336 matches
-
lucru pentru generații înainte ([Pseudotalent, talent și geniu] Eminescu: 2011, X, 204). Traducătorul celui de al XXVII-lea Sonet shakespearian mărturisește modelul englez 25 de construcție a scenelor dramatice în romanul postum Geniu pustiu. Explicit shakespeariană este secvența audiției unei romanțioase bucăți muzicale executate de o tânără angelică pe un melancolic clar de lună (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 239): "părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asupra pământului un nou înger lunatec o nouă Ofelia" (Eminescu: 2011, II, 109). 3.5. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spre deosebire de artistul german, Loghi n-ar fi capabil să prelucreze, să stilizeze elementele de natură pentru a reda stări afective. De aici ar decurge și "romantismul" lui Loghi, privit ca o încercare de transcriere inadecvată a încărcăturii sentimentale proprii "romanticiștilor romanțioși". "Fantezist și poet pe deasupra nu implicit e și d-l Kimon Loghi; i-au spus-o toți admiratorii d-sale și d-sa îi crede, căci în subiectele alese, vrea să ne povestească ceva, iar nicidecum să ne reprezinte ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
căror tată sunt". Numai din această postură a reușit Mateiu să aplice o drastică lecție înaintașului său reabilitînd modele pe care Ion Luca le-a parodiat cu o sadică plăcere. Nu a suportat Caragiale-tatăl descrierile în exces, sentimentale, lacrimogene și romanțioase pe care le-a descoperit mai ales în proza lui Delavrancea sub acea avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la mijloc va fi fost speranța recuperării unei "stări de grație"3, literaturizată în textele de tinerețe, mai cu seamă în nuvele 4. O formă de evaziune retrospectivă, poate, în căutarea timpului pierdut... Așa să fie oare? Posibil. Oricum, dincolo de romanțioasa presupoziție, posteritatea nu va ști niciodată mai mult despre perioada aceasta de trei săptămâni din viața criticului. Însemnările precizează cu strictețe itinerariul, fără nici o impresie personală, nimic. Doar notația seacă, de telegraf: "Plecat în Italia în dimineața zilei de 11
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a iubirii și cu suferința obligatorie pusă în scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea din seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă. Dar voiam să înțelegi. Regăsise puterea de-a porni iar gândurile. Reluaseră plimbarea, părăsiră parcul, își ascultau pașii pe trotuarul ulițelor pustii. — Am auzit toate frazele voastre. Replici risipite chiar în acea dimineață. „N-am să fiu niciodată prea chibzuit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pedant și rigid, pe care ei nu l-au avut niciodată. A șocat reconsiderarea imaginii lui Eminescu dintr-o "Dilema" de acum câțiva ani. Dar acel număr a arătat că până și înfățișarea fizică a poetului a fost falsificată, idealizată romanțios, de cei care l-au privit ca pe un fel de spirit întrupat și nu ca pe un om "îmbrăcat în stofă", cum scria Nichita Stănescu. Cum putem pretinde că înțelegem și iubim un om căruia i-am construit o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de pulovăr subțire, pe gât, care-i dădea un aer de scriitor, sau mai curând de ecrivain, 21 mai ales cum își ținea o mină în buzunarul de la pantaloni și cum discuta cu Fii (Felicia, cu care am o poză romanțioasă pe undeva, prin vreun sertar) despre, evident, Schopenhauer, spunîndu-i cum se zice pe nemțește la Lumea ca voință și reprezentare. Iar Fii, figură de Mireille Mat-hieu, părea chiar că ar pricepe ceva. Michi se uita la ei fredonând Goodbye, papa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și acum pe undeva caietul cu pătrățele de matematică și cu scris de furnică) și i-am Înapoiat-o. Atunci, la Înapoierea cărții, am făcut un gest de o mare Îndrăzneală, i-am scris o scrisoare de dragoste În stil romanțios. Iată, o reproduc din memorie: Draga mea, Este mult timp că mă silesc să-ți scriu, dar nu am curajul (Dumneavoastră, veți Înțelege că nu pot să vă scriu o scrisoare de dragoste, folosindu-mă de formulele de politețe. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
