297 matches
-
propriile mele Memorii de Dincolo-de-Mormînt, propriile mele Confesiuni, asemănătoare acelora ale lui Jean-Jacques Rousseau! Mă văd nu doar față-n față cu un maldăr de documente de toate soiurile, pe care nici măcar Biblioteca Națională n-ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să rămână În propriile-i limite. Altfel Geburah devine Severitatea, aparența obscură, universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul rărunchilor mei, sămânța mea fusese binecuvântată. Dar nu m-am priceput să perseverez. Aveam să fiu sedus de frumusețea lui Tiphereth. * „Imelda, l-ai răzbunat pe Hiram, asasinat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să scrie și o carte de citire pentru “omul de rând”. N-au mai apucat să o facă. Din ce în ce mai slăbit, Vlahuță a plecat grabnic la București, de acolo la Sanatoriu. A plecat, spunea presa, către „noile așezări ce trebuia să rostuiască acolo”, dar și spre propriu sfârșit. Dezinteresat de ce s-o mai întâmpla în afară de Țară, hotărâse, ca după moarte să sacrifice totul. Să-i fie arse până și manuscrisele !... 3 «Din țara zimbrului », tipărit în 1919 la Bârlad, la tipografia Lupașcu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
că nu reușesc întotdeauna să găsesc "cuvântul ce exprimă adevărul", vorba lui Eminescu. Or, viața mea e un amestec ciudat de împliniri și neîmpliniri, de bucurii și supărări. Un conglomerat de victorii și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere, care mă învăluie în adieri de nostalgie după timpul ce mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
jmecheră dă simplă ce iera, s-a rupt când Juana i-a zis lu bunghitoru că, după ce soilise atâtea zile unic În pat, nu-i cădea strâmb să tragă niște aer dă câmpie. Limardo n-a repostat la farfastâcuri, că rostuia, numa ochi și urechi, bile dân dumicați de pâine, obicei nașpa, care ne-a dezvățat bucătaru dă el. Peste niște ore, am pățit o panaramă vie care, de v-o zic, dați acatist la codu penal că stați la pansion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpînită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea de-a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mult cu cât câțiva dintre ei primeau și porție dublă în zilele când unii colegi din familii mai avute renunțau să hrănească pisicile și câinii vagabonzi, care s-au aciuiat pe la câteva gospodării părăsite de niște oameni care și-au rostuit viața în străinătate, ori să se șprițeze în pauze, din cap și până la picioare, cu laptele ambalat în pungi speciale. Așa mai apucau câte o îmbucătură și cei cărora încă nu le venise sorocul școlii ori al grădiniței, de unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
al ziarului Curentul. * Întreaga desfășurare a Vieții între două refugii se orchestrează totuși în jurul personalității charismatice a soților Constantin și Steluța Brumă. Acești exemplari învățători au funcționat o viață întreagă asemenea unor lideri comunitari. La Marineanca, de exemplu, totul se rostuia în jurul lor. Oamenii îi căutau, ascultau și prețuiau asemenea unor apostoli. Unde au pus ei mâna Dumnezeu însuși și-a făcut lucrarea. Câșlița, un ținut îndepărtat și pângărit de prostie, fudulie și lene a fost transformat, cel puțin prin instituția
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se păru cunoscut: „Ce le țin În frâu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpânită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea de‑a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevată ținută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
s‐ a născut în codru în secolul trecut, și nașterea în mitrici atunci s‐a consemnat, Nimeni de a ei venire nu s‐a cutremurat. Doar preotul scoțându‐și pana în tăcere Înregistrează anul de‐osândă și durere. Să‐ și rostuiască prin sudoarea frunții pâinea, Din răsărit apus să stăpânească lumea. A plâns și a căzut pe jos, de zeci de ori, Pân ′ a deprins ca să se cațere de nori. și țărnă din pământul reavăn a mâncat Pân ′ dreptul de‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate treburile de seară ce se cereau aranjate în gospodărie. După ce terminară cu toate, se așezară la masă, apoi mama intră cu copila în casă. În timp ce se pregăteau de culcare, Florinuța zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu mai bine de un an înainte de evenimente. Mai apoi, mai mult ca sigur că n-ar mai fi putut. Apăruseră alții, venise și străinătatea, alte oferte, valută, consacrare internațională. În mod sigur nu ar mai fi putut să se rostuiască. Aspasia îl ajutase mult. A trimis pe unul de ICRAL de i-a făcut un deviz simbolic, nici cinci pânze nu l-a costat. Cei de la Uniune s-au făcut că nu observă mutarea. Îl avea acolo pe Schwartz, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-mi fie pântec născător, să cresc acolo până la finit, să fiu întreagă, cum mă vor aceia toți ce au văzut în mine arcașul ce-l doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l rostuiți cu mult dichis, lăsați-l liber, nestrunit, cum crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând, fără frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu și-mi rostuia o sabie de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană a vieții. apoi, mi-a spus: viețuiește pe o frunză, bucură-te de înțelepciunea ei! și s-a refugiat în sabia de lumină rostuită pe creștetul meu. febra cântecului în trup de mătase, în oase de borangic, zadarnic mă caut, ceasornicul arată ore de fum, prefirate definitiv în sângele greu ca o piatră de moară. nu mai zbor, nu mai flanez peste câmpiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa și Craiul au luat-o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a nenåscutului încå råsårit adumbrit de mireasma otåvii umede lipite de piele înfåșurate în pårul neîmpletit al iluziei Sfârcul stelei cåzåtoare mângâiat de luminå pe jumåtate pe jumåtate de întuneric atins că o tresårire în magma ființei dinspre sufletul blând rostuind versul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1628]
-
ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că „scurtă“ înseamnă până în dreptul genunchilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a îmbrobodit un batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zâs mămăica cî di-acu’ Îs fatî mari!, spunea Rozalița cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
abia fiind acoperite de zgomotele mării. Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o singură carte, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori, dar adesea și pe aceea care poate fi cel mai greu rostuită la casa ei în altă parte. M-am resemnat așadar, știind că împlineam astfel dorința cea mai scumpă a unchiului, aceea de a nu lăsa la moartea sa nici o fată necăpătuită. Pentru primele patru, procedase metodic: cea mai mare căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]