9,175 matches
-
e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun că e frumoasă tare (or fi văzut-o ei oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf de păpădie Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și când trece pe lângă struguri, mere, caise și tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din Str. Ana Ipătescu nr.9, București, În care, salonul mare arăta ca un depozit de carte. Acolo am avut privilegiul să văd o bună parte din colecția sa, precum: cana de ceai și lingurița de argint a lui Eminescu, rochia și agrafa de păr a Veronicăi Micle, cartea de vizită a lui Titu Maiorescu, prin care Îl invita pe poet să citească poezia „Luceafărul”, În salonul său din Strada Mercur nr.1 și, În special, ultima strofă din poezia Luceafărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pîlnie (de vulcan), un potir, o cupă (ce-i ocupă două treimi din suprafață); o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil (n.m.); o jumătate de clepsidră; o elitră; scheletu,-ntors, al unei rochii malacov (cu coșul amplu și, în talie, roșu); o cască,-ntoarsă, ca un gol care se cască sub cel al cărui nume e suspendat în aer, - nu fără plasa, dedesubt, al lui DIMOV". Prea-știutele calambururi delicate filigranate "Foarță", și o
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Dragomir a avut un dialog relevant pe această temă cu Ion Cristoiu. La întrebarea, știe, țoapa, că e țoapa, răspunsul a fost ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Simona Vasilache Eh, revistele anilor '80, din care puteai să iei tipare de rochii și rețete de prăjituri (zic și eu, n-am idee dacă ieșeau bune...). Anticariatele nu le-au păstrat. Nici nu cred c-ar fi avut de ce. Am găsit, în schimb, alternativă la kitsch-ul lor utilitar, cîteodată, doar cîteodată, acceptabil
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
cleveteli, și vise, și literatură. Întîlnire la Paris, volumul Adrianei Bittel în care Compania (Adina Kenereș, mai exact) aduna, prin 2001, unsprezece proze. M-am gîndit, recitindu-le, că femeile au, cel puțin virtual, înzestrarea de a face dintr-o rochie veche una foarte nouă și la modă, de-a folosi petice de lume dusă ca accesorii în mare vogă. Asta se întîmplă în povestirile Adrianei Bittel: se schimbă generații, "supraviețuitorii" ajung nițel penibili, cu certurile lor pe franțuzește, în cartierul
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
braț (fără s-o fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc să stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
iarbă pentru că și tu ți-ai retras mîna 7 martie 1999 Sfîrșit de urlet rostit în alintul din Munții Pindului A rămas doar hornul pentru întrebări fără nici un răspuns Pe ruine depuse în jurul temeliei ca o dantelă prinsă la poala rochiei cad nestemate cu piroane din galaxii în criză de epilepsie Dospește picătura pe scut - vina de-a fi viu în Moscheea Albastră din Istanbul am simțit în briză răbdarea vișinilor înfloriți Nu mai am pe cine nici ce pierde O
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
fântâni, fleașcă, fleț, flori, fluturi, fraged, giuvaiere, glezne, iederă, ierburi, îngeri, jartiere, lacrimi, lapte, leuștean, Lou, mansarde, mărar, mătase, mâl, melci, miere, moale, motani, nimfe, nostalgie, orologii, pahare, parfumuri, păianjeni, pătrunjel, perne, pielea goală, ploaie, pofte, portocală, praf, rai, râme, rochii, rondel, rouă, sâni, sfârcuri, spume, subsuori, suflet, Tamara, toamnă, tristețe, umed, Verlaine, vis... Elemente recurente în poezia lui Emil Brumaru, pe care o impregnează cu un parfum persistent și inconfundabil. De la debutul editorial și până la Submarinul erotic cel mai recent
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
să le speli într-un lighean le-ai scos.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,/ Purtat în rochii leoarcă de lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei Profira"). Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
mea de pe urmă Mă duc dracului de-acumă Să-mi scurme mormînt-o turmă De porci în rît cu parfumă Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Mă făcu mama făcu Bărbat ce ferfa-i plăcu Cu picioare lungi-prelungi Și țîțele-n două pungi Ruptă-n suflet și-n genunchi Rochii large peste trunchi Roz ca florile-n mănunchi Fătană cu ochii verzi Ori o bați ori o dezmierzi Cu dînsa tristeța-ți pierzi Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Ce plăcere începu? Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Ce durere se sfîrși?
