1,470 matches
-
orașul tentacular, arunca astfel o primă umbră peste România, umbră datorată tot naturalismului. Mahalaua Grădinii Icoanei în Iancu Moroi, centrul capitalei sufocat de o vară caniculară în Paraziții, străzile parcurse de Iorgu Cosmin de la grădina de vară, unde se cîntau romanțe de Cavadia, pînă acasă (pe Calea Victoriei, pe lîngă Biserica Crețulescu, pe Academiei), discuțiile balzaciene între tinerii eroi din Paraziții, salonul-tripou al lui Candian, personaj ce locuia pe Calea Dorobanți într-o clădire deja modernă „cu două etaje" - toate acestea reprezentau
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
chemată tot timpul să încânte familia Ceaușescu. De fiecare dată cînd își petreceau vacanța în orașul natal noi eram acolo. Ceaușescu a fost un om cumsecade, iar de fiecare dată ne întreba dacă avem nevoie de ceva. Îi plăceau mult romanțele, iar tot timpul îmi cerea să rămân peste program și să cânt anumite melodii", a mai spus Vedeanu. Continuându-și povestea vieții, olteanul a explicat cum, după Revoluție, s-a mutat din Scornicești la Băilești, moment care a marcat o
Destin crunt pentru cel care îi cânta romanțe lui Ceaușescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62744_a_64069]
-
Nimeni nu îmi poate lua acest lucru. Nicolae Ceaușescu gusta muzica lăutărească bună. De fiecare dată când mă aflam în fața primului om al țării aveam emoții, însă imediat după ce bea un pahar de vin era un alt om. El știa romanțele de la cap la coadă. Pe 26 ianuarie, Ceaușescu își sărbătorea ziua de naștere cu sarmale, mult pește și țuică", a mai declarat nostalgic Gheorghe Vedeanu.
Destin crunt pentru cel care îi cânta romanțe lui Ceaușescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62744_a_64069]
-
totuși eroul muri.” Și continuă Călinescu: „Istoria este, după toate aparențele, fantezistă. Nu încape îndoială că Hrisoverghi a fost bolnav, într-o familie cu mortalitate mare. Chipul blazat în care vorbește de femei și insinuarea lui Negruzzi că «numai în romanțe putea găsi o Adelă», o femeie adică în stare să-și părăsească bărbatul, e un semn că iubita nu era aceea care să pună în primejdie viața poetului. Legenda ruperii oaselor este o interpretare populară a imobilității bolnavului din cauza afecțiunii
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
existat puține legături între prietenii lor apropiați și în ciuda retragerii lui Beethoven din atenția publicului după Congresul de la Viena, orbitele lor s-au intersectat totuși. Când Schubert și-a publicat prima compoziție instrumentală importantă - cele Opt variațiuni pe tema unei romanțe franțuzești, op. 10, pentru pian la patru mâini -, în 1822, lucrarea a fost însoțită de o dedicație plină de efuziune pentru Beethoven: „din partea adoratorului și admiratorului său Franz Schubert”. Dintre numeroasele relatări despre întâlnirile personale dintre ei, două se referă
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
atât pentru că mă preocupa reputația post-mortem a Zoei, ci pentru că, în fine, aceste amintiri s-au copt în mine suficient. Apoi, mi-am dat seama că personajul principal din Prins este încă viu și năzuiește să se regăsească. Probabil că romanța mea și a Zoei nu ar fi continuat (exista ideea că Elena Ceaușescu avea planuri să-și căsătorească copiii cu adevărata protipendadă politică internațională; se zice că, la un moment dat, s-ar fi încercat apropierea Zoiei de fiul șahului
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
de cilindri de fonograf, un număr mare de melodii populare, cantate de amatori, dar și voci ale unor celebrități, precum Nicolae Iorga, Constantin Argetoianu, prințesa Alexandrina Gr. Cantacuzino, I. G. Ducă, Ion Minulescu, care a citit poeziile Vizită nocturnă și Romanța Roșitei. Proiectul acesta, al cărui inițiator a fost Nicolae Iorga, a întâmpinat, de la început, adversități așa de multe încât specialiștii francezi erau puși în situația de a face calea întoarsă la Paris fără să-și împlinească misiunea pentru care veniseră
O importantă descoperire by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6622_a_7947]
-
dosarul unei femei asasinate cu ani în urmă, din a cărei fotografie luminoasă, dar și din al cărui chip tragic rămas pe retina procurorului emană o chemare care transformă timpul pierdut în timpul regăsit. Din ochii ei, ai moartei, vine chemarea, romanța letargică și magia pe care procurorul le retrăiește și prin dispensa pe care i-o acordă romanul încă nescris, reflex al celui pe care l-a trăit el și ceilalți protagoniști. Deși nu a asistat la scena uciderii prietenului său
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
