1,846 matches
-
streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa deschizându-se și nici pașii ușori care se apropie. Tresare când o voce autoritară i se adresează : Vă pun aici, pe noptiera din dreapta, o pisetă cu apă proaspătă, puteți bea cu tubul care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din nou ușa deschisă, din nou clinchetele unor rotile. De data aceasta este masa de seară. Dora s-a trezit cu ușurință și înghite cu plăcere orezul și iaurtul cu care Victor o hrănește ca pe un copil. Bravo, o încurajează el, mâine vei putea mânca și mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
desculță pe coridor. "Ajutor ! Veniți ! Îi este rău ! Fetei din patul vecin cu al meu îi este foarte rău !" strigă ea din toate slabele-i puteri. Nici un răspuns. Se apropie de ușa deschisă pe care tocmai iese un pat cu rotile acoperit cu un cerșaf alb sub care este disimulat cineva. Probabil acel cineva care până mai adineaori implorase : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Sub cerșaful alb este părăsit pentru totdeauna de toți și de toate. În sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile cunoscute. Dora își revine din somnul dat de anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de fond, ce reușește să treacă nevătămată chiar și prin situațiile cele mai nefericite. Înseamnă acceptarea a ceea ce ne rezervă viața, fără ca totuși să ne resemnăm mereu. Nu încetez să admir mereu persoanele constrânse să rămână într-un scaun cu rotile, ce deseori mi se par mult mai fericite decât cele sănătoase. Admir părinții care transmit curaj și bucuria vieții în ciuda faptului că au copii cu un handicap grav. Admir femeile și bărbații de valoare (creștini sau nu) pe care am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înainte de Gissträsk urmele de roți au dispărut. Era ciudat. Dar puteai distinge drumul cu ajutorul bornelor luminoase puse de Direcția Drumurilor. Mi-am notat vreo două chestii, a spus Manfred. Căci înveți să dai atenție lucrurilor. Genul acela de fotoliu pe rotile nu este unul des întâlnit prin locurile noastre. Șalul pe care-l avea pe umeri era, poate, din Palestina? Și crucea care atârna de lanț provenea cu siguranță din Grecia. Sau din Rusia. Poteca ce ducea sus, pe muntele Ava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bine, dar știa ce nume frumos purta suferința asta: leuconevraxită, așa cum îl încredințaseră doctorii. Sprijininduse de mobile, ca să nu se folosească de bastonul din lemn de corn, adus în dar de o rudă miloasă, el se lăsă în scaunul cu rotile pe care mama sa insistase să-l cumpere, în ciuda protestelor sale, și dădu drumul la calculator, singura lui legătură vie și prețioasă punte de comunicare cu restul lumii. O, da - cu restul lumii. Pe forumul adepților aderării României la Uniunea Europeană
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-le cu pseudonimul său simpatic - D’Artagnan. Pentru că era singurul utilizator la acea oră matinală și nu se aștepta la reacții imediate, dădu să iasă puțin până în balcon, să ia aer, dar până să își urnească din loc scaunul cu rotile mai apasă odată pe mouse și când reintră pe forum dădu peste primul mesaj din acea zi al Armancăi, care se dovedea și ea la fel de matinală ca el. Ii parcurse febril salutul de bun găsit, adresat cu generozitate tuturor forumiștilor
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dacă lucrurile n-aveau să iasă prea bine, ei bine, atunci avea să se retragă în mod decent și gata! Totul era să nu-i ascundă prea mult timp că era atât de suferind încât ajunsese dependent de scaunul cu rotile, să-i dezvăluie cât mai repede adevărul despre soarta sa de ologit al destinului, pentru ca ea să știe cu cine stă de vorbă și să nu-i reproșeze cândva, mai târziu, că îi înșelase încrederea și așteptările... Sporadic, prin minte
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
era prea devreme, dormise mult și bine, trecuse de ora nouă, iar prin ferestre soarele își trimitea razele neverosimil de strălucitoare drept pe tăblia biroului său, făcând să pălească puțin ecranul monitorului. Cu un efort, se desprinse din scaunul cu rotile, întinzându-și brațele lungi ca să tragă în jos transperantul, după care se așeză la loc și își puse mai bine ochelarii pe nas. Totuși îl încerca o emoție pe care nu o mai trăise cu atâta intensitate până atunci, când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mă ajut și pe mine, căci doamne, în sufletul meu e așa un pustiu și-atâta frig... Întâlnirea de la miezul zilei În liniștea zilei de duminică, orice zgomot venit de afară căpăta o rezonanță neobișnuit de vie. În scaunul cu rotile, Bart aștepta plin de încordare de parcă s-ar fi aflat în fața celui mai greu examen al vieții sale și privirile i se îndreptau din minut în minut înspre cadranul ceasului cu pendulă agățat pe unul din pereții sufrageriei, ca să dea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
