278 matches
-
în mijloc se lucrează la sădirea viei. Iisus Hristos este reprezentat de cinci ori cu grupuri de oameni chemați la lucru, la diferite ore ale zilei. Fiecare grup este individual, unii merg repede, alții gesticulează. Pilda semănătorului, felul pământului și rodirea semințelor este ilustrată prin grupuri de oameni cu Iisus lângă ei. În mijloc este o biserică, iar lângă ea preoți și călugări, deci, pământul care a rodit sămânța înzecit și însutit. Pilda despre sămânța bună și neghina, o scenă foarte
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că el, personal, Îl crease și-l Îngrijise. Am trăit În Devon Înconjurați de livezi de țară, Însă tata avea nevoie de fructele cultivate de el, de cunoașterea pe care o dobândise cu privire la fiecare particularitate, fiecare capriciu, fiecare stimulent al rodirii (toate mlădițele neroditoare erau extirpate fără milă) la fiecare dintre cei douăzeci de pomi ai săi. El Însuși fusese „altoit“ sever de istorie și de condițiile familiale, iar acesta era răspunsul său, Împăcarea sa cu soarta, idealul său platonic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire. Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar, Dovadă: -n lumi murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău: trecutul, e-ntins fără de fine - Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă - Nu-i încă sub domnia întunecate-ți mâni - Și toate câte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărturisirea cea mai de pe urmă, mărturisire devenită șansă către dobândirea cerului, pentru un om care numai după experimentarea suferinței și a bolii ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, ajunge să vadă lumina lui Dumnezeu, lumina credinței, prin strădania unei femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii și ar fi îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare. Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
dacă, în prima parte, iubirea e, cu precădere, trăire în derulare sau aspirație, în partea a doua, tot mai pregnant, timpul mi te ascunde, iar memoria degetelor aduce promisiunea potențialei întrupări din pasărea duhului tău. Între demult (când ploi și rodiri în ceața moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poate încă fecund. Odinioară el purtase multe și frumoase roade; bătăturit însă în curs de veacuri, el apărea incult și părăsit; cu toate acestea el putea să cuprindă încă în sânul său sucurile hrănitoare trebuincioase pentru a da o nouă rodire, ba acele sucuri erau poate chiar sporite prin lungul repaos în care zăcuseră [...]. Sămânța trebuia aleasă și curățită cu îngrijire, ogorul în sfârșit păzit și plivit cu băgare de seamă, astfel încât în locul grâului ce credeam că am semănat, nu puteam
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
egoiste ale acestora, care vor căuta să profite la maximum de pe urma calităților sale - așa cum se Întâmplă, de exemplu, cu mărul Încărcat de roade, căruia oamenii Îi rup, din lăcomie, crengile; astfel, el nu poate să-și Împlinească, până la capăt, anii rodirii, murind Înainte de vreme.) Cine știe totul nu știe nimic. (Persoana care pretinde că știe totul are, În realitate, ignoranța faptului că, pe măsură ce adâncim cunoașterea, aceasta se complică, implicând tot mai multe posibilități de explicație.) Proverbul Își are originea În reflecția
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de o spectaculoasă răsturnare de regim pentru ca adevărul să reintre în drepturile sale. Reintrare progresivă, chinuită, adesea dramatică, deoarece adevărul presupune înainte de toate o confruntare cu sine. Numai așa el poate deveni fecund. Vom ști să-i asigurăm țarina indispensabilă rodirii? Aici e mai ales de lucru, pe această țarină, care e propriul nostru suflet, apăsat de o dictatură îndelungă și obtuză, supus la distorsiuni și deformări ce nu pot fi lesne corijate, dator totuși, acum, să se adapteze brusc la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
așteptate în sfera eticului există o discrepanță alarmantă. A doua zi după Revoluție (dacă poate fi vorba aici de un după) s-a și atras luarea-aminte asupra reformei morale de care avem nevoie, ca o condiție sine qua non de rodire în adâncime, ca o șansă de a valoriza schimbarea produsă în sfera politică. De atunci, semnele unei întârzieri neliniștitoare în această sferă n-au făcut decât să se aglomereze. Spiritele grăbite, ca și cele care dispuneau de o insuficientă doză
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
antrena uneori elementele naturii. Evident, în aceste cazuri nu este vorba de elemente ale naturii alese la întâmplare, cu rol de peisaj. Elementele naturii care intră aici în joc au o valoare simbolică. Nunta fiind sinonimă cu uniunea fundamentală, cu rodirea, cu nașterea lumii, marchează, la nivelul microcosmosului uman, ceea ce se întâmplă în natură, în macrocosm. De aceea, asocierea ploii ori a vântului la actul de mai sus prezintă o valoare simbolică, deoarece nașterea unei noi lumi, personificată prin nașterea unei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
