410 matches
-
zi, la masa de prînz, Julius Îi vorbi despre invitație lui Susan, care abia atunci ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni. — Probabil că e odrasla coaforului pe care l-am avut la club, spuse. E un prieten vrednic de fiul tău, draga mea. Julius și Cano stăteau pe gînduri mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ea, o cutie de pesmeti Field plină cu bani de hîrtie murdari. — Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea. — Trebuie s-o găsim; poate cu banii ăștia Îl cumpăram pe impresar ca să-l aducă pe Briceno, interveni glumeț rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi, grăsanul ăsta libidinos nu știe decît să mănînce, să bea și să-și bată joc de toată lumea. Există unele bănuieli, Îndrăzni Celso, făcînd un pas Înainte. Spune, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de toată lumea. Există unele bănuieli, Îndrăzni Celso, făcînd un pas Înainte. Spune, băiete; ce s-a Întîmplat? Întrebă Juan Lucas, amintindu-și că Celso e de cel puțin cincisprezece ani În serviciul familiei. — Există unele bănuieli, repetă Celso, obligîndu-l pe rotofeiul Romero să bea o Înghițitură. — Trebuie să fie lucrătorii; sînt singurii care au avut treabă prin apropiere. — Care lucrători? Întrebă Susan. — Cei care instalează ascensorul, draga mea. Ah, adevărat... — Uite ce-i, băiete, du-te la comisariatul de cartier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
polițist. — Există unele bănuieli, stărui Celso, făcînd Încă un pas Înainte. Tocmai de asta; vine un polițist și lămurește totul; spune-i comisarului că furtul a avut loc acasă la mine... — Spune-i că e vorba de niște mărunțiș, interveni rotofeiul Romero, cu paharul În mînă și tăvălindu-se de rîs. Juan Lucas aprecie gluma criticului de corride, Susan la fel, dar lui Celso nu-i plăcu de loc și era gata să facă Încă un pas Înainte... Dumnezeu știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas a acceptat sugestia lui Susan de a-l lua la ultimele corride ale sărbătorilor, care ar fi putut fi mult mai reușite dacă neisprăvitul de impresar l-ar fi adus pe Briceno. Într-o după-amiază, la sfîrșitul lunii, rotofeiul Luis Martin Romero Îl chemă pe Juan Lucas la telefon ca să-l anunțe că Briceno o să debuteze Într-o arenă hispanoamericană, luptînd două duminici la rînd la Quito. Juan Lucas Îi spuse să nu Închidă și, la alt telefon, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătăria și să ceară un pahar de coca-cola de la gheață. Juan Lucas puse și el telefonul În furcă auzind răspunsul ei afirmativ și fiindcă era În plină ședință cu consiliul de administrație, apoi luă repede celălalt receptor ca să-i spună rotofeiului Romero că-l invită să-l vadă pe Briceno la Quito, punem la punct diseară amănuntele, Luis, da, da, la revedere... Iertați-mă, domnilor, să continuăm. Călătoria a fost un dezastru. Briceno nu reușise să se restabilească după accidentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Briceno nu reușise să se restabilească după accidentul pe care-l suferise În urmă cu trei săptămîni, cînd se lupta cu cel de al treilea taur al serii În arena din Logrono. Dar partea cea mai rea a fost că rotofeiului Romero nu i-a priit de loc altitudinea de la Quito și, În loc să se Îngrijească, s-a pus pe mîncare și băutură ca-n tinerețe. PÎnă la urmă era să moară nu altceva și au fost siliți să se Întoarcă urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au fost siliți să se Întoarcă urgent, cînd Încă mai erau speranțe că Briceno ar putea să se restabilească și să vină măcar la cea de a doua corridă pe care o programase. Acolo, la Quito, tocmai În seara cînd rotofeiul se zvîrcolea de durere În salonul de recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta ce mai e? A copiat notele din carnet, ca să vadă că În noiembrie a fost mai silitor?... Unde-i hazul?... Voia să le Înapoieze telegrama, dar Susan stărui să citească pînă la sfîrșit, uită-te jos de tot, darling. Rotofeiul citi fără nici un chef și zîmbi spunîndu-le că poate cunoscînd-o pe servitoare avea haz, au! se văită, dar lui Juan Lucas nu-i plăceau oamenii care suferă, nici chiar dacă era vorba de Luis Martin și luă telegrama ca să citească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