întrebări. Cu toate acestea, pretinde că este Esposito, și pentru a nu fi prins că minte răstoarnă „din greșeală" aceste portrete, fiind ucis în locul prietenului său, pe care astfel îl salvează. Minciuna lui Sandoval este minciuna romanului, ține de magia romanței pe toate înobilându-le fictiv, îi acordă mitomanului Sandoval, un scandalagiu alcoolic, o demnitate nebănuită, îl extrage pe neașteptate din rutina declinului său. Romanul poate face toate acestea și încă ceva pe deasupra. Dacă realitatea ar fi oprit timpul poveștii cu descoperirea
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
ci o pedeapsă care reclamă nimicul, încarcerarea sa la o fermă izolată în munți, beneficiind de un regim uman de detenție, însă înconjurat de tăcerea obstinată a unui gardian trist și aproape cucernic în tortura pe care i-o aplică. Romanța câștigă din nou în fața realității. Cum spuneam, Esposito realizează că romanul său este neîncheiat, își revizitează iubita, pe Irene, dar și trecutul, uzând magic de privilegiul scriitorului de a alege sfârșitul pe care-l crede de cuviință pentru personajele sale
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
a fost, el îi oferă șansa „prozatorului" să „scrie" corect ultimul capitol al existenței sale, pentru că încă paginile nu s-au sfârșit și povestea poate fi spusă în continuare. Filmul celor doi regizori are ceva din forța cu care reinvestește romanța Márquez în Dragostea în vremea holerei (2007), ecranizat de Mike Newell, sfidând magnific prostul-gust, sublimându-l estetic. În romanul lui Márquez, după o lungă serie de obstacole, dragostea lui Florentino Ariza pentru Fermina Daza cunoaște împlinirea când cei doi sunt
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
Șezătoare literară pentru Sânziene“ este evenimentul care ne va introduce în atmosfera grădinilor bucureștene de vară din anii '30. Evenimentul va începe duminică, la ora 19.00, în curtea interioară a Școlii Centrale din București, acolo unde bluzele tradiționale și romanțele interbelice vor fi elementele esențiale ale evenimentului. Textul propus spre lectură este nuvela lui Mircea Eliade, „În curte la Dionis“ , lectură care va fi făcută de actorii Andreea Mateiu și Tudor Aaron Istodor. Șezătoare literară organizată de Sânziene este o
Şezătoare literară pentru Sânziene: atmosfera grădinilor bucureştene de vară din anii '30 by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63997_a_65322]
-
Stalin, de...! - Dar poate o fi într-adevăr o înscenare? - Ce vorbești, cine ar îndrăzni? Pentru o asemenea glumă, te alegi cu zece ani bătuți pe muchie. Și abia cu o oră înainte umbla de colo-colo prin cameră, amintindu-și romanța lui Golenișcev-Kutuzov: ... iar el, uitat și singur, la pămînt... Ah, vestitele telefoane ale lui Stalin! O dată sau de două ori pe an, circula prin Moscova cîte un zvon: „Stalin l-a căutat la telefon pe regizorul de cinema Dovjenko, Stalin
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
sfert: „Un înger va veni cîndva / să-și ia o halcă din inima mea, / să-și ia o parte din sufletul meu / ducîndu-l, poate, în Empireu" (Va veni). Unica destindere morală pe care și-o îngăduie poetul o reprezintă cîteva romanțe aspre la pipăit aidoma scoarțelor sătești (Mergeam). Terifianta imaginație emite totuși următorul simbol final, în care se răsfrînge nu doar jocul ca atare, ci și prudența reflexă, inevitabilă în fața unui posibil mister: „Mă apropii de o minge de foc negru
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
Ion Bănuță), o primă pagină care redevine integral politică. Probabil cel mai înflăcărat este Zaharia Stancu, cel care își intitulează, de altfel, articolul: „Da - din adîncul sufletului” și care face un fel de analiză de politică externă cu aer de romanță sentimentală, pentru că invită statele aflate în conflict „să se privească în ochi și să-și pătrundă reciproc în suflet”. Printre curiozitățile stilistice ale acestei pagini: sintagma repetată de cel puțin trei ori în articolul său de Radu Boureanu, „sublimata mîndrie
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
și că, în istoria operei, există destule soprane de valoare care au cîntat Carmen. Printre ele, Florica Cristoforeanu și Maria Callas. Vocea Elizei Preda strălucește în registrul mediu, iar finalul Habanerei a demonstrat-o. Cealaltă piesă, din ciclul de șase romanțe pentru voce și pian de Piotr Ilici Ceaikovski, aleasă de tînăra artistă, a fost compusă tot pentru voce de mezzosoprană. Aria Micaelei din opera Carmen de Georges Bizet precum și Gopac-ul lui Modest Musorgski au slujit frumoasei voci a Oanei
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
