271 matches
-
nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia, rizeafca, nisetrul, morunul, păstruga și cega). Locuit din antichitate, orașul se numea "Noviodunum", un nume de proveniență celtică ("dunum" înseamnă în limba celtă "așezare fortificată"), de asemenea existând și
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
numărate cca 20 specii de pești. Unele lacuri sunt populate speciile de amfibieni: broasca-mare de lac ("Rană ridibund"a) și broască mică de lac ("Rană lessonae"). În rezervoarele de apă din oraș viețuiesc: babușca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, roșioara ș.a. Se întâlnesc diferiți fluturi și gândaci, inclusiv vătămători ai faunei (păduchi de plantă, căpușe, viermi de matase etc.). în anumiți ani apar în masă buburuze și fluturi albi americani. Rezultatul recensământului din 2004 legat de naționalitatea populației municipiului Chișinău
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
acvatice. De asemenea, aici se află și specii rare de plante cum ar fi castanele de baltă (Trapa natans). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. Principalele specii de pești care populează apele limanului sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar sunt întâlniți și pești din speciile guvid, sabiță sau văduviță. Pescuitul are caracter industrial, în apropierea limanlui existând iazuri de reproducere în care sunt crescuți pești din speciile crap argintiu și crap amur. În prezent
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
alte plante acvatice. De asemenea, aici se află și specii rare de plante cum ar fi castanele de baltă (Trapa natans). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. În apele sale viețuiesc pești cum sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar sunt întâlniți și pești din speciile guvid, sabiță sau văduviță. Pe lângă pești, în apele Catalpugului viețuiește un număr mare de raci, care nu se pescuiesc și a căror populație este foarte mare și se estimează
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Copepoda") și cladocere ("Cladocera"). Morunul începe să se hrănească cu pești, de la o vârstă foarte mică (de la o lungime de 24 cm în Dunărea de Jos). În Dunăre preferă scrumbia de Dunăre ("Alosa immaculata"), crapul ("Cyprinus carpio"), cleanul ("Leuciscus cephalus"), roșioara ("Scardinius erythrophthalmus"), babușca ("Rutilus rutilus"), plătica ("Abramis brama"), cega ("Acipenser ruthenus") și avatul ("Aspius aspius"). Stomacurile morunilor prinși în Dunăre conțin cantități mari de pești (crap, avat, băbușcă, plătică și cegă), crustacee și moluște; s-au găsit și păsări de
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
se află în satul omonim Roșioara din localitatea Berbești, județul Vâlcea și poartă hramurile „Sfinții Voievozi”, „Intrarea în Biserică” și „Cuvioasa Paraschiva”. Vechimea ei nu este cunoscută doar momentul refacerii ei în forma actuală, prin pisania de la 1867. Se distinge prin pictura interioară și din pridvor
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
din altar. Stenapii laterali sculptați cu ulcioare și altarul în șapte fețe dau un caracter aparte acestui lăcaș. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din Roșioara, însă succesiunea de trei hramuri sugerează cel puțin două momente de rectitoriri anterioare. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din interior. Trăsăturile planimetrice și sculpturale caracteristice indică ridicarea ei probabilă
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
92/43/ CE din 21 mai 1992: floarea de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), iedera albă ("Daphne blagayana"), argințica ("Dryas octopetala"), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), angelica ("Angelica archangelica"), mac galben ("Glaucium flavum"), limba cucului ("Botrychium lunaria"), iarbă roșioara ("Silene acaulis"), ghințura galbenă ("Gențiana lutea"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), omag galben ("Aconitum anthora"), rușulița ("Hieracium aurantiacum"), iarba-ciutei ("Doronicum austriacum"), valeriana ("Valeriana officinalis"), piciorul cocosului de munte ("Ranunculus montanus"), iarbă osului ("Helianthemum nummularium"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), ochelarița ("Biscutella laevigata"), stânjenel
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în special din animale legate de apă prin modul lor de viață: mamifere (vidră, nurcă), păsări (stârc, rață, gâscă, privighetoare de stuf, cristei, barză, rândunică) și pești (crap, plătică , roșioară, caras, știucă, șalău, somn, biban). O atracție turistică importantă este pădurea de salcie și plopi situată pe malul canalului Măcin și lacul ”Piatra fetei”situat in apropierea drumului național DN 22. De asemenea, plaja și pădurea situată pe malul drept
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
egretă. Migrația lebedelor pe lacurile din zonă începe în octombrie și se termină la sfîrșitul lui februarie sau, uneori, în martie. Ihtiofauna ariei naturale este constituită din mai multe specii de pești (oblete, scobar, clean, știucă, caras, ghiborț, biban, plătică, roșioară), iar flora este una specifică zonelor umede. În anotimpul hibernal, păsările se hrănesc deseori la marginea gheții, iar seara se deplaseaza pe Bistrița în aval și pe afluenții acesteia din zona limitrofă. Când sursele de hrană diminuă datorită stratului de
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