trecea triumfător la zenit iar seara cădea cu melancolie spre asfințit; fie ca soare divin, ce pe măsură ce crește intră în constelația Taurului și mar-ca începutul primăverii - soarele a cărui căldură biruitoare izvodea natura, în mijlocul verii o aducea la împlinire și rodire, și soarele care după aceea, slăbit, traver- sa semnul Scorpionului și anunța apropierea iernii. După alte mituri, unul dintre acești purtători de torță era privit ca un simbol al căldurii și al vieții iar celălalt ca un simbol al frigului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Bibliile tipărite în românește în loc de slavonă, activitatea cărturărească a corifeilor Școlii Ardelene, iar mai apoi publicistica de secol al XIX-lea din țările române - toate acestea au precizat gradual un simț identitar al românității, formând humusul cultural care a accelerat rodirea revendicărilor de ordin politic cuprinse în doctrina matură a naționalismului. Cartea de față abordează critic memoria națională românească, urmărind, cu instrumente deconstrucționiste, să înțeleagă geneza culturală și prefacerile succesive ale memoriei istorice românești în decursul timpului prin demontarea logicii în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face ca geografia să devină din blestem binecuvântare: "poporul nostru prin numărul său, prin rodirea pământului, prin așezarea lui geografică este destinat la un mare rol în istorie" (Floru, 1931, p. 5). Unitatea de destin istoric a neamului românesc, fragmentată sub efectul marilor migrații, se reafirmă odată cu așezarea primelor fundații ale statalității românești: "la mijlocul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un pom roditor care se face fie direct, fie prin apa de la scăldătoarea copilului care se aruncă la rădăcinile copacului, primenește și "înveșnicește" viața noului născut. Astfel, după scăldarea copilului de către nași, după botez, "apa" este supusă unui ritual al "rodirii" vieții: Ajungând la pomăt, se opresc la un măr sau păr sau la alt pom verde, sănătos și frumos, care se află la un loc curat (...) și acolo apoi toarnă scăldătoarea la tulpina pomului respectiv, anume ca acest copil să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vâltoarea ispitelor. Ne aprinde de focul dragostei de Dumnezeu și a unuia față de altul. în cadrul Sfintei Liturghii, rostim rugăciuni, în comuniune cu toți credincioșii, pentru țara și poporul nostru, pentru dreptmăritorii creștini de pretutindeni, pentru pacea a toată lumea, pentru rodirea pământului, pentru a fi izbăviți de timpuri grele, de secetă, de cutremure, de foc, de sabie, de robie și cerem cu smerenie sfârșit creștinesc. Mulțumind lui Dumnezeu pentru toate câte ni le- a dat, să nu uităm să ne rugăm
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ei bine tocmai atunci Biserica lui Cristos în care trăiește Duhul. Trăirea efectivă a propriei vieți, împărtășirea propriilor suferințe și slăbiciuni: iată, și prin acestea ne putem lăsa să fim călăuziți de la sfințenia dorită spre sărăcia dăruită». UN SECOL DE RODIRE: SĂMÂNȚA LUI CHARLES DE FOUCAULD Peregrinarea pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vânt Risipa de beteală aurie,- Și gura, și gropița din bărbie... (Chiar nasul e-un motiv de poezie...) Bucata antologică este descrierea secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i colori, CÎmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori.” Alecsandri Înfățișează și altfel, mai direct social, această pregătire de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot el - dintre om și pămînt. (Plugurile, Sămănătorii, Rodica, Secerișul, Cositul). Sentimentul de natură lucrată, Însuflețită se Întărește prin aceste scene cîmpenești. Lirismul devine idilic și etnografic. Totuși idilismul, reproșat poetului În diverse chipuri, nu distonează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
factorilor morali și spirituali nu trebuie neglijată. În ciuda condițiilor vitrege amintite, provincia sa natală a crescut bărbați plini de căldură și deosebiți prin blândețea moravurilor lor. Tot aici el a primit Taina Sfântului Botez, iar mai târziu schima monahală. „Rodirea duhovnicească” pe care a avut-o zilnic sub priviri aici, precum și tăria atașamentului față de adevărul credinței ortodoxe vor fi constituit „repere veșnic luminoase pe drumul sinuos al vieții sale”. Un alt moment în derularea biografiei lui Dionisie Exiguul a fost
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îl putem socoti un alt Ieronim al veacului său.” Se cuvin a fi citate și păreri ale oamenilor de știință din ultima vreme privind excepționala personalitate a monahului dobrogean: „Unind cultura«scitică» locală, de care el vorbește ca de o «rodire duhovnicească deosebită», cu cultura universală creștină a vremii sale, Dionisie poate fi considerat ca unul din ctitorii de seamă ai spiritualității europene. Prin ortodoxia operelor sale și prin crearea erei creștine, azi în vigoare la aproape toate popoarele lumii, Dionisie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
căutare a divinității/lumină, descifrarea unei serii de asemănări și deosebiri față de celelalte ființe/desculț și cu capul gol, cu lauda acelor, care folosesc limbajul vorbit și posedă imaginea sufletului/sămânță. Aflarea sorții/cetire în palmă devine o încercare a rodirii prin cântec/aruncată, cântată, puse sub semnul interogației asupra destinului/fortunei. Cred că mâna reprezintă idealul epocii contemporane, transmisia digitală fiind gata să creeze o altă lectură. Poemul compus de Lucian Blaga sugerează existența unui limbaj secret, încifrat în liniile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]