superbie a căderii, nemaidispus a crede „ca altădată că totul e sus”, că viața ar fi „pe culmi”. Are loc o denivelare a imaginarului, o incapacitate a îndrăgostitului de a descinde „acolo unde ochii tăi ar putea fi stele și romanțe, / văluri cu care lumina aprinde un subsol fără imaginație”. Demonia adoptă motivul unei incompatibilități formale, dintr-o pornire pudică de-a disimula ceea ce totuși are rădăcini într-un real al întîlnirii solitudinii cu mizeria: „Frumusețe, ce departe ești tu, / n-
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
că a căzut victimă unui război pe care juratul de la "Vocea României" l-ar avea cu colega lui, Loredana. „Cred că totul a plecat de la faptul că i-am dat mereu replica lui Brenciu. El a spus că eu cânt romanțe, iar eu i-am răspuns că e greu să cânți romanțe. După asta, când am venit la ultima etapă, am simțit că ceva e în neregulă. Orice întrebam, mi se răspundea în doi peri. Era ceva ciudat. El are un
Scandal la Vocea României. Vorbe grele la adresa lui Brenciu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58300_a_59625]
-
României" l-ar avea cu colega lui, Loredana. „Cred că totul a plecat de la faptul că i-am dat mereu replica lui Brenciu. El a spus că eu cânt romanțe, iar eu i-am răspuns că e greu să cânți romanțe. După asta, când am venit la ultima etapă, am simțit că ceva e în neregulă. Orice întrebam, mi se răspundea în doi peri. Era ceva ciudat. El are un clinci cu Loredana, care i-a luat de sub nas Sala Palatului
Scandal la Vocea României. Vorbe grele la adresa lui Brenciu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58300_a_59625]
-
de repaos, și Jean-Lorin Sterian în Tot mai mica Italie, cu o poveste remarcabilă despre o comunitate de italieni din satul Greci, comunitate aflată pe punctul de a se stinge cu tot cu universul atât de expresiv al tradițiilor, cu amintirile și romanțele lor, sau Vlad Ilicevici și Andrei Tănase cu Zmeii, un film plasat în Ankara, acolo unde copiii își încrucișează zmeiele deasupra zidurilor vechilor cetăți. Tonalitățile emotive pe care le reflectă chipurile copiilor și o singură întrebare, „De ce nu filmezi apusul
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
insistente a profesoarei), își face scrupule dintre cele mai înalte (ajungând să se pună în balanță cu Tolstoi). Preparativele și remușcările se sincronizează: „O frază îmi veni, dreaptă și clară în gând, cu cuvintele bătute în piatră, ca ale unei romanțe, de neșters, și așa le trecui pe hârtie, fără să le mai stilizez: «Melo dragă, (și instinctiv stiloul adună cele două cuvinte într-un legato din care ieși cuvântul melodragă, ceea ce nu numai că nu corectai, dar mi se păru
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
a fost un companion minunat. Era veselă și Încântată de excursie. — Băiete dragă, am să cânt numai pentru tine. În semn de mulțumire că mă duci cu mașina. și să-ți amintești cândva. Ce vrei să-ți cant? — Îmi plac romanțele. — Am să-ți cânt atunci romanțe. și doamna a cântat, În surdină, o romanță pe care am auzit-o doar atunci, dar care Îmi stăruie Încă În memorie: „De-a vremii Întrebări sătui, La margine de drum uitat, Am Întâlnit
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
veselă și Încântată de excursie. — Băiete dragă, am să cânt numai pentru tine. În semn de mulțumire că mă duci cu mașina. și să-ți amintești cândva. Ce vrei să-ți cant? — Îmi plac romanțele. — Am să-ți cânt atunci romanțe. și doamna a cântat, În surdină, o romanță pe care am auzit-o doar atunci, dar care Îmi stăruie Încă În memorie: „De-a vremii Întrebări sătui, La margine de drum uitat, Am Întâlnit doi ochi căprui, Ce-oprindu-mă, i-am
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
să cânt numai pentru tine. În semn de mulțumire că mă duci cu mașina. și să-ți amintești cândva. Ce vrei să-ți cant? — Îmi plac romanțele. — Am să-ți cânt atunci romanțe. și doamna a cântat, În surdină, o romanță pe care am auzit-o doar atunci, dar care Îmi stăruie Încă În memorie: „De-a vremii Întrebări sătui, La margine de drum uitat, Am Întâlnit doi ochi căprui, Ce-oprindu-mă, i-am Întrebat.” și romanța, ca un tânguit, pe versurile
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
a cântat, În surdină, o romanță pe care am auzit-o doar atunci, dar care Îmi stăruie Încă În memorie: „De-a vremii Întrebări sătui, La margine de drum uitat, Am Întâlnit doi ochi căprui, Ce-oprindu-mă, i-am Întrebat.” și romanța, ca un tânguit, pe versurile din Cântece a lui Octavian Goga: „Dorurile mele, n-au Întruchipare, Dorurile mele-s frunze pe cărare, Spulberate și strivite frunze pe cărare” Cu voce domoală, ca pentru sine, a cântat și minunatele sale cântece
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]