758 matches
-
știau de la nea Ciorică (cum îl alintau ei pe maestrul Negru-Cioară). La hotare a apărut blestemata de vrăjitoare, cu un trădător terorist, de aici din țară, împreună cu o armată de tâlhari, mulți dar slabi, nedisciplinați, pe care ei îi pot ronțăi singuri. Și-aveau cu toții o poftă de bătaie, mamă, mamă! Afară, nea Ciorică le strigă: - Băieți, luați-vă după agenții mei! Ei vă duc la sigur și îi veți lua prin surprindere pe năvălitorii vrăjitoarei și teroristului, ca din oală
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LICEALĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului LICEALĂ Ce simplă e sala.... Pupitrul, tabloul... Sub roțile timpului sunt simplu și eu... Profesorul scrie pe tablă subiectul, Eu?... Ronțăi semințe în spatele său. Cândva am ucis o emblemă în mine, Cândva am făcut dintr-un zece un mit... În bănci, eram toți, și la rău și la bine, Construind risipirea unui timp fericit. Aspri, tineri, frumoși și mai limpezi ca
LICEALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368059_a_369388]
-
răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
care i se topise tot sufletul îi năpădi chipul... Și nu mai căută să afle răspuns la noianul de întrebări. Așa îi află soarele țâșnit din lumina dimineții răcoroase de-acum: doi copii, unul mai mare și altul mai mic, ronțăind parfumatul leac de dor... Referință Bibliografică: LEAC DE DOR / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura sobei pe a cărei plită fierbinte se coceau turte din făină albă, pe care le ronțăiam cu nesaț toată familia. Nici nu mi-am terminat eu bine lamentările, că bunica apucă un buchet de busuioc uscat și o sticluță cu aghiasmă de la nouă biserici, după care porni ca o vijelie, șchiopătând amarnic din cauza piciorului ei beteag
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului TRECE TIMPUL Alaltăieri, eram ieduță... săream să rup câte-o crenguță cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriță mândra de a mea codiță, ronțăiam alune verzi și alergam prin livezi. Astăzi sânt o pisicuță grațioasă și drăguță; languroasă mă dezmierd, între perne, acum, mă pierd. Mâine - o vulpe șireată, voi da iama în poiată să umplu un coș cu ouă, că peste o zi
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
-i bușuma bine cu șomoiog ul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar[2]. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, prindea în brațe grâul secerat de peste
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
fiindcă sunteți atât de modestă, de generoasă, de talentată și de... normală! Sunteți și rămâneți în inima mea! Va îmbrățișează, Florin PIERSIC“ Poate că rămâne ceva din felul cum mă vede pe mine și scrisul meu scriitoarea Gabriela Căluțiu Sonnenberg: „Ronțăie ideile anevoie, le smulge reflecții neașteptate, iar în final, le da o formă palpabilă, imbrăcându-le în cuvinte din care îți vine să muști, pofticios. Stilul e unic, inconfundabil, metoda Buni de combatere a uitării. Paginile cărților sale sunt de-a
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
de gând să vă povestesc despre securistul canadian Michell Turcott. Am „defectat” în Canada la 62 de ani, vârstă la care orice românaș care se respectă stă și așteptă cuminte pensioara care îi venea peste câțiva ani că să o ronțăie în liniște, la 65. Eu ca un bezmetic, mi-am luat lumea în cap când toată lumea înțeleaptă proorocea că am să-mi rup gâtul. Ca să o iei din loc și să te duci unde a înțărcat dracu’ copiii, chiar și
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
fără să se altereze, fără să capete nici un fel de miros cum se întâmplă acum, când tehnica secolulului în care trăim, ne-a pus la dispoziție frigiderul. Urechile porcului, stratificate de carne și zgârci -cartilagii - erau slăbiciunea mea din care ronțăiam cu mare plăcere. Referință Bibliografică: Caseta cu amintiri II / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat; abandonându-se orelor, alteori și-au ronțăit clipele, au fremătat cu ochii pironiți spre abisul din jur. De-ar fi înțeles, din liniștea depărtărilor desculțe, că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile, fără a uita să trăiască frumos prezentul.... Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Privire caducă
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