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]
-
meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Dragomir a avut un dialog relevant pe această temă cu Ion Cristoiu. La întrebarea, știe, țoapa, că e țoapa, răspunsul a fost ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
obișnuită să nu am pe altcineva mai mare lângă mine, mi-era gândul că voi pierde această libertate scumpămie, și de aceea pusesem răbdarea bietului Horia la grea încercare. Nunta se fixează pentru 20 februarie. Regina Elisabeta îmi face cadou rochia de mireasă dintr-o splendidă mătase adusă din Italia cu o trenă regală brodată pe de-a-ntregul și mult voil muslin pentru podoaba capului. Altă prietenă, d-na Hiott, o ființă fină și plină de muzicalitate, îmi adusese din Paris
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
dintr-o splendidă mătase adusă din Italia cu o trenă regală brodată pe de-a-ntregul și mult voil muslin pentru podoaba capului. Altă prietenă, d-na Hiott, o ființă fină și plină de muzicalitate, îmi adusese din Paris, iarăși o rochie de mireasă (a doua), din crèpe de Chine și așa m-am trezit cu două toalete pentru același scop! În fine, veni ziua cununiei, nași fiind inginerul T. Eremie cu doamna, iar micuța lor fiică Suzi (azi prințesa Ghica-Budești) împreună cu
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
schimbare n-am constatat nici una nici alta, așa că după îmbrățișările de bună întâlnire, sunt condusă cu entuziasm la locuința prietenei mele în Lehnitzstrasse 19. Acolo, după un dejun reconfortant, încep să deschid bagajele, din care ies diferite cadouri românești ca: rochii, perne, bluze, spre bucuria prietenei mele, care era într-un continuu extaz. Toate aceste lucruri frumoase erau pentru dânsa! După aceea face o plimbare prin oraș. Oranineburg, oraș cu caracter medieval, posedă un castel istoric, dăruit de marele Elector al
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
aprecia enorm ceea ce umanistul Baldassare Castiglione numise, cu un secol mai devreme, ,spezzatura", talentul de a camufla munca depusă. Abilitatea pictorului de a reda în cele mai mici amănunte, cu trăsături de penel aproape invizibile, prezența tangibilă a materialului unei rochii, strălucirea unor baloane de săpun sau faldurile unei cortine de mătase a stat la baza imensului renume de care s-a bucurat artistul printre concetățenii săi.. Pentru privitorul de azi însă, un tablou de Frans van Mieris, lipsit de inefabil
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
extremis a tezei Sandrei Bartky, cum că trupurile femeilor sînt formate pentru a fi mai docile decît ale bărbaților. Desigur, personajul principal care dă titlul peliculei nr. 2 este învățat să fie docil, dar tocmai suprimîndu-i-se feminitatea. Nu are nici o rochie, umblă tot timpul într-o salopetă care îi neutralizează genul, trebuie să fie rasă în cap. Protagonista este condiționată prin manipulare emoțională (poștașul), coerciție economică (tatăl) și forță fizică (tatăl și primarul). Și astfel ajungem la ceea ce unește fără putință
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
umbrela comicului involuntar. Să vedem câteva fragmente: "cu agrafa cu care ea își prindea părul/ mâinile au învățat singure să-și desfacă venele să le așeze/ prin cameră ca pe-o beteală și atunci corpul mă are pe mine/ are rochia albastră și eu pot și fără vene/ pentru asta suntem fericiți și ea vorbește/ și vocea ei se așază în cameră/ peste pat peste covor începe să desfacă patul ridică hainele de pe jos/ le așază pe scaun ele se prind
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
plângă mereu./ dar de sub pleoape îi ies fire lungi de păr./ îl lăsăm mereu în pace. știm că pentru el/ nu mai poate exista nimic." (Prezicere); "ochii mei văd patul// încovoiat, ridicat deasupra mesei, căzând deodată, rupând-o/ în două, rochia albastră plină de pietre lovindu-se/ de tavan, de podea, crăpându-le, legănându-se ca limba/ unui clopot. pete/ roșii pe tot tavanul încep să se rotească, să saliveze,/ rozându-se una pe cealaltă, fereastra se-nchide-se-deschide/ până ce geamurile se sparg
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
-l într-o semnificație univocă. În loc să spargă tiparele, versurile se înscriu, cuminți, în ele, chiar dacă violența unor imagini ar putea deruta. În fapt, e vorba despre o serie limitată de sintagme, rulate iar și iar, până la deplina agasare a cititorului. Rochia albastră și strâmtă cu care copilul se tot îmbracă, până devine bărbat, pânzele umede și mucegăite în care se înveșmântează, ca un Lazăr disputat între moarte și viață, colierul din ace de siguranță date cu oja mamei ori vata cu
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
numai până la un punct. La un moment dat, perspectiva se schimbă și mama ocupă prim-planul narativ, vorbind pe un ton rațional despre ciudățeniile fiului. Discursul, într-adevăr, se modifică. Dar poezia tot nu apare. Și aceasta fiindcă nu doar rochia albastră pe care o îmbracă "eroul" devine tot mai strâmtă și îi intră în carne, mutilând-o. Și formula destul de stranie a manierismului expresionist e o asemenea haină, improprie, inadecvată, caraghioasă în ultimă instanță, pe care tânărul și talentatul poet
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]