676 matches
-
unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale, al organizărilor politice. „Moșie” întâi, hereditas, „moștenire” lăsată de înaintași, acest spațiu capătă curând semnificațiile din câmpul semantic al ideii de patrie și devine cu timpul un concept prioritar al dezbaterilor intelectuale și
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
în atitudinea lui critică față de izvoare, în ura lui în contra formelor de ocârmuire despotică orientală și [în] simpatiile lui față de formele de organizație politică și socială ale Apusului. Aceeași cultură umanistă îl face pe Grigore Ureche să afirme cu convingere romanitatea poporului românesc. ȘTEFAN CIOBANU În istoriografia română este cel ce descoperă perspectiva. Vechii analiști medievali n-aveau distanță. Ei consemnau faptele imediat, ca în miniaturile medievale, fără simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore deveneau, prin encomiu, uriașe. Ureche
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
și al căii industriale pentru prosperitate economică (la fel ca E. Lovinescu), situându-se la polul opus „Gândirii” și autohtonismului. Z. relevă și importanța contribuției ardelene în istoria culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat substanțial ideile de romanitate, unitate și continuitate și a venit cu un avans de civilizație (Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
și în comun, de către mai mulți beneficiari. De aci, din cauza litigiilor ivite în utilizarea apei s-a ajuns de la "riveran" până la sensul de "rival". Am amintit că în limba română, pe lângă sensul comun de râu, într-o zonă de intensă romanitate cum este Țara Hațegului, a păstrat sensul de canal aplicat canalelor de mori derivate dintr-un curs principal de apă, dintr-un râu mai mare. Avem astfel derivat din Râul Mare, coborând din Retezat, Râu de Mori, cu așezarea omonimă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea s-au contaminat repede. Unii erau deja mândri de relațiile lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu faptul că regele lor Alaric nu distrusese, din respect, în 410, Roma și că Athaulf, urmașul acestuia, se căsătorise cu Galla Placida, fiica împăratului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înmormântare din toate provinciile locuite de români, comparându-le cu cele ale romanilor, grecilor și slavilor. Sunt citate surse germane, franceze, italiene, Dimitrie Cantemir și Del Chiaro. Vechimea, stadiul primitiv al materialului înregistrat sporesc interesul lucrării, în care se demonstrează romanitatea folclorului nostru. În 1827, prefațând Psaltirea prorocului și împărat David a lui I. Prale, dă o schiță a istoriei literaturii române. Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre(1838) face cunoscute vechi
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
germană (1830), în care discuta pe larg, ca și prietenul său Damaschin T. Bojincă și împotriva aceluiași adversar, sârbul Sava Tököli, originea și caracterul romanic al limbii române și necesitatea înlocuirii alfabetului slav cu cel latin. Ca argument în sprijinul romanității limbii, el transcrie cântece populare românești (probabil prelucrate), împreună cu traducerea lor latină. Cu jumătate de veac înaintea lui B.P. Hasdeu vorbește despre circulația cuvintelor, despre cuvintele de „necesitate” care alcătuiesc „esența” unei limbi. În lecțiile sale de filosofie și logică
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
lingvistică. A întocmit manuale școlare, iar împreună cu George Barițiu, un dicționar german-român. Mai multă însemnătate prezintă Gramatica română (1860-1861). În discursuri, disertații (unele reproduse în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”), M., membru în comisia filologică transilvăneană, argumentează pe larg romanitatea limbii române, declarându-se pentru o ortografie etimologică. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Papa și Veronica Redini), implicațiile juridice, istorice și culturale ale corupției la români (Filippo M. Zerilli). Ca tematică generală, volumul abordează trei ,,obiecte” de studiu, și anume problematica identității la nivel epistemologic (J. Cole, M. Mesnil) și În jurul ideii de romanitate (M. Herzfeld, I. Bot), apoi reinterpretarea unora dintre lucrările clasice ale etnografiei și folclorului românesc (N. Constantinescu, G. Pizza) și a unor ,,artefacte” sau ritualuri revendicate În mod obișnuit ca ,,tradiționale” (M. Lörinczi, I. și O. Benga, V. Mihăilescu); Într-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în Dacia, precum și a legăturilor neîntrerupte cu cei așezați în sudul Dunării. El reia, de fapt, ideile lui Petru Maior, aducând unele mărturii noi și insistând mai mult asupra neamestecului „ghintei românești” cu popoarele migratoare, ca și asupra vetrelor de romanitate de pe cele două maluri ale Dunării. A. are o argumentație strânsă, însuflețită, cu izbucniri polemice, retorice, cu expresii metaforice nu lipsite de plasticitate. În prefață (Cătră cetitoriu), preocupat de idealul „luminării nației”, de „polirea și iscusirea” ei, și, mai ales
