419 matches
-
la debarcader cât de mult poți. Dacă Încep să tragă, o ștergi naibii de aici. În caz că nu reușesc să o șterg și eu, Îți spun de-acum: nu știu nimic de fata ta, ghimpe. Am mers Încet spre ușă, cu Roșcovanul deschizând drumul. Oamenii lui s-au dat la o parte, Într-o tăcere plină de dușmănie morocănoasă, ca să ne lase să trecem printre ei și, odată ajunși afară, ne-am despărțit, iar eu am luat-o Înapoi, pe panta ierboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a patra zi petrecută singur În celula mea murdară, Începeam să mă Întreb dacă propria-mi suferință nu era ea Însăși un scop În sine. Alteori, mă nedumerea gândul la ce s-o fi Întâmplat cu Six și cu Helfferich Roșcovanul, care fuseseră arestați odată cu mine, și cu Inge Lorenz. În cea mai mare parte a timpului, stăteam pur și simplu și mă uitam la pereți, care erau un fel de palimpsest pentru aceia Îndeajuns de ghinioniști care fuseseră ocupanți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de moartea fiicei sale, ca să răspundă la orice Întrebări. Un caz foarte tragic. Din nefericire, Herr Haupthändler a murit În spital alaltăieri, fără să-și mai fi recăpătat cunoștința. În ce-l privește pe criminalul cunoscut sub numele de Dieter Roșcovanul, a fost decapitat la lacul Plotzen la ora 6 În această dimineață, iar Întreaga lui bandă a fost trimisă În KZ-ul de la Sachsenhausen. Îmi aruncă un zâmbet melancolic și continuă: — Mă Îndoiesc că lui Herr Six i se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nicăieri spre nicăieri. „Nu m-am gândit niciodată/ că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert/ făcut țăndări/ peste tinerețea mea căreia i-a pus punct”, mărturisea mereu tânăra poetă. Rolf Bossert, „băiatul roșcovan care a văzut lumina zilei pe pământul deluros al Banatului, mai bine zis, În micul «Eisenhuttemstatt», orașul Reșița, Întemeiat de coloniștii germani veniți din Boemia”, scrie Ernest Wichner, emigrase În Germania În 1985, la 33 de ani, după ce publicase „cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
animație :”... Prezența a numeroase elemente specifice păpușeriei, Între care personajele măști, funcționarea mecanică a personajelor, bastonadele, elementele carnavalești, schematizarea caricaturală, panto mima, costumul comic, incită la abordarea celor patru comedii din perspectiva limbajului teatrului de animație” .[...] Flegmaticul Spiridon este rotofei, roșcovan, zburlit și, fiind obișnuit să asculte pe la uși, are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În Justiție, judele are ochii Închiși, precum statuia care-o reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
N-o să vă placă să aveți acolo, la înmormîntare, doi-trei preoți? Sau chiar patru? Ca să nu zic, de fapt, că vreo cinci s-ar putea să vi se pară puțini. Unul mare, cu barbă albă. Unul mic, mic, mic și roșcovan. Unul brunet și puternic. MINISTRUL: Destul! Nu m-am gîndit. JENI: Gîndiți-vă. MINISTRUL: Nu vreau să mă gîndesc. Nu vreau să mor. JENI: Nici unul dintre cei la care am lucrat nu voiau să moară. MINISTRUL: E și normal. JENI: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăștia ce ți s-au dat ca un dar până la urmă... Rafael se ridică pe jumătate în capul oaselor, frecându-și spinarea și ceafa de perete în timp ce-și trăgea picioarele, iar genunchii, îndoindu-se, încadrau figura fălcoasă și roșcovană a lui Milică, un viking, un irlandez, ceva cam pe-acolo... Un băietan zdravăn, trăit la aer curat, marinar la viața lui sau cioban, făcându-și de lucru cu turme de oi pe pășuni alpine. Mereu gata să te binedispună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeri, dădu nas în nas cu un văr de-al ei din Câmpulung, pe care-l știa că lucrează la IMGB de vreun an și se mai întâlniseră în câteva rânduri. Acum era cu un prieten după el - un lungan roșcovan cu fața osoasă și stacojie, ducându-te cu gândul la un cocoș, și cu mersul înțepat și parcă bombându-și pieptul, ca și cum s-ar fi umflat în pene. Vărul Cornel i-l prezentă, da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să dai din craci, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
S-a dat drumu’ la avorturi, de crește lumea câini în loc de copii. Câini din ăștia cât vițelu’, dom’le. Milică se întorsese cu oarecare întârziere. Tot cu ochii pe câine. Să nu-l scape din lanț, că-i nenorocire. Fața roșcovană, asudată și schimonosită de nervi, începu în sfârșit să se răsucească. Rafael dispăruse însă. Fugise printre oameni cât îl ținuseră picioarele și se ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă. Întâi am văzut o barbă mare, roșcovană, sub o frunte înaltă, inteligentă și încă un om. Aveam puse trei scule la crap și mi-am zis: lasă-i să treacă, în deltă nu trebuie să te superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i rău, dimpotrivă, îmbogățește peisajul. Și cine credeți că era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a scos o sticlă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