calea Victoriei. Mă opresc din când În când și mă uit la câte o femeie. Se uită și ele. Nu din același motiv. (miercuri) Printre scrierile inedite ale lui Flaubert, s-au găsit multe pagini autobiografice, cu un caracter destul de romanțios, ce au reprezentat desigur materia primă pentru Education sentimentale din 1869. Mi-a atras atenția mai ales Mémoires d’un fou, text scris la 17 ani despre prima sa iubire de la 15 ani pentru Elisa Schlesinger, pe care a Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer, restul romanului părea să fie Împins inexorabil spre țărmurile ucigașe ale poveștilor romanțioase. Eroul filozofa puțin cam mult, Împărtășind prejudecățile creatorului său cu privire la religia practicată. Dar Henry nu consideră a fi de datoria lui să arunce cu apă rece asupra nădejdilor autorului. Ajunse la un punct În care Îi spuse: — Nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dovadă că, vorbind de moartea Pumitei, a dat Înapoi timpul până la momentul când bătrânul Sangiácomo a debarcat la Rosario. Dumnezeu vorbește prin gura celor săraci cu duhul: atunci și acolo a Început cu adevărat această istorie. Sticleții, care sunt foarte romanțioși, n-au dat de nimic, pentru că erau cu gândul la Pumita, la mahalaua Castellammare și la anul 1941. Dar eu, de-atâta stat la răcoare, am ajuns mare istoric, și tare Îmi mai place să-mi aduc aminte de vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
han unde la flecari li s-apleacă d-atâta potop dă apă. Am trăit vremuri pă cai mai di granda. ți-am cântat io dă mai multe ori că m-am născut cam pân Puerto Mariscalito, care a fost plaja romanțioasă unde dântodauna donșoarele dă la noi vin să să scape dă friguri. Tata a fost unu din ăia nouășpe candrii dă la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
quillango. Jmecheria care o pregătisem cu atâta dragoste iera praf, o vânturase dă tot eternu femenin! Cum zicea dințosu din ăllant cvartal: cu muierile Îți vine să te omori. — Doamnă, i-am zis cu glas tremolat, oi fi io incorectibil, romanțios, da matale sunteți o imorală care nu-mi plătești nesomnu dă observator. Sunt dezamăgit pă bune și nu-ț pot asigura că-mi voi reveni cu rapidulețu dân lovitură. Pă când Îi turnam parole pă coarda dă sentiment, mergeam d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care oamenii o au în urma exercițiilor fizice. Chestie de feromoni sau ceva similar. Nu, astea se numesc endorfine, nu?“ Doamne-Dumnezeule, începusem să mă transform în Helen. I-am aruncat o privire lui Adam. (Hopa! Asta suna ca într-un roman romanțios. În romanele astea, oamenii „aruncă priviri“ tot timpul.) Bine, atunci n-am aruncat nimic. Nu eram vinovată de nici un fel de furt. Deși cunoșteam un tip dintr-un bar care m-ar fi ajutat cu vreo câteva cutii de „priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care îi purtase numele se desprinsese din ea și alunecase undeva într-un hău al uitării. Mai bine așa! Mai bine așa, neîmpovărată de prea multe amintiri. Oricum, nu ținuse legătura cu nici un prieten din copilărie. I se părea ceva romanțios și fără sens. Cu prietenii din copilărie vorbești mereu despre copilărie, iar doamna Ionescu nu nutrea nici o dorință de a rememora scene dintr-o perioadă care i se părea a fi fost destul de chinuită și mult prea naivă. De unde, atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
camera în care locuia și luînd cu el secretul propriei existențe. Olaizola plimbă camera de filmat în locuința bunicii, la rîndul ei un personaj, transformînd interogația și mărturia într-o poveste, povestea acestui tînăr care-i apare femeii tinere și romanțioase de atunci ca un "pastor protestant" și care joacă cu succes rolul de amant latin pe lîngă femeile cărora le oprește adesea documentele ca porte-bonheur. Este aici o vagă și indiscutabil neîmplinită poveste de dragoste la confiniile cu magia pe
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
