1,284 matches
-
animalic din iluzia dulce a dragostei- floare albă legănată de vântul... durerii. Soarele iubirii se pierde-n asfințitul aprins de regretele verii, mă pierd în ploaia frunzelor solitare ca-ntr-un dans de fluturi. Toamna îmi toarnă în vene lichid roșiatic, picături de melancolie brumă de gânduri îmi picură pe sufletul înveșmântat în roze ... Referință Bibliografică: Toamna iubirii / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Lavinia Niculicea
TOAMNA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355524_a_356853]
-
Tamaș Publicat în: Ediția nr. 295 din 22 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului vatra copilăriei mele era din turtă dulce vă mai amintiți mersul de-a bușilea? ferestrele casei nu depășeau cireșii în floare bolțile ei erau învelite în măcieși roșietici prunii paznici de nădejde uneori fântânile se supărau și secau și atunci ne priveam chipul în ciobul de oglindă și le spuneam fără să mințim că dintre toate ale pământului ele sunt cele mai frumoase gura însetatului adevăr graiește și-
VEŞNIC COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356795_a_358124]
-
respire! - Clara ești o forță te iubesc! - Robert te iubesc spune-mi ceva te rog! - Clara te iubesc, mi s-a făcut sete. - Robert ce figură ești! Înserează odată cu terminarea cursurilor, părăsim aula... Amurg, o linie subțire lăsată de lumina roșiatică ce desenează iluzii aparține apusului de soare. Îmi pare cunoscut, desprinse din visele mele forme și culori în dezordine care vin parcă să ți ceară un nume! Telefonul sună, mă îndepărtez de fereastră pentru a răspunde. Este Clara îmi spune
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
a trecut dincolo. Te așteaptă. Te cheamă cu promisiunea că te va călăuzi în strălucirile curate ale orizonturilor divine. Ai intrat pe ușa Sufletelor Curate. “Nu pregeta! Acolo este locul tău! Nu te poți întoarce!” Ridici ochii înlăcrimați spre cerul roșiatic al asfințitului de soare. Al vieții tale. Zăgazurile sufletului s-au rupt. Au inundat eternitatea jertfei umane. Te-ai înfiorat în rafalele vântului ce spulberau nisipul clepsidrei...VIAȚA. Se scurgea rapid făra să aștepte. Dincolo de inimă se află triumful asupra
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
Toate Articolele Autorului Sălbatică și totuși. Luna plină, o coamă de lotuși, se sperie, țipă, peste întindere se mișcă-n visul de aprindere căldura vrea să o lepede pe ochiul meu trist, dar repede. Și luna, sălbatică și clară, opalină, roșiatică, bizară, vorbește în scintilații fine cu mine... de cărbuni și de rubine. Cu mine! Noapte bună, noapte clară Luna mândră și bizară. Referință Bibliografică: Luna mândră și bizară / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1824, Anul V, 29
LUNA MÂNDRĂ ȘI BIZARĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370953_a_372282]
-
Costache trăgea adânc din luleaua lui veche de peste cincizeci de ani, antică și de hăt demult, cum ii plăcea lui să spună atunci când avea cui să se laude. Atâția ani care au trecut i-au dat o patină deosebită, culoarea roșiatică de odinioară a devenit acum maronie, cu câteva pete negre. Datorită contactului aproape permanent cu degetele aspre ale lui Costache, lemnul s-a lustruit într-atât, încât aveai impresia că s-a transformat în sticlă. Ca mărime era aproape dublă
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
unde porumbul se mai cheamă mălai în Țara Românească, cucuruz în Ardeal, păpușoi în Moldova. De ce românii i-au zis porumb? Iată o întrebare la care specialiștii au răspuns în mai multe feluri. Lingviștii au făcut apel la compararea culorii roșiatice a mătăsii ca și a păsării porumb, astăzi porumbel. (Lazăr Șăineanu) dar, se știe, adj. porumb se referă la culoarea cenușie-albăstruie (MDE). „Când a fost introdusă la noi planta Zea mays a fost numită porumb printr-o figură de stil
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
în sfârșit push"vulpe" în torwali, Pakistan, se apropie de numele soarelui fenician shapash cu alte vocale și mai ales cu pus"astru diurn" în limbile zwall, shall din Nigeria. Așadar lat. vulpes, explicat prin PIE*h2wl(o)p-h2ulp"vulpe roșiatica" trebuie pus în legătură și cu Palk, zeul soarelui la coreeni cu p- eliminat și cu a>o>u>ulk, de unde "lup" și "vulpe" (în greacă lukos, dar în latină, umbrica și probabil dacica lup cu k/p, fenomen arhicunoscut
