5,212 matches
-
pe Cuvântul lui Dumnezeu În inimile noastre, ca Fecioara. Și precum pe ea nu a topit-o focul dumnezeiesc fiindcă era preaneprihănită, așa nici pe noi nu ne topește dacă avem inimile curate și neprihănite, ci „se face În noi rouă din cer și izvor de apă, și râu de viață nemuritoare”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 35, În Filocalia rom., vol. VI; p. 144 footnote>. Referitor la aceasta, părintele Stăniloae menționează: „Căldura sufletului curat primind cuvântul
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu toată făptura Într-o deplină Închinăciune: Bucură-te Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune... Și Preacurată... Dragostea Lui să ne fie de nelipsit cu Numele de slavă de suflet lipit. Și cu fiece fir smerit de răsuflare
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe Dumnezeu, în limba lor, să trimită Lumina. Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare și pe piatră încep să apară stropi. Se formează o rouă de lumină alb-albăstruie, care nu arde deși este o lumină de foc. Patriarhul, cu ochii scăldați în lacrimi, se ridică de la pământ emoționat de lumina primită de la Bunul Dumnezeu, pe care o aduna și o așează în vasul de aur
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
cu ochii scăldați în lacrimi, se ridică de la pământ emoționat de lumina primită de la Bunul Dumnezeu, pe care o aduna și o așează în vasul de aur. Această lumină nu arde atunci. Luând două buchete de lumânări, le aprinde din roua de lumină și strigă: „VENIȚI DE PRIMIȚl LUMINĂ!'' Deodată toate clopotele sună iar toată lumea este în extaz. Ți se pare că visezi! Lumea a primit Lumina Sfântă din cer! Mărire ție, Doamne! Mărire ție! Sfânta Lumină este un semn de
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță ori pe miriștile triste de august, pe arătura de primăvară și pe aceea de septembrie. Îmi amintesc roua de dimineață udându-mi gleznele și prundișul cald de pe malul Someșului, pe care călcam precaut." La capitolul eseuri se remarcă: Dumitru }epeneag - punct și de la capăt de Irina Petraș, Acasă printre străini. Fără virgulă (despre Gabriela Melinescu) de Nicolae Turcan
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
Nicolae Lucruri obscure Ca Orfeu, cânt moartea pe strunele vieții și frumusețea pământului și a ochilor tăi care adună cerul, lucruri obscure, s-ar zice. Nu uita că dimineața a fost și a ta, când patul ți-era umed de rouă și garoafa îți dormea pe inimă, vezi urma fumului cum se ridică, trece aproape de tine. Cu struna liniștii întinsă de-a lungul sângelui, făceai inima să-ți cânte. Buclele ți s-au transformat în crinul de umbră al nopții și
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
părtaș la nemurire, dar gemenii iubirii îi simt o contopire ce mă atrag și-n lumea lor mă vor. Am adunat contraste în sufletul dual și viața mea e parcă frântă-n două. Sunt când furtună cruntă și când firavă rouă, când mângâiere tandră, când pumnal. Nici moartea nu e-n stare să-mpartă un destin ce s-a dorit tot timpul împreună. În noi același cântec doar dintr-un corn răsună, suntèm când foarte mult, când prea puțin. Văzându-ne
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
în văzduhul credinței condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele și în ochii săi culorile armoniei se leagănă în convenții neștirbite de vreme. Brațele sale cuprind cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împletește o simfonie din cele mai frumoase mistere care plutesc în negura vremii. Migala cu care cioplește fiecare vers spre a-l transforma într-o rază a veșniciei îl situează pe Anatol Covali între maeștrii
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
îmi ceri iubire Să-ți vindec cerul de nefericire Să-ți curgă-n vine precum un balsam De bună voie, sufletul ce-l am. * Cuvintele ce-s încă nerostite Le aduni în strofele meșteșugite Ca ochii reci să poată plânge rouă Iar eu să-ți dăruiesc o viață nouă. * de Gabriela Mimi Boroianu 05.03.2015 Referință Bibliografică: Viață nouă / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela
VIAȚĂ NOUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382718_a_384047]
-
și, împăcat cu sine și cu ea, hotărăște: „... și-atunci..., rămân aici și...”, trecându-și iubirea într-un alt plan, o regăsește încorporată în diverse forme, ca într-un miraj al frumosului... „Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții,/ Ce sfântă-i ca un bob de mir/ Pe frunte la-nceputul vieții./ Deși te știu în cimitir/ Trecută-n pârgul tinereții,/ Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții.” Ca un Orfeu contemporan, autorul cântă frumusețea
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții,/ Ce sfântă-i ca un bob de mir/ Pe frunte la-nceputul vieții./ Deși te știu în cimitir/ Trecută-n pârgul tinereții,/ Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții.” Ca un Orfeu contemporan, autorul cântă frumusețea lui Euridice a sa: Te-admir cu ochii bătrâneții,/ În bluza-ți fină, de cașmir./ Îți simt parfumul și-l inspir,” ce-l invadează aducând, parcă, în actualitate, povestea din mitologia greacă