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
cultură mor în același timp și pe același pământ în care noul își găsește hrană ca să înflorească”. Bruckhardt a negat imensul Ev Mediu, acea punte de înțelegere, de receptare și transformare a valorilor universale, puncte pe care s-a conversat romanitatea antică, respectiv latinitatea antică târzie. Reflectând asupra trecutului și a condiției istoricului, Ortega y Gasset ne-a lăsat un număr important de „lecții” privind istoria și cunoașterea ei. Pentru omul de cultură spaniol, istoria a constituit o sursă fecundă a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
greco-române sau albano-române. Așa a fost posibilă o nouă și ultimă evidențiere a factorilor unificatori ai Sud-Estului, factori care contribuie la perceperea ansamblului european: substratul traco-iliric, Imperiul Macedonean, civilizația elenistică, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, ortodoxia, slavii, Imperiul Otoman, civilizația islamică, romanitatea balcanică, elenismul postbizantin, noua ortodoxie. Din contactul acestui Orient european cu Occidentul se naște marele schimb al științelor și artelor, de aici izvorăște marea dispoziție naturală a spiritualității bătrânului continent. Este foarte adevărat că temele de studiu pe care le-
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de tip comparatist privitoare la limba, literatura, istoria, cultura, folclorul și etnografia popoarelor balcanice, insistând pe elementele moștenite din fondul traco-ilir sau din latină și scoțând în evidență eventualele interferențe și similitudini. Încă din primul număr, Th. Capidan scrie despre „romanitatea balcanică”, Sever Pop despre lucrările la Atlasul Lingvistic, Emil Petrovici despre elementele slave de origine savantă în română, Nicolae Drăganu despre toponimie și onomastică, Nestor Camariano despre opera lui Rigas Velestinlis, iar Victor Papacostea despre legăturile dintre românii nord-dunăreni și
BALCANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285579_a_286908]
-
ce revenea scutului. Sacramentum: jurământ militar. Samniți: Samnium se afla în partea meridională a Apeninilor. Cele mai importante orașe corespundeau actualelor Avellino și Benevento. Sarmați: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Saturnalia: una dintre cele mai importante sărbători religioase ale romanității. Are o semnificație religioasă foarte veche, legată de ritualurile de înnoire celebrate cu ocazia solstițiului de iarnă. Pe teritoriul Imperiului se celebra între 14 și 24 decembrie. Soarele bătrân murea, ca să se poată naște Soarele copil. Saturnus proteja nașterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Imperiului se celebra între 14 și 24 decembrie. Soarele bătrân murea, ca să se poată naște Soarele copil. Saturnus proteja nașterea lui Sol Invictus, zeu creator și dătător de viață. În Saturnalii se împletesc mituri ce datează din epoci străvechi ale romanității, de la Enea la Romulus. Când a fost alungat de fiul său Jupiter, zeul Saturnus s-a stabilit într-o zonă numită Latium („refugiu”, din latinescul latere, „a ascunde”). A fost primit de regele acelui ținut, Ianus, și a întemeiat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Răsărit) de către turcii conduși de sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, în mai 1453. În momentul cuceririi, Imperiul era format din oraș și zona din jur, restul teritoriilor sale fiind pierdute anterior; dar orașul rămăsese ca un simbol al romanității și bastion împotriva năvălitorilor turci. Orașul a fost prădat vreme de trei zile, iar locuitorii masacrați. Ultimul împărat, Constantin al IX-lea Porfirogenetul („cel născut în purpură”) a murit apărând zidurile. Mulți învățați greci s-au răspândit în Europa, declanșând
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
N. Bălcescu, Neamț; Târgșor - Prahova), doar de autohtonii creștini. Cu alte cuvinte, majoritatea mormintelor de înhumație din Bazinul Bârladului sau din afara lui pot aparține unor autohtoni creștinați, care își însușiseră o parte din principiile civilizației romano-bizantine, prin relațiile directe cu romanitatea din această parte a Europei. În această perioadă, multe dintre problemele referitoare la ritul și ritualul de înmormântare al localnicilor sunt strâns legate atât de etapa anterioară (menținând o oarecare continuitate a practicilor religioase), dar, mai ales, de cea ulterioară