era în anul II de facultate. Era firesc, deci, ca în arhitectonica lui muzicală să apară elemente modale - ritmuri de joc popular, eterofonii polifonizate etc. -, aluzii la stilul primitiv-ritualic dintr-o lucrare ca Sacre de Stravinski, dar și unele intonații...romanțioase, ironice, dat fiind recursul la versurile poemului lui Maiakovski, Flautul-vertebră, rostite de către membrii cvartetului. Scris cu știință, fantezie și dezinvoltură, cvartetul conține in nuce elementele care îi vor defini stilul și amprenta ulterioare, ca de exemplu: iscusința (devenită dexteritate) selectării
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor, cu o ușoară patină de vechime, narează un episod din timpul domniei lui Matei Basarab. O nuvelă istorică este și Feciorul banului Udrea, cu o intrigă romanțioasă și dulceagă. V. a mai scris poezii, unele în franțuzește, precum și fabule în versuri. Dar contribuția sa este legată în special de teatru. SCRIERI: Coconu Jenică, București, 1867; Teatrul și școala, București, 1870; Carmen Sylva. Meșterul Manole, București, 1891. Repere
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
de călătorie (Miazăzi-Miazănoapte) sunt adevărate „memoriale de sentimente”. Afiliat de unii critici liricii ardelene, în descendența lui Lucian Blaga sau a lui Radu Stanca, catalogat de alții drept un „tradiționalist emancipat” (Marin Mincu), V. este mai de grabă „un suflet romanțios și cavaleresc, elegiac și ironic în același timp, cu finețuri caligrafice” (Nicolae Manolescu). Prin întoarcerea perpetuă la vârsta de aur a copilăriei, la matcă, precum și prin analogia operată consecvent între universul cărților și cel al realității imediate (Biblioteca de rouă
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
avea de cele mai multe ori părți mai mici, pe care le-am văzut sau auzit, sau pe care credem că le-am văzut sau auzit cîndva (bucăți repetitive, mult mai mari decît bucățile recurente pe care le numim "cuvinte”). O eroină romanțioasă din literatura de consum pare la fel ca celelalte - iar un oarecare grad de tipizare pare a exista la eroii și eroinele din romane mai sofisticate, ca de exemplu romanele englezești din secolul al IX-lea. Personajele principale din romanele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute. Căci superba eufonie eminesciană s-a transformat la acest nivel, din păcate, într-o cantabilitate romanțioasă, accesibilă unei sensibilități mediocre, destul de greu de dezrădăcinat. Și acestea mai cu seamă atâta vreme cât opera poetului nu fusese dată la iveală integral. Acum însă, când uriașul travaliu de editare a operei complete început de Perpessicius (care și-a pierdut vederea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făclie de Paște, unde se întâlnesc forme incipiente ale prozei de analiză psihologică ca la Dostoievski. Și la Caragiale eroii nu-și trăiesc propria existență, ci pe aceea a eroilor din cărțile citite. Zița este "diagnosticată" de Jupân Dumitrache "fată romanțioasă", Catindatul, Leonida, Cațavencu nu fac altceva decât un act mimetic de o savuroasă esență comică "tributară unor modele" (p. 125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Te miri cine, câte un bătrânel hârșit în rele, sau câte un puber fără biografie, câte un publicist nervos, sau câte un politician improvizat, dame dezamăgite, afaceriști falimentari, demagogi, mătuși didactice și vedete romanțioase, toți se trezesc vorbind, din când în când, despre principii. Ne refugiem în aerul rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginație, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, când nu le folosim drept armă retorică împotriva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut necazuri, a dus-o zgâriat, s-a simțit umilit de un destin marginal. Frustrat, lacom de compensații târzii, incapabil să convertească morala teoretică (proclamată romanțios, cu citate, prost asimilate, din „clasici“) într-un comportament pe măsură, omul nostru alunecă, lent, spre promiscuitate. Dacă ajunge, în ceasul al doisprezecelea, la vreo demnitate lucrativă (cu secretară, mașină, indemnizație și pașaport), el vrea, în sfârșit, să profite. S-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]