278 matches
-
sociale a celor mai vechi societăți de pe teritoriul Europei. Conform istoriografiei Bulgariei, redată și de Encyclopædia Britannica, doar trei principale grupuri vechi au populat Bulgaria actuală : tracii (care conform acestei istoriografii nu au fost decât slab și marginal elenizați și romanizați, în ciuda relatărilor cronicarilor Theofilact din Simocatta, în "Istoriile" sale, sau Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa și a studiilor istoricilor Constantin Jirecek, Thede Kahl sau Jernej Kopitar), apoi slavii sudici și însfârșit Proto-bulgarii. Tracii trăiau împărțiți în diferite triburi până când regele
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
campaniile împotriva din Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială (Orientală). Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină. În timp ce mare parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această perioadă afilierea religioasă a acestora a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol. Stăpânirea bizantină a introdus și familii greacești în populația malteză. Malta a rămas sub Imperiul Bizantin până la 870, când a căzut în mâinile arabilor. Malta
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Seneca a ocupat și funcții în administrația Imperiului. A fost fiul lui Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.). Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum îl numește biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban". Orașul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului. Seneca a avut o valoroasă activitate de intelectual
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
recente au dovedit că aceste popoare au avut într-adevăr o contribuție însemnată la dezvoltarea națiunilor amintite mai sus. După subjugările repetate ale regelui macedonean Alexandru cel Mare și ale Imperiului Roman, majoritatea tracilor a fost elenizată (în Tracia) sau romanizată (în Moesia, Dacia, etc.). Triburile romanizate din Dacia au reprezentat substratul etnic al vlahilor (populație atestată documentar în secolul al X-lea), respectiv românii de astăzi. În secolul al V-lea, triburile tracice situate la sud de Dunăre au fost
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
lor inițială. Dar această teorie este puternic controversată deoarece istoriografia albaneză oficială consideră că poporul albanez este urmașul ilirilor. Istoricii bulgari consideră de asemenea că este posibil ca vlahii și sărăcăcianii din Bulgaria să fie descendenții triburilor tracice elenizate și romanizate. După Herodot, principala divinitate a tracilor numiți geți era Zalmoxis . Zalmoxis mai era numit și Gebeleizis. La fiecare patru ani, un războinic era sacrificat prin aruncare in trei sulițe In Grecia, in secolul al V-lea, I.H., Zalmoxis era discutat
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
sub stăpânire română. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
materiale că ceramică, uneltele productive, obiectele casnice și podoabele, apoi au fost adoptate credințele și obiceiurile române, numnele române alături de vechile nume dacice, folosite ca si porecle în limba latină. La retragerea aureliană, provincia era locuită de o populatie profund romanizata. Au existat trei tipuri de așezări: Urbane: Rurale: Coloniile erau alcătuite din cetățeni români cu drepturi depline de alegere a înalților demnitari la Romă și beneficiind de sufragii și de "honorum". Unele colonii făceau parte din Italia, fiindu-le conferite
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Dinastiile coreene sunt prezentate în ordinea căderii lor. Această listă cuprinde numele lor romanizat sau cel care apare în temple și anii în care au domnit . Gojoseon (c.2333 - 108 iHr) a fost primul regat în Coreea. Se zice că a fost fondat de către Dangun în 2333 î.Hr., insă anul fondării este disputat de către
Lista monarhilor din Coreea () [Corola-website/Science/317020_a_318349]
-
din domeniul păstoritului, și anumite specificități culturale, culinare și muzicale. O ipoteză protocronista este aceea ca toti vlahii din vecinătatea României ar proveni nu din deplasările legate de transhumanta, ci ar fi evoluat pe loc că descendenți direcți ai Dacilor romanizați care ocupau aceste teritorii și pe timpul lui Burebista, argumentul fiind că zona lor de răspândire actuala s-ar suprapune perfect cu întinderea (efemerului) regat al lui Burebista, așa cum a fost descrisă de sursele și autorii Antichității. Vlahii din Moravia au
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