plină de amintiri. Aici trăise el cu Irina, soția lui iubitoare. Atât de iubitoare, încât ea îl lăsase baltă fără să stea prea mult pe gânduri, ca să se combine cu un alt bărbat, atunci când el se prăbușise în scaunul cu rotile, doborât de boală și de nesimțirea Lumânărescului, care nu suporta adevărul în paginile ziarului său nici măcar în doze farmaceutice, dacă nu servea intereselor oculte ale grupării politice de stângadreapta pe care, cu cinste, o reprezenta. Acum însă suferea mai puțin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ori apelul, dar Arm nu-l mai auzi, fiindcă legătura se întrerupsese deja. Stai, stai..., zise din nou cu un glas de-a dreptul gâtuit și, lăsând telefonul să-i scape din mână, se pomeni săltând din scaunul lui cu rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia lui Kogălniceanu. Dar oricât își dădu el silința ca s-o zărească pe Arm în viermuiala
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ar fi bine să faci întâi ordine, căci urăsc dezordinea. De acord? Bart nu găsi pentru moment ce să răspundă la asemenea provocare. O pofti pe femeie să se așeze și luă și el loc, în fața ei, în scaunul cu rotile. Avusese grijă să aducă dinainte cafeaua în termos, umplu cu mâini ușor tremurând, de emoție, două cești și îi întinse una: Vezi, Arm, glăsui el vrând să găsească o justificare, lumea-i așa cum este... și ca lumea sunt și eu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pot să spun așa, o provocare pentru mine... Și cred că pot să te ajut, da, sunt convinsă că există o ieșire din situația ta... Surprins de tonul cu care îi vorbea, Bart se foi puțin în scaunul său cu rotile, tuși ușor în pumn, stânjenit, apoi scoase la iveală un pachet de țigări desfăcut cine știe când, dar neatins, șovăi câteva clipe de parcă ar fi stat la îndoială și își întinse brațul spre Arm, ca o gazdă îndatoritoare: Fumezi? Nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
toate necazurile pe care le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea un aer de Don Quijote al timpurilor postmoderne claustrat de bună voie între pereții propriei locuințe, și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vădite pe care le făcuse într-un timp atât de scurt, prezicându-i plină de siguranță că în anul ce avea să vină urma să-și agațe definitiv cârjele în cui și să arunce la bena de gunoi scaunul cu rotile. Bart o lăsase să vorbească, ascultând-o cu un sentiment de satisfacție, chiar de împlinire și, când ea sfârși cu aprecierile, aplecându-se, îi luă mâna și io duse la buze, cu un gest care nu era doar de simplă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
privi din nou cu același aer vesel: Da, cred că am putea să amânăm pentru altă dată... Mă paște o răceală și dacă fac efort va fi mai rău... Vezi doar că nu mai sunt dependent de scaunul acesta cu rotile. Dar știi ceva, Arm?... Tu nu ai văzut niciodată tot apartamentul meu! (rosti această constatare cu tonul cuiva care ar fi spus „tu n-ai vizitat niciodată vastul meu palat”). Arm îl măsură întâi surprinsă, apoi cu indulgența cu care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
duse la bucătărie, de unde reveni cu cafeaua. Bart protestă că el s-ar fi cuvenit să facă acest serviciu, doar era amfitrionul și, în plus, datorită ei, acum nu mai era un biet ologit al sorții, țintuit în scaunul cu rotile, se putea mișca în voie, pe propriile picioare, ca oricine. Primi totuși din mâna ei cana cu cafea și o pofti să se așeze comod în șezlong - lui îi ajungea băncuța de lemn de alături. Apoi duse la gură încet
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
adăugă el, ca bijuteriile pentru voi, femeile... Nu se mai sătura să o privească. N-o văzuse niciodată cu părul ud, lins. Începea să se usuce și să se vălurească tulburător. Se simțea puțin încurcat, el, în scaunul lui cu rotile. Arm îi zâmbi încurajator. Hai, lasă văicăreala, glumi ea, nu are rost să te simți vinovat, tu singur ai spus - karma! Da, karma, dar dacă ai să răcești, chiar că voi fi un vinovat pentru tine... Bart își luă și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că mă voi întoarce curând la jurnalistică, îi dădu el de veste pe un ton volubil, socotind că toate erau în ordine sau vrând să creadă așa. Mă simt foarte bine acum și trupește și sufletește, gata cu scaunul cu rotile și cu ologeala! Mă simt în stare să mut și munții din loc, vezi geamantanul ăsta de douăzeci de kilograme pus aici, lângă dulap? Mă simt în stare să-l ridic singur, fără nici un ajutor... Mă crezi?... Datorită ție! Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se părea că nu fuseseră decât niște vise urâte și nimic mai mult. Era din nou, după atâta vreme, stăpân pe sine și pe destinul său și se simțea mai dornic să își refacă viața decât oricând. Cârjele, scaunul cu rotile și toate celelalte lucruri de care avusese nevoie pe când era un biet om neajutorat și demn de milă deveniseră niște piese de muzeu, de care hotărî să se descotorosească, abandonându-le lângă lăzile de gunoi, ca să le ia cine ar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]