VULPE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369924_a_371253]
-
curte împreună cu cetina și aprinseră un foc mare care trebuia să ardă până dimineața. Se anunța o noapte tensionată în care se vor confrunta cu cel mai aprig vampir din lume. Dinspre răsărit, de după crestele munților, își făcu apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
îl sfâșie cu ghearele și colții, iar altele, cu copitele, îi amestecă trupul în solul pietros al peșterii. Mai târziu, ca o eternă aducere aminte a acestei osânde divine, dreaptă și necruțătoare, din sângele său crește un arbore cu frunze roșiatice numit sânger. Acest arbore intră și el în legende, fără nici o legătură aparentă cu prima, fiind, la un moment dat, considerat lemnul din care a fost cioplită crucea Mântuitorului. Este vorba desigur de interpretări târzii, influențate evident de creștinism și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
fața locului ce este de făcut pe mai departe”, hotărî Eugen liniștit, oferindu-i brațul. Mașina străbătea în liniște bulevardele. Nu era aglomerație și în nici zece minute ajunseră aproape de Spitalul Militar, când soarele cobora spre asfințit și lumina lui roșiatică lăsa umbre lungi în parcarea de lângă piață. Eugen o conduse atent pe Iuliana cei câțiva pași până la intrarea în supermarket. - De ce să intrăm aici? întrebă ea, inocentă. - Să luăm ceva proaspăt pentru cină... Mama ta a aprobat să întârzii în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
din mine ardea întunericul gheții. Undeva într-un vârf de stâncă e soarele meu; L-am zărit de pe o culme. Soarele ce mă definește e pictat printre litere și cuvinte, e pictat cu slove de foc printre umbre, e frunza roșiatică a toamnei ce-a adunat pe chipu-i primăveri spre a le colora cu sângele spinilor presărați pe stânca vieții. O picătură de rouă ce-a strălucit într-o toamnă bogată, strivită de lacrima soarelui, sunt eu. UMBRE Și totul
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
plimba agitat cu mâinile la spate. Dintr-o dată s-a oprit brusc în dreptul Mihaelei, s-a aplecat, a pus mâinile pe picioarele ei, apoi a sărutat-o, cu mâna dreaptă i-a îndreptat o șuviță rebelă de păr, o rază roșiatică, din soarele aflat la asfințit, se juca în părul ei castaniu . -Te iubesc femeie! Fii liniștită! Vom rezolva cumva această spinoasă problemă, apoi ne vom ocupa de noi și știi ceva, chiar mi-aș dori să înfiez un copil. În timp ce
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
acest lucru. Ionuț era la fel de înalt ca Mihai, vopsit blond și avea părul lung până peste umeri, prins în coadă. Era slăbuț, avea ochi căprui cu gene lungi, cu sprâncene negre și frumos arcuite. Nasul îl avea drept și buzele roșiatice îi ascundeau pentru moment o dantură perfectă. Era îmbrăcat într-o pereche de jeansi negri și într-o cămașă albă pe față. Spatele cămășii era îmbrățișat de un palmier viu colorat și purta niște adidași albi. Andreea era și ea
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
comun. Este și normal deoarece era printre puținele fete știutoare de carte din comună, dacă nu chiar unica. Băieți școliți mai găseai în satul măricel dar fete cu cartea-n mână mai va. Umbrele de pe luciul lacului se estompau în roșiatic odată cu coborârea soarelui spre orizont. La un moment imaginea frumoasei fete începu să unduiască apoi dispăru odată cu ultimele raze devenite roșu foc. Totodată la portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Crasna. Pe măsură ce înaintezi frunzele copacilor sunt tot mai roșcate, când te apropii de mânăstire, muntele este acoperit în întregime de un covor arămiu. La un moment dat în aer frunzele se antrenează într-un joc asemenea unor fluturi de culoare roșiatică. Să fie jocul ultimelor zvâcniri de energie, al bucuriei de a mai exista încă sau al împotrivirii de a cădea pe pământul ce le va acoperi în curând sub pojghița lui de gheață, conducându-le inevitabil spre moarte? Ajungem pe
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