care se întinde Bulgaria de astăzi era împărțită în mai multe provincii, printre care Scitia Minor, Moesia Superior și Moesia Inferior, Tracia, Macedonia, Dacia (la nord de Dunăre) și Dardania. Populația acelei regiuni era compusă în principal din geți (daci) romanizați și traci elenizați. Între secolele al VI-lea și al VII-lea, ca parte din prima mare migrație a popoarelor indo-europene, mai multe valuri de slavi s-au așezat în această regiune, ducând la slavizarea aproape completă a populației de
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
pentru a deveni, ulterior dușmani notorii ai Romei. Această relație reciprocă antagonistă este, probabil, motivul pentru care scriitorii romani au persistat în ai numi pe alamanii "barbari": "sălbatici". Arheologia, cu toate acestea, arată că aceștia au fost în mare parte romanizați, au trăit în case în stil roman și au utilizate artefacte romane, femeile alemanice au adoptat moda romană a tunincei chiar mai devreme decât bărbații. Cele mai multe dintre ele au fost, probabil, rezidente sau aproape de frontierele provinciei Germania Superior. Deși Dio
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare efectueză diverse experimente . Prima utilizare formală a numelui „Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuită cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este versiunea romanizată a compusului din limba greacă ἀνταρκτική, "antarktiké", femininul lui ἀνταρκτικός, "antarktikos", însemnând „opusul nordului” . Credința în existența unei Terra Australis - un continent vast în extremitatea sudică de pe glob care “pune în balanță” teritoriile nordice din Europa, Asia și Africa Nordică
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
populației romanizate din spațiul nord-dunărean este înregistrată ca Ausonion fone și de către Priscus din Panion în Ambasadele sale. Cronicarul bizantin ne informează că unii oameni de la curtea lui Attila vorbeau această limbă, care nu poate fi decât a populației locale romanizate, din afara imperiului . Nucleul acestei insurecții antibizantine s-a aflat, la început, în zona Balcanilor Mici locuită, în principal, de românii urmași ai populației din fosta provincie Moesia Secunda, pe care izvoarele contemporane i-au pomenit sub termenul generic de vlahi
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
dependentă însă de Regatul Ungar. Prin persistența noțiunii în istoriografia națională, a reușit până la urmă să se asocieze definitiv cu procesul de întemeiere a statului românesc de la est de Carpații Orientali. Populația băștinașă a Moldovei are ca origine triburi geto-dacice romanizate sau libere și elemente ale populațiilor migratoare care au tranzitat zona. Inițial refugiate în ținuturile muntoase sau păduroase, populațiile de origine au revenit treptat spre zone mai joase, pe măsură ce invaziile se răreau și începea constituirea unor formațiuni prestatele sedentare. Astfel
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
român de răsărit. Imaparatul Justinian își cinstește locul de naștere, dispunând prin Novela XI di 15 aprilie 535, creareea Arhiepiscopiei din Justiniana prima. Ea primea Macedonia secundă, Prevalis, Panonia secundă, Mesia superioară, Dacia aureliana și Dardania, cu populație română sau romanizata și grecească, fiind nu numai mitropolie ci și arhiepiscopie, si neavând nimic comun cu episcopul Tesalonicului, care se bucurase de autoritate nu din proprie importantă, ci stând în umbră prefecturii locului. Cu drept cuvânt se poate spunce că Justinean primește
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Hotel Ryugyong (în ; uneori romanizat ca Ryu-Gyong sau Yu-Kyung) este un zgârie-nori de 105 etaje, în formă de piramidă aflat în construcție în Phenian, Coreea de Nord. Numele său (în traducere, „capitala sălciilor”) este și unul din denumirile istorice ale orașului Phenian. Lucrările de construcție au început
Hotel Ryugyong () [Corola-website/Science/322188_a_323517]
-
5 și 5,5 metri, construit intermitent de la Nistru în sus, de la Camenița (din apropierea localității Ușița) la Tarnopol (Kamenetz Podolsk -Ternopil) de-a lungul părților de vest ale teritoriilor bolohovenilor pare să fi fost limita dintre halicieni și urmașii dacilor romanizați. Alexandru Boldur menționează următoarele localități cu referință posibilă la Bolohoveni: "Golovcinți, Goloscov, Mlodava, Voscodavie, Voscodavinți, Voloscăuți, Volcoviciki, Volcăuți, Volosovți, Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița, Olșanî
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