Sorbus dacica"), mojdrean ("Fraxinus ornus") sau măceș ("Roșa canina") sau alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște și stâncărie; printre care: floarea-de-colț ("Leontopodium alpinum Cass."), firuța ("Poa nemoralis"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), iarbă roșioara ("Silene acaulis") sau gușa porumbelului ("Silene viridiflora"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Cheile Gălzii () [Corola-website/Science/325611_a_326940]
-
conorus), vrabia (Paser domesticus), cioara de semănătură (Corvus frugileus). Dintre păsările de baltă se întâlnesc: gâsca sălbatică (Anser anser), rața sălbatică (Anas platyrhynca), lișița (Fulica atra). Numeroasele bălți, de pe teritoriul comunei, sunt populate de pești cum sunt: crapul, carasul, plătica, roșioara, linul. Pădurile de salcâm au fost populate cu căprioare, fazani și porci mistreți. În punctul Dracila se află 400 de fazani și 150 de căprioare. 9. Solurile În comuna Poiana Mare s-au identificat următoarele soluri: - cernoziomuri tipice și cernoziomuri
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
se află lacul Iezer, un liman fluviatil al râului Ialomița, cu o suprafață de 120 ha și o adâncime de 10-12 m. Este reprezentată de speciile de pești de apă dulce de câmpie, care trăiesc în lacul Iezer: crap, caras, roșioară etc. Din 2008 pe lac se desfășoară anual Concursul Național de Pescuit la Crap. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gheorghe Lazăr se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
se notează cu D, după care urmează formula, continuându-se apoi cu D însoțită de formula respectivă. Radiile (razele) pot fi simple adică neramificate, având o consistență elastică sau în formă de spini (raze spinoase) sau ramificate la vârf. la roșioară ("Scardinius erythrophthalmus") este "D" III 8—9 (10); "A" III (9) 10—11 (12); "C" 19; "P" I 15; "V" 8. Aceasta înseamnă că în înotătoarea dorsală ("D") sunt 3 radii simple, neramificate, urmate de 8 sau 9 (rar 10
Formula înotătoarelor () [Corola-website/Science/330666_a_331995]
-
din înotătoare. Radiile simple se înseamnă cu cifre romane, cele ramificate cu cifre arabe. Dacă există 2 dorsale, atunci prima se notează cu D, după care urmează formula, continuându-se apoi cu D însoțită de formula respectivă. Formula înotătoarelor la roșioară ("Scardinius erythrophthalmus") este "D" III 8—9 (10); "A" III (9) 10—11 (12); "C" 19; "P" I 15; "V" 8. Aceasta înseamnă că în înotătoarea dorsală ("D") sunt 3 radii simple, neramificate, urmate de 8 sau 9 (rar 10
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
copac ("Hyla arborea"), broască râioasă ("Bufo bufo"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"); Pești din speciile: caracudă ("Carassius carassius"), babușcă ("Rutilus rutilus"), somn ("Silurus glanis"), biban european ("Perca fluviatilis"), roșioară ("Scardinius erythrophthalmus") sau șalău ("Sander lucioperca"). Flora sitului este una diversă și alcătuită din arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), plantații cu pin roșu și pin negru, arin
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
ineață ("Linum perenne ssp. extraaxillare"), in galben ("Linum flavum"), țăpoșică ("Nardus stricta"), foaie grasă ("Pinguicula alpina"), ai sălbatic ("Allium obliquum"), rugină ("Juncus conglomeratus"), vulturică ("Hieracium tordanum"), urzică moartă galbenă ("Lamium galbdeolum"), iarba mieilor ("Festuca ovina"), iarba câmpului ("Agrostis tenuis"), iarbă roșioară ("Silene acaulis"), firuță ("Poa nemoralis"), iarba surzilor ("Saxifraga paniculata"), păiuș roșu ("Festuca rubra"), iarba vântului ("Nardus stricta") și un rogoz din specia "Carex sylvatica". Presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, atât din cauza creșterii afluxlui de turiști, cât și
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Circus aeruginosus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"); Pești: sorete ("Lepomis gibbosus"), știucă ("Esox lucius"), roșioară ("Scardinius erythrophthalmus"), biban ("Perca fluviatilis"), crap ("Cyprinus carpio"), plătică ("Abramis brama"); Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), năpârcă ("Anguis fragilis"), gușter ("Lacerta viridis"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
2015, București. Câinele de luptă al Armatei Române (Forțele Terestre) era una dintre principalele vedete ale defilărilor pe sub Arcul de Triumf în 2012 si 2013, alături de Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Române și cel de tehnică militară aviatică. Genistul Valentin Roșioară, instructorul lui Max, a explicat că ciobănescul german „a fost dresat să descopere substanțele explozive și grație calităților sale, multe mine și bombe artizanale n-au mai secerat vieți. A executat misiuni de control, de patrulare, de căutare, de scotocire
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
calități fiind foarte rari, în loc de șase luni, a rămas un an în teatrul de operații. La început i-a fost greu până s-a acomodat cu clima, cu căldura, cu nisipul, cu pietrele foarte ascuțite din deșertul afgan”. Tot Valentin Roșioară spunea despre Max: „când descoperea explozibil, se așeza fără să scoată un sunet și nu se mai mișca”. Cele două misiuni în Afganistan au fost în cadrul Batalionului 2 Infanterie „Călugăreni” și a Batalionului 300 Infanterie „Sfântul Andrei”. Întors în țară
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]