437 matches
-
ridică și urmărește busculada. Obiectele care i-au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ar fi trebuit să fac pe inaccesibila scriind „Nu mă suna“ etc. etc.) I-am pus biletul în mână, apoi m-am dus s-arunc o privire prin frigider. în care nu era decât o felie de pizza și un rotocol de Brie. Mi-am băgat brânza în geantă și-am plecat acasă. Am încercat să mă forțez să merg pe jos prin lumina soarelui de dimineață până în Avenue A fiind convinsă că exercițiul fizic era una din cele mai grozave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
târâtură a vremurilor noi, tovarășul administrator Toma sau ce dracu’ alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
putere din cap. El dă din cap ca să o reducă la tăcere. Ea încearcă să-și stăpânească lacrimile. El se ridică și își ia hainele. Nu! Nu pleca, te rog! Încheindu-și nasturii de la uniformă, el își scoate o țigară. Rotocoale de fum îi învăluie fața. Ea simte cum groaza își încolțește victima. Cât e ceasul? întreabă el. Ea nu-i răspunde, dar se ridică. Hainele îi sunt șifonate. Părul încurcat îi cade pe umeri. Realitatea nu se discută, ea există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele! strigă vameșii, grănicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
români din Roma și acordă multă asistență românilor refugiați. Potrivit de Înalt, albit de tînăr mi-a spus, barbă, ochi albaștri, căsătorit cu o femeie cu copii mari. Sursa „Ene” * Trage de pe masă pachetul de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă interesează nimic, numai drogurile, numai pentru ele trăiesc, ele sunt copiii mei, numai ele mă fac fericită, iar dintr-odată din ea izbucnește un hohot de râs grețos, plin de nicotină, sunt deja luată, înțelegi, sunt mama drogurilor, înțelegi? Rotocoalele goale ale burții ei încep să tremure pe sub halat de atâta râs, apoi îmi face cu mâna în timp ce plec, aștept liftul și o privesc surprinsă cu coada ochiului, aproape cu invidie, cum își pune un picior dezgolit peste altul, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau imposibilului divorț al celei de-a treia persoane, care a adus În criză cuplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din metal (că doar n-or fi din lemn, Doamne ferește!) și în care plutesc, în iahnii râncede și în sosuri dubioase, bucăți macerate de carne de vacă sau de porc, în mozaic cu resturi de oase, de măruntaie și cu rotocoale de grăsime tulbure. Vasele canope, cum îi plăcea Poetului să spună! Băi, șerife, nu că sunt eu curios, dar... Păhărelele astea au fost spălate vreodată? Măcar în bășcălie? vrea să afle Nae. Bineînțeles că da! Chiar acuși...! îi răspunde Vierme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Grigore o simțea lângă dânsul, fericită și caldă. Zise cu o voce avidă și supusă: ― Tu ești cea mai frumoasă! ― Tu ești, Petrică? ― Eu, eu! Hai, deschide, mamă, hai! Intră. În casă era întuneric. Numai focul din vatră răspândea un rotocol de lumină roșcată. ― Mi se pare că nici nu dormeai? întrebă Petre. ― Ce să dorm? Că până le-am dat de mâncare, până s-au culcat ei, a trecut vremea, zice maică-sa horobăind pe lângă foc. Dar și tu, dragul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a închis atât de domol, că nici nu i-a auzit zgomotul. Ascultă o clipă, apoi, nemaiputîndu-și stăpâni răbdarea, se ridică brusc în picioare. Jilțul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să vadă, creatura lăsase puține lucruri intacte. Păstrând aruncătorul de flăcări și detectoarele în mână, echipajul scotocea printre resturi. Gâtul și ochii le erau chinuiți de rotocoalele de fum înțepător. Inspecția proviziilor nu dezvălui nici o urmă a vietății căutate. Dar fiind că toate alimentele stocate la bordul lui Nostromo erau artificiale și de compoziție omogenă, osemintele ce le-ar putea descoperi ar aparține neapărat entității. Dar oseminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