S-a uitat lung la mine, apoi mi-a spus, puțin dezamăgit: - Și tu numești asta frumusețe?Iubitule, pentru tine n-o fi, dar pentru un împătimit ca mine, da. Apoi a plecat, cu lipovanul acela cu barba mare și roșcovană și cu acordeonul lui vrăjit. A fost ultima oară când l-am mai văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care intra. Namila care apăruse în ușă îi aruncă o privire aspră apoi, cu o față îndulcită și prevenitoare, se apropie de procuror. Deși mult mai în vârstă decât femeia, bărbatul era încă în putere, cu capul gros și fața roșcovană pe care tuleiele cărămizii suriseră. - Strașnic frig în iarna asta, coane Ștefane, făcu el cu glas intim. Noroc de omătul gros, s-avem grâul bun la vară. Fără chef, Zalomir îl susținu : - Aveți pământ bun prin părțile astea. - Bun, cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în Bucureștiul ăsta, o gâsculiță ca tine din provincie, fără apartament, fără minijup și cu un salariu cât un haiku ?“. „Ia nu mă mai mărita tu așa de repede“, i-am spus eu lui iustin. Iustin ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe față, absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra în publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nimeriserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aibă loc în acea seară. Holul hotelului m-a întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta în lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările în engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? începu olandezul după ce îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta îi spuse repede ceva în olandeză, ceea ce păru să-l calmeze pe roșcovan. — Să-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că e foarte mare cerere în Europa, în special în Finlanda și în Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără să zică nici măcar un mic „adio!“. Fiefel nu putea uita niciodată cum fusese când Sașa, polonezul evreu, venise prima dată la ei. Era îmbrăcat pur și simplu ca un papagal: pantaloni de culoarea mării și veston roșu. Sașa era roșcovan și fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit cu o poloneză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ester nu vroise să le poarte. Pe mâini nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița pe care și-o pusese în acea zi era albă (cu tiv albăstrui), așa că, în simplitatea ei, părea o adevărată mireasă în miniatură, o mireasă roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și celelalte fete își împărțiră rolurile. Ada și Balena aveau să fie părinții băiatului, Carmina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foarte neobișnuite pentru viața liniștită și riguros ordonată a vechiului nostru liceu. 4 Eram în clasa a cincea și ne aflam la ora de limbă germană pe care ne-o preda Von Volkman, un bărbat complet chel, cu o fată roșcovană și cu mustăți à la Mazepa, de un alb roșcat. Acesta îl strigă pe Burkeviț la lecție, pronunțându-i numele cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie de supărare, Volkman îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arăt cuiva, cuiva aflat încă printre cei vii, ce lucru minunat făcusem. Așadar, stârnit de băutură și de puterea creatoare, am coborât la parter și am bătut la ușa vecinului meu, neștiind cine este acest vecin. Vecinul era un bătrân roșcovan ca o vulpe numit George Kraft. Acesta era doar unul dintre numele lui. Numele adevărat al bătrânului era colonelul Iona Potapov. Acest ticălos antic și de demult era agent rus, operase neîntrerupt în America din 1935. Nu știam lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de poezie contemporană, de care se foloseau În clasă. La prima oră de franceză, l-am auzit pe abatele Van Hoecke anunțînd clasei: „Vom Începe anul studiind un poem ales de tatăl noului nostru prieten François“. Era vorba de Frumoasa roșcovană de Guillaume Apollinaire, un poem pe care alți preoți, profesori de franceză, nu-l apreciau deloc. Tata primise o corespondență abundentă care Îi reproșa că alesese Frumoasa roșcovană, un titlu care putea oferi pricină de scandal În clasă și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poem ales de tatăl noului nostru prieten François“. Era vorba de Frumoasa roșcovană de Guillaume Apollinaire, un poem pe care alți preoți, profesori de franceză, nu-l apreciau deloc. Tata primise o corespondență abundentă care Îi reproșa că alesese Frumoasa roșcovană, un titlu care putea oferi pricină de scandal În clasă și putea Îndemna la visări primejdioase. În acest poem, apare rațiunea, rațiunea arzătoare: ea are aspectul fermecător, scrie Apollinaire, al unei adorabile roșcovane. Nu e Într-adevăr fermecător? Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]