note: „E o copie fidelă după originalul care rămîne la dispoziția dumneavoastră la liceul domnișorului Bobby, Markham se numește liceul“ și pe urmă două mîzgălituri. dedesubtul cărora scrisese „semnătura și parafa“. Juan Lucas scoase trei ha-ha-ha sonore și-i spuse rotofeiului să Înceteze cu vaietele, că se Întorceau la Lima, „trebuie să pregătim petrecerea asta“, adăugă ironic. La Lima, simțindu-se ceva mai bine, Luis Martin Romero a aflat că Briceno nu apucase să debuteze pe arenele hispano-americane. În fond, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără serbare de absolvire. Susan Îi spuse că daddy joacă biliard În salonul verde, cu Luis Martin Romero și noul director al Întreprinderii de Tauromahie. — Unde-i orhideea mea? strigă Bobby năvălind În sala de biliard. La Tingo Maria, spuse rotofeiul Romero. Înfigînd ca pe o lance tacul de biliard În pămînt și deschizînd o gură cît o șură, după care se puse să aștepte să-i vină hohotul de rîs tocmai din Spania, trecînd prin stomac. La naiba! exclamă Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se aflau aici unde îi vezi. Chiar atunci când Dan Lyttle dădea aceste explicații, unul dintre cei doi bărbați în haine civile făcu prima miscare venită din partea musafirilor nepoftiți: se ridică în picioare. Era un individ de înălțime potrivită și cam rotofei. Avea pe fața rotundă un zâmbet strâmb, în timp ce aștepta politicos ca Dan Lyttle să termine ce avea de spus. După care rosti pe un ton dulceag: - Domnule Gosseyn, imediat după ce serviți micul dejun, va trebui să vă legăm. Șeful vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie să sosească. "Blayney" - spuse Gosseyn. Dar nu-l rosti cu voce tare. După ce auzi numele acela, nu mai fu nici o problemă. Avea, într-adevăr, să "stea". 15 Gosseyn spuse: - Ai ajuns departe, domnule Blayney, de când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
molecule, curenți energetici, etc. Zâmbi. Ați înțeles? Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
problemă să aducă și haina după ce-l adusese pe individ. Așadar, după doar câteva clipe. Gosseyn trecu pe lângă Gorrold și Dan. Se aplecă. Luă de jos haina. Și i-o dădu proprietarului. Urmă un moment de tăcere, timp în care rotofeiul își îmbrăcă haina. Fața lui, de om la cincizeci de ani. reflecta o serie de reacții interioare. Apoi, după ce termină de îmbrăcat... - Trebuie să recunosc - începu Gorrold - că, oricum faci ceea ce mi s-a-ntâmplat... Cuvintele păreau să indice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în istorie. În celebra operă El ingenioso hidalgo a lui Miguel Cervantes (1547-1616), Don Quijote de la Mancha îl pune pe scutierul său Sancho, om mic și pântecos, să meargă călare pe un măgar la fel de robust și pașnic. În contrastul dintre imaginea rotofeie a lui Sancho și a măgarului său, și aceea strâmbă și agilă a lui Don Quijote și a calului său slab, este reprezentat dualismul dintre fantezie și realitate, dintre aroganță și bunul simț și, în sfârșit, dintre nebunie și înțelepciune. În
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
al abordării, al programelor și al planurilor sale. Desigur, aceasta i-a sporit prestigiul și mai mult. Nu avea nevoie de alte demersuri pentru asta. Totuși, uneori, i-am remarcat satisfacția. De la un zîmbet binevoitor care apărea pe fața lui rotofeie într-un moment în care nu exista un motiv imediat pentru asta. De la trabucul pe care și-l aprindea și, triumfător, îl zdruncina în sus și în jos între dinți, spre sfîrșitul unei zile de competiție, stătea aproape de tribună și-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care se petrece story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de înălțătoare și cucernice trăiri întru solidaritate. Atunci, răposatul câine Tambur 1, adăsta alăturea de un grup de babe rurale, privegheate de un cantore apatic și de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieții, să tot aibe Rotunjimea Sa vreo treizeci și cinci de ani, nu mai mult. Discuția se animase ea mai de demult, așa că intrăm direct în subiect, adică o arătăm scriptural pe uina Slauca, cum se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc și atunci nu-mi cere nimeni autografe, câteodată fac oftică pe Turcu, așa că ieri, când s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]