evident, nu este adevărat, sau, cel puțin, nu este adevărat sub forma care mi-a fost transmisă mie. E drept, și Heraclit a spus ceva în același sens, dar... Se întrerupse din nou și zâmbi amar, urmărind cu ochii un rotocol de fum înălțîndu-se molatic deasupra lor. - Ce e teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai figuri, ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o gară de tranzit... Dar poate că toată lumea trăiește într-o gară de tranzit, fără să-și dea seama. Noi... cel puțin vedem asta în fiecare moment. ― Tranzit spre ce? zise ea. Da, "spre ce" mă întrebam și eu privind rotocoalele de praf care îngroșau mereu ceața uscată de deasupra câmpului. Spre ce... Pădurea nu se mai zărea aproape deloc. Când atingea maximum de intensitate, vântul vuia sinistru. Am întrebat-o pe Eleonora dacă îi era frică. Ea a scuturat din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
priviri în primul rând dresorul. După câteva minute, timp în care privitorii nu se mai satură de spectacol, dresorul face un gest scurt, abia observat de cei din jurul lui. Pasărea a înțeles semnificația semnalului și a început să coboare, în rotocoale largi și line. Desena pe cerul albastru un fel de spirală. Ajuns la doar două-trei sute de metri deasupra solului, vulturul și-a lipit aripile de trupul zvelt, a întins picioarele și, cu ciocul în chip de săgeată, s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
am parcurs ,,Memoriile mele" scrise de catre Ioan Costache Enache, întrun ajun de existență pământeană. Și aș vrea să subliniez tenacitatea acestui veteran care a fost capabil să aștearnă 350 de pagini A4, cu o grafie aruncată din condei în multiple rotocoale și îmbinări artistice de consoane și vocale, inimitabile, așa cum am întâlnit prin Arhivele Statului pe documente caligrafiate chirilic sau latin, lăsate prin hronici de cronicarii vremurilor sau copiștii curților domnești, semne ale unor talente deosebite, sau semnături greu de imitat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
bărbatului interesant și al virilității, după părerea ei. Stinse ultima țigară, coborî din MG ca să-l aștepte și să intre Împreună. Voia să bea un whisky ca să poată privi paharul În lumina palidă a localului, cu acordurile muzicii pătrunzînd printre rotocoale de fum, voia ca el să-i vorbească puțin și cu miez și ea să se Întoarcă din cînd În cînd ca să se delecteze privindu-i ceafa bronzată, Împodobită cu argint și mătase. Juan Lucas Împingea usa de la Freddy Solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zilnic. Dar cu cât armata creștea, șansele de a o putea controla scădeau. Totuși nu existau îndoieli asupra rezultatului acelei bătălii. Pe măsură ce noaptea se lăsa dinspre est, focurile victoriei începeau să ardă pe toate străzile importante. Fumul se ridica în rotocoale spre cer și flăcările roșii ca sângele mistuiau întunericul. Linneenii de jos, chiar în acel moment îndurând începutul ocupației barbare, nu ar fi fost dispuși să admită că înfrângerea acceptată în silă reprezenta un posibil moment de cotitură al războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ca un cort nu evocă doar ideea de a se apăra de ape, ci are și o semnificație religioasă mult mai impor-tantă: cerul este un așezământ divin, „cortul” în care Dumnezeu însuși locuiește. Is 40,22: „Cel care locuiește deasupra rotocolului pământului [...]. El desfășoară cerurile ca o pânză, le întinde ca pe un cort de locuit”, constituie expresia cea mai clară a acestei idei religioase. Cerul devine astfel locul unde se află templul ceresc, sălașul în care Dumnezeu locuiește, așezat pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă, se afla Zenobia. Părea un cercel uriaș sau o lampă-infuzor întinsă până unde mi se termina bărbia. Era înfățișată ca un cerc cu 13
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]