originare au rămas în mare parte intacte până la domnia dinastiei Hohenstaufen. Ducatele germane originare mai recente erau: Istoricii germani în mod constant au restrâns termenul de "ducat de origine" la Regatul francilor răsăriteni, cu varietatea sa de triburi germanice, în contrast cu romanizatul și mai unificatul regat al celor apuseni, ale cărui ducate erau considerate ca unități regionale administrative lipsite de orice coeziune etnică. Cu toate acestea, potrivit lui J. Flach și Kienast, și ducatele din Franța, precum (Bretania, Normandia, Gasconia, Aquitania și Burgundia
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
i (în valonă "Walons", în franceză "Wallons") sunt un popor romanic din Belgia, care locuiește în sudul și sud-estul țării. Pe lângă teritoriul belgian, comunități valone importante mai există în Franța, Statele Unite, Argentina, Brazilia, etc. i reprezintă urmașii belgilor romanizați de-a lungul secolelor I î.Hr. - V d.Hr., care au resimțit o puternică influență francă după căderea Imperiului Roman. Vorbesc cu preponderență franceza și mai puțin valona. Între secolele XVI și XIX, cei mai mulți valoni în mod deliberat au trecut
Valoni () [Corola-website/Science/328664_a_329993]
-
populația Salonei, amenințată de înaintarea slavilor în Dalmația, s-a refugiat pe insulele de-a lungul coastei, înainte de a reveni pe continent, sub conducerea unui anume Severus, în palatul lui Dioclețian și în împrejurimile lui. După câteva asperități inițiale, populația romanizată și migratorii slavii au ajuns la un "modus vivendi", care a permis reînființarea episcopiei Salonei, transferată însă la Split: Ioan din Ravenna, legat pontifical, a fost ales episcop și în 650 a transformat fostul mausoleu al lui Dioclețian, confundat cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
burg era majoritar de origine slavă, fapt relevat de mai multe indicii: arhiepiscopul Ioan din secolul al X-lea — un alt conducător al bisericii locale, mai bine cunoscut — era în mod sigur slav, întrucât tatăl său se numea Tordacatus, forma romanizată a numelui slav Tvrtko. Sculptura arhitecturală a capelei Sfântul Martin, de la poarta de nord a fortificațiilor se apropie din punct de vedere stilistic de materialul prezent în fundațiile nobililor croați din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Cucerirea Galiei de către legiunile romane a fost în mare măsură ușurată de mulțimea de căi și drumuri, unelte de comunicație cu vocații multiple (strategică, economică, socială sau culturală) între cetățile galilor. Vechile drumuri ale galilor au fost, în mod progresiv, romanizate și, combinate cu noile drumuri, au format o rețea de itinerarii pornind din capitală, "Lugdunum", azi Lyon (deși originea acestor drumuri este Roma). Cetățile erau și ele legate între ele. Cele patru mari axe care porneau din Lugdunum erau: Buni
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
galilor. Asemenea cuvinte sunt , care a dat în franceză "savon" „săpun”, sau , devenit în franceză "épeautre" „(varietate de) grâu”. Dar suprastratul germanic propriu-zis se constituie între secolele al V-lea și al VII-lea d.Hr., când în limba galilor romanizați intră cuvinte din limba francilor, care cuceresc o mare parte din Franța de azi. Influența lor n-a fost destul de mare pentru ca limba lor s-o asimileze pe cea a galoromanilor, dar destul de mare ca să dea numele Franței și a
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
fie incluși în noua provincie, Hispania Tarraconensis. Deși romanii au fondat colonii și au stabilit garnizoane militare la Castra Legio Pisoraca (tabăra Legio IIII Macedonica - Palencia), Octaviolca (aproape de Valdeolea - Cantabria) și Iuliobriga (Retortillo - Reinosa), Cantabria nu a devenit pe deplin romanizată și oamenii săi și-au păstrat multe aspecte celtice, în perioada romană, precum limba, religia și cultura. Cantabrii nu și-au pierdut nici abilitățile războinice, oferind trupe auxiliare armatei romane imperiale timp de zeci de ani, iar aceste trupe au
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
în 20-18 î.Hr. (Al treilea război Astur-Cantabria), declanșate de sclavii fugari din Cantabria care s-au întors din Galiția. Alăturați în provincia Hispania Tarraconensis, asimilarea asturilor în lumea romană a fost un proces lent și periculos, cu oamenii săi parțial romanizați care au păstrat limba celtică, religia și o mare parte din cultura lor antică, de-a lungul perioadei imperiale romane. Aceasta a inclus tradițiile lor marțiale, care le-au permis să ofere armatei romane unități auxiliare de cavalerie, care au
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]