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
atribuie, exclusiv populației locale, fiind considerată românească; ea pornește de la preponderența elementelor autohtone în cadrul culturii materiale de la nordul Dunării, chiar dacă o parte din elementele respective au fost acceptate și regăsite în spațiul românesc la unele grupuri slave. Dezvoltată în aria romanității răsăritene, cultura amintită are un caracter romanic și este, în mare, produsul populației autohtone (conform unei majorități de opinii), din secolele X-XI, de pe teritoriul românesc. Tocmai geneza și evoluția locală a culturii amintite a determinat un aspect unitar, reflectat în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
totuna cu a construi un castel pe gunoaie cu lemne putrede. Mihai Stere Derdena debutează editorial la etatea de 64 de ani, În 2 februarie 1998, la editura bucureșteană „Elisavaros”, cu o carte de eseuri „Trei teme literare” (1. Ideea romanității noastre la cronicarii moldoveni; 2. Evenimentele de la 1821 oglindite În literatura română; 3. Tema metempsihozei În literatura română), despre care s-au pronunțat favorabil criticii și publiciștii David Alexandru, Romeo Bran, Hristu Cândroveanu, Răzvan Codrescu, Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a fost pentru sentimentul ei intim mai mult decât cultul sfințeniei. Orice neamț este interior mai aproape de viziunile eroice ale mitologiei germane, decât de concepția de viață creștină. Încreștinarea germanilor a însemnat de fapt o germanizare a creștinismului. Izolarea de romanitate a fost totdeauna un ideal german. Nemții n-au depășit niciodată idealul de erou. Reacțiunea teologilor național-socialiști împotriva teologiei dialectice (Karl Barth) este motivată pe faptul că acest curent, prin pesimismul său antropologic, exclude orice hotărâre concretă și eficace în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezvoltările contemporane ale lumii. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea au dus la apariția sentimentului național român, urmare a dezvoltării interesului pentru istorie și limbă națională. Românii și-au descoperit originalitatea cea mai profundă în romanitatea lor, născută din moștenirea dacă. "În această etapă, fenomenul militar are caracteristicile specifice evoluției întregii societăți românești. Din punct de vedere structural, organismul militar românesc intră treptat (...) într-o fază de tranziție care va marca, la începutul secolului al XIX
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
populație sedentară autohtonă, căci numai alături de o astfel de populație se puteau stabili grupurile alogene, ce își căutau și găseau cele necesare vieții pe care, vremelnic, o duceau coabitând. Ne aflăm în epoca încheierii procesului de romanizare, timp în care romanitatea sud-dunăreană târzie își exercită încă influența benefică asupra celor de la nord de Dunăre și de pe cursurile inferioare ale afluenților săi, conducând, în final, la cristalizarea etniei românești. Alt argument prin care se poate demonstra prezența etnosului românesc la începuturile sale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu celelalte realități istorice, politice, religioase, civile etc. situații inerente contemporaneității lor. Pr. dr. Sebastian Diacu, O.F.M. Conv. Introducere examinează o instituție fundamentală a Imperiului cu rol deosebit în apărarea frontierelor și civilizației antice, a propagării sale și a romanității; deși era în mare parte păgână, armata romană nu a reușit să împiedice crearea condițiilor favorabile răspândirii creștinismului. Prezența armatei din diferite zone geografice ale Imperiului a contribuit la răspândirea Evangheliei printre populațiile subordonate Romei (getuli, mauri, iberici, gali, britani
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
absentă anterior anului 70. În acel moment crucial, când pentru ultima oară iudaismul se organiza împotriva stăpânirii romane, creștinii au preferat să fugă din Iudeea chiar și eludând participarea la răscoală, abjurând în acest fel mai degrabă politic iudaismul decât romanitatea. Cele două linii de dezvoltare, cu privire la atitudinea de menținut în raport cu statul, conținute în Noul Testament - statul ca slujitor al lui Dumnezeu (cf. Rom 13, 1-7) și statul ca trimis al satanei (cf. Apoc 13) - sunt unite într-o unică reflecție: Da
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]