mi greoaie În Bărăgan este festin de toamne
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
nu? - ca turn sau castel. Ca printr-o minune, piramida acrobatică care încheia pe vremuri numerele de dans cu bastoane și spade de prin provinciile Nordului - Leon, Castilia și Aragon - a supraviețuit propriului ei pretext. Demult nu se mai practică ritualicele balls de bastons, dar, în schimb au luat un avânt miraculos întrecerile în arta de a construi turnuri de oameni cât mai înalte. Participanții se cațără pe umerii celorlalți, compunând un turn din ce în ce mai înalt, care străpunge, semeț, cerul. După unii
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
contează!? Născut într-un mediu creștin ortodox, n-am fost niciodată un învederat practicant sau propăvăduitor al preceptelor lui, dar nici nu m-am dezis sau desprins din el. Sentimentul religios s-a estompat din lipsa exercițiului diurn, repetitiv și ritualic, bisericesc, iar canoanele sale n-au fost nici ele „pânza de paianjen” care să mă mrejuiască, pentru că țesătoarea mașteră care ar fi trebuit să fie biserica, mai precis unii din slujitorii ei a lăsat complice ochiurile rare sau neprinse bine
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
care se întinde cât este cerul de adânc. Altceva vreau deci, de la cei care caută cuvântul meu. Omul lui Irod află că ceea ce voia Botezătorul era un cuget curat, spălat în apa Iordanului în care cel botezat prin acest act ritualic se lega în pocăința inimii spre a nu mai face păcatul. Irod ascultă ce îi spusese trimisul și se întristase atunci nu numai pentru că Botezătorul nu-i primise darurile ci și pentru faptul că la finalul convorbirii Ioan i-a
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
stare lăuntrică putem (re)simți preoția omului în raport cu creația, menirea lui de a deveni un foc nemistuitor care să ardă din dragoste pentru Dumnezeu și care cu o conștiință a slujirii jertfelnice să-și transfigureze fiecare gest într-un act ritualic, ce permite aducerea întregii creații, ca o jertfă bineplacută lui Dumnezeu. Puterea de a mulțumi lui Dumnezeu, de a contempla creația prin ochii lui Iisus Hristos ne ajută să unificăm liturghia interioară din inima noastră cu liturghia cosmică. Există o
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
societăți. Nucleul narativ al volumului este în continuare, Templul. Acesta este toposul central, un spațiu ce închide în sine o lume , un univers și o istorie, cu toate credințele, tradițiile, superstițiile și eresurile lor, cu toate frământările unei comunități. Ceremonialul ritualic al inițierii personajului principal, ce are loc la Templu, dă naștere unei fericiri materiale, unind pentru totdeauna destinul acestuia cu destinele celor aflați de față, la eveniment. O tradiție care se pierdea în timp Autoarea scrie despre o lume pe
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
încă pregătiți să accepte “rosturile și legile primite de la un alt Dumnezeu, unul care Se născuse din femeie pentru ca mai apoi să se lase prins, crucificat, cum le povestea preotul sosit la ei de la Pont.” În timp ce asistă la o ceremonie ritualică, “în creierul” ei “se dădea lupta între fantasmagoric și realitate... Chiva, vrăjitoarea, îi rămânea singurul detaliu clar din viață.” Cei în mijlocul cărora trăiește se închină Soarelui, așteptând “un semn de la vechiul lor Zeu”. Ne aflăm într-un univers în care
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
are la bază lumea reală, la care acesta a simțit nevoia să adauge unele rezolvări de situații altfel, apelând la elemente de factură mitică. Țăranul român s-a întrecut pe sine atunci când a conceput formele obiectelor de uz casnic sau ritualic, mobilierul, etc., dar mai ales decorurile și cromatica lor. Motivului decorativ, așezat cu grijă a fost purtătorul de mesaj al țăranului român, peste timp. El, cu ajutorul înțelepciunii și cu măiestria de care a dat dovadă, a încercat să unifice și
SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARĂ ÎN PICTURA LUI ION ŢUCULESCU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367248_a_368577]
-
Halatul ei alunecă pe podea alături de hainele lui. Mintea i-se transforma într-un vârtej. Trupurile lor îngemănate într-un dans al iubirii și senzualității iși dăruiau clipe unice, pline de intensitate. Doua lumi se împleteau, se amestecau în mișcări ritualice. Erau pierduți unul în universul celuilalt. Regretau doar faptul că nu se întâlniseră mai devreme. JJ o privea prin perdeaua deasă de gene și-i șopti câteva cuvinte la ureche, înainte ca celebrarea dragostei să reînceapă. Dimineața, se trezi buimacă
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă din cea mai cunoscută versiune populară - „Plugușorul”, după textul clasic prelucrat de Vasile Alecsandri. Urăturile au denumiri variate: „Plug”, „Plugușoare”, „Bicișoare”, sau chiar „Fierărie” și se desfășoară într-o atmosferă ritualică, în care gesturile au semnificație simbolică. Urătorii sunt costumați în ținută populară, specifică zonei din care provin. În prezent, „Plugușorul” este mai mult un obicei de felicitare a prietenilor, rudelor și autorităților, când este intens mediatizat, ca și majoritatea obiceiurilor
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
să coborâm din cer! Cartea-Antologie este împărțită în două secțiuni inegale: 1-prima secțiune este închinată Poeziei - și conține „mostre” ale sacrei arte „revelatorii și divinatorii”, din partea a 35 de „preoți” ai Altarului Logos-ului Divin al Euterpei (uneori, „mixată” - savant, ritualic, spre transcendență orientată, și niciodată sacrificată obscen! - cu Erato.: „Dimineața devreme,/Chiar înainte de a-l pierde pe Hamlet din priviri,/ Am înțeles că povestea ta fusese adevărată,/Așa precum durerea din sufletul meu/ - Un exemplu de memorie neîmplinită/ Folosind versul
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
am învățat că în fiecare obiect ce l-am avut în portul popular, a fost o trebuință, un cult al fiecăruia dăinuit din străvechimi. Fiecare parte a corpului a fost acoperită cu un lucru de trebuință ce a devenit obiect ritualic, cu însemnătate în purtarea lui și care a apărat trupul atât de intemperii, cât și de semnele neînțelese ale spiritului care căuta să-i domine sufletul. Numit în unele zone și șerpar, brâul conducea spre ceea ce ar fi putut aduce
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
cu gâtul tăiat. Așadar, considerând că-și făcuse, pe deplin, datoria, se retrase, dar numai până în tindă, unde se și prăbuși într-o binemeritată comă alcoolică. Afară eroii luptei pregăteau, cu o îndemânare care denota exercițiu îndelungat, jarul pentru jertfa ritualică. Respectiv îngurgitarea cumplitei fiare pentru ca toate virtuțile ei să treacă în trupurile lor, oțelite în focul bătăliei. Privitorii, ceva mai liniștiți acum, se buluciră, înjurând cu obidă și necaz, spre cârciumă, pentru a împleti firele legendelor viitoare. Vajnicii luptători cu
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]