roșcat, mov, tufe de mâna Maicii Domnului sunt încă verzi și au flori, în partea stângă a aleii principale, arbori de tuia înviorează cu verdele lor, pomi fructiferi cu coroana cenușie și frunze uscate, alături de arbuști de culoare galbenă sau roșiatică. Stupi de albine sunt expuși pe iarba verde, gata pregătiți pentru iernat. În partea dreaptă arbori de tuia și straturi de flori împrejmuiesc o mică grădină de zarzavat în care ceapa a înverzit deja pe straturile bine îngrijite. Paralel cu
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
de protest împotriva comunismului după ce memorie am eu. M-am trezit...pe o câmpie cu iarba umedă. M-am uitat în jur, și am observat că mă aflam de fapt într-o grădina, alături aflându-se un conac din lemn roșiatic, acompaniat de țigle albăstrui. O decizie oribilă din mod arhitectural, dar și un prost contrast al culorilor, mai bine o antiteză între cele două. Am observat că purtam blugi, o bluză verde, cu un imprimeu care vorbea despre box, pantofi
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
colții și abia așteptând să mai facă un pas pentru a-i sări la picior? Dinu Îngerașu! Avea capul descoperit, deși era răcoare. Nu mai suporta pălăria pe el, părul îi era pârlit, iar pielea avea din loc în loc răni roșietice care prinseseră coajă. - Oară, fă, Oară, ia ieș’ o țâr’ pân’-afară! - Da, nea Dine, ce-i? - Fă, Oară, eu am să-ț’ spui țâie ceva, fă! - Hai în casă, nea Dine, intră, hai! - Da’ țâne tu cățeaua asta să
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
comun. Este și normal deoarece era printre puținele fete știutoare de carte din comună, dacă nu chiar unica. Băieți școliți mai găseai în satul măricel dar fete cu cartea-n mână mai va. Umbrele de pe luciul lacului se estompau în roșiatic odată cu coborârea soarelui spre orizont. La un moment imaginea frumoasei fete începu să unduiască apoi dispăru odată cu ultimele raze devenite roșu foc. Totodată la portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Călător pe Strada Viselor ... pașii tăi răsună în liniștea nopții. Atmosfera e stranie. Îți place să te plimbi singur, învăluit de Taina lunii înșelătoare. Te afli în dreptul casei. Felinarul luminează roșiatic zidurile reci. Clinchetul clopoțelului răsună în noapte. Ți-a deschis în straie colorate strident, asortate cu machiajul gros. A întins mana, iți atinge obrazul. Ispita ți-a dat târcoale mereu, încearcă să te prindă în mreje cu fantezii meșteșugite. Nerușinată
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
și ale intimității pe care au dorit-o și au așteptat-o cu multă răbdare și tact... Tot în cea de a treia zi, după ce soarele aflat la asfințit a aruncat peste cele mai înalte clădiri ale Craiovei ultimele raze roșiatice, ce păreau că izvorăsc din cuptoarele înalte ale Ișalniței, Iustin a dat semne evidente că încearcă să vorbească. Asistenta Lidia Combei, aflată la datorie, și-a pregătit caiețelul pentru a nota tot ce va auzi și l-a prevenit pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MY LORD (IX) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
cu frunte înaltă, iar de sub frunte se vedeau doi ochi mari și cafenii, umbriți de gene negre și lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase și arcuite. Mai avea un nas drept și-o gură cu două buze roșiatice și frumoase. Obrajii bucălați și-o bărbie cu gropiță ce nu le observai prea bine de la distanță, datorită mizeriei ce-o avea pe față și părul grizonat, puțin cârlionțat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieșeau brusc de sub chipiul cu care
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
liniștea și singurătatea ce tronau în întuneric. Străbătu satele unul după altul cu viteză moderată. Undeva în depărtare zări o luminiță. Cu cât se apropia, cu atât se deslușeau mai clar flăcările unui foc. Ceva neobișnuit strălucea într-o lumină roșiatică la vreo cincizeci de pași de șosea, pe un delușor. Curioasă, opri autovehiculul și înaintă încet, atentă la orice mișcare din jur. Pătrunse pe o portiță care aproape că se deschise singură. Se afla într-un cimitir, iar crucile din stânga
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]