facă poporul român cu el însuși, spre ce se îndreaptă, până unde vrea să ajungă, iertând consecvent pe acești monștri ai neamului și lăsîndu-i într-o libertate lipsită de orice control? Ne sunt mâncate rădăcinile de către coropișnițele necombătute, ne sunt ronțăite frunzele de omizile și lăcustele a ce se vrea să mai rămână din români, ne sunt perpeliți mugurii cu spoieli nocive... Nicio nație de pe pământ, care a răzbătut prin confruntările mileniilor, nu și-a autodistrus propria populație, cultură, civilizație și
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
armonie, mulțimea orașului sărbătorește, cu un entuziasm molipsitor, de aproape un an, fericita intrare în noul mileniu. În garsoniera sa de la etajul cinci sute al unui uriaș bloc turn, Vasile Manhatan, suge vârtos dintr-o bere din scoarță de pelin, ronțăie frunze de spanac confiate și pufăie dintr-o țigară ecologică din mătase de porumb. Din ochii cam bleojdiți îi curg lacrimi discrete, bărbătești. Televizorul tip hologramă, cu sound stereo și, normal, stereografic, umple încăperea cu acțiunea tulburătoare a unei telenovele
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
armonie, mulțimea orașului sărbătorește, cu un entuziasm molipsitor, de aproape un an, fericita intrare în noul mileniu. În garsoniera sa de la etajul cinci sute al unui uriaș bloc turn, Vasile Manhatan, suge vârtos dintr-o bere din scoarță de pelin, ronțăie frunze de spanac confiate și pufăie dintr-o țigară ecologică din mătase de porumb. Din ochii cam bleojdiți îi curg lacrimi discrete, bărbătești. Televizorul tip hologramă, cu sound stereo și, normal, stereografic, umple încăperea cu acțiunea tulburătoare a unei telenovele
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, prindea în brațe grâul secerat de peste
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
curtoazie a hotelului. De fapt cred că praful din plic e OK la gust și miros... doar apa din fierbător are un gust cam sălciu. Aici nu e prea bună apă de la robinet... așa că toată lumea bea apă îmbuteliată. Plată, desigur! Ronțăind un pachețel de biscuiți sărați pe post de breakfast, înghit licoarea neagră, promițându-mi că voi bea o cafea adevărată la o cafenea „profesionistă” de prin drumul meu... unde voi mânca și un mic-mare dejun mai consistent. Îmi fac bagagele
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
o problemă serioasă! Încă o oră până la prânz! Îi exploră absorbit rădăcina nasului prin ochelari. - Te simt enervată. Hai să considerăm situația cu mintea limpede. Victor apucă biscuitele orfan rămas în cutia din carton de pe măsuța de toaletă și-l ronțăie cu poftă. - Au! Cred ca mi-a căzut plomba. - Victor, trezește-te la realitate. Trebuie neapărat să ne mutam. Cât se poate de repede. Tropăie peste demnitatea noastră. Nu vezi cum se poartă cu Colonelul ca și cum i-ar fi valet
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Bobârnacul după amiezii Copii ronțăiau neliniștea, barcagiul dă câte un bobârnac gândului și chiștocul țogării sfârâie sun cțlcâi, amețitoare oră rotundă cuprinzând soarele după amiezii ce alunecă în neștire spre îmbrățișarea cu marea, noi suntem așa cum ne știți, cum ne cunoaștem trecutul, cum ne înțeleg
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
care mă jucam. Avea, la gât, un ciucure roșu și o acioaie și ne jucam, mieluțul behăind fericit. Mama oaie, venea, imediat, în preajma noastră...Când vedea că puiul ei se joacă cu un pui de om, pleca liniștită să-și ronțăie fânul. De atunci și până azi, nu pot mâca nicidecum carne de miel.Tăierea unui miel mi se pare un sacrilegiu. E, doar părerea mea, pe care o afirm cu sinceritate... 06.01.2012 Referință Bibliografică: BOBOTEAZA -6 ianuarie în
BOBOTEAZA -6 IANUARIE ÎN PURANI, JUD. TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361849_a_363178]
-
pribegit. Nici găini nu se mai ouă, știu acum de marketing; Să le tai de vreo friptură, mi-e și teamă să le-ating. Și de când cu postul mare, parcă toate sunt pe dos; Câinele doarme pe prispă, în vis ronțăie un os. Soața-nchină la mătănii și postește blestemând, A dat faliment buticul și-n șomaj intră curând. Bine ai venit, prințesă, bine c-ai venit și-acum! Nu vom mai muri de foame, nu ne vei lăsa nicicum! Va
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și poemu-mi recitea... Asta n-o făcea odată, uneori mă adormea. Cu mânuțele uscate, când în pat mă așeza, Îi spunea: "Jane, dă-i lapte și de Miți nu uita!... Amică bună ca ea, nu găsești, îți
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, prindea în brațe grâul secerat de peste
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]