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
-ți fină, de cașmir./ Îți simt parfumul și-l inspir,” ce-l invadează aducând, parcă, în actualitate, povestea din mitologia greacă, dându-i o semnificație orfică: „Dar e deschis drumul tristeții/ Și capu-mi plec să îți admir/ Privirea-n roua dimineții...”. Și totuși, din cuvinte se întrupează Euridice, din cuvinte se întrupează și iubita autorului Marian Malciu, draga-i soție și mamă a copiilor săi, vorbindu-i peste timp, prin întruchiparea unei făpturi pure, alături și împreună cu cele prin care
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt să-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului MI-E SUFLETUL CA O VIOARĂ Mi-e sufletul ca o vioară, Cântecul ei egal se împarte, La toți, la fiecare-n parte Vă mulțumesc acum, spre seară, Mi-e plin cuvântul de fiori, Cu roua dragostei pe față Ați risipit atâtea flori În pragul meu de dimineață Și mi-e atât de înalt! de-acum N-o să-l mai pot spre noapte trece Și sufletul cu voi pe drum Până la capăt vă petrece... Din vârsta
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
-mi singurul necaz, Nu-i nicio hibă, nu e niciun plâns, Odată, știu că voi dormi de-ajuns! Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai! Nici îngerii nu dorm acum în rai, Se face ziuă și prin roua deasă Nu-mi dă pace muza mea frumoasă... ȘAIZECI ȘI TREI... M-apropiu de copilărie Ca umbra de copacul ei, Șaizeci și trei sunt anii mei, Câți vor mai fi nimeni nu știe... Șaizeci și trei erau și-atunci Când a plecat
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Păzeam cu grijă mieii pe coline Și ei pășteau din ultima otavă Când a căzut rănită lângă mine Minunea, cea fără sfârșit, din slavă Și-acolo, între palmele-amândouă, I-am descântat, precum un vrăjitor, Ochii mei îmi erau plini de rouă Și de-atunci mi-e sufletul izvor! Cine vrea și poate, să înțeleagă Întâiul meu poem de pe pământ, De-aceea toamna mi-e atât de dragă Și dragă mi-e risipa care sunt... JUCĂRIILE TALE... (Tatălui meu) O parte din
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
câmpul este liber ascult tăcerea pietrelor neridicate în toamnă după ce pământul s-a săturat să rabde cuvintele nescrise în calendarele răsăriturilor mi-a spus el, pământul, să mai las un cutremur o replică între mine și cel căruia lacrima de rouă i-o dărui neîncetat apoi voi găsi urma numărului patru cifre ciudate în care înțeleg că doi comunică cad în vid apoi se anină timpul în cui o ia de la început pentru un final-început grandios în metaforizarea gesturilor neterminate aștept
2017 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382774_a_384103]
-
bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Poeme > Emotie > A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului A înflorit din nou un ghiocel A înflorit de ieri un ghiocel, timid,suav,scălzându-se-n lumină, cu rouă-n petale și neprihănire- și iară primăvara o să vină. Mă uit la el cu suflet de copil, și-mi pare că aud în depărtare unduiri de bucium prin păduri și strigăt lung de păsări călătoare. Și-am să visez la
A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382823_a_384152]
-
mare de iubire. Dar ghiocelul va muri treptat, cum moare azi lumina în amurg, și-am să mă mir ce mult am așteptat să aud cocorii dinspre zări sosind. A înflorit de ieri un ghiocel, timid,suav,scălzându-se-n lumină, cu rouă-n petale și neprihănire- și tot o primăvară o să vină. Referință Bibliografică: A înflorit din nou un ghiocel / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate
A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382823_a_384152]
-
unei sexualități fertile și al unei perfecțiuni de început a cuplului: El este primul dintre bărbați/ care ajunge la mine cu gândul pe ape mergând" (El este cel care). Iluzia scripturală nu poate, însă, dura: Nimic nu se compară cu roua-i de pe frunte/ care-mi cădea pe buze când asuda asupră-mi" (Dau un regat pentru un bărbat). Eșecul îndepărtează aventura rostirii cuvântului de sexualitatea căutată, resimțită totuși atât de corporal, și o apropie de religios. Acum Cuvântul are literă
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
pot intra ușor în criză și atunci poetul trebuie să le anime prin gimnastică retorică: „Alcool, alcool,/ Und ești?/ Vino!/ Te văd cum stai singur,/ trup moale înfășurat în alt trup moale,/ Micuț,/ Răgușit, cu voma pe piept./ Și cu rouă dumnezeiască în barbă” etc. (Alcool) (și cu „vomă” și cu „rouă”, pentru că realitatea e oximoronică de la sine, iar poetica - pentru că ține cu dinadinsul să fie). Nu-i ușor nici cu cîrmitul spre metafizică (într-acolo bate Iftime), mai cu seamă
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
anime prin gimnastică retorică: „Alcool, alcool,/ Und ești?/ Vino!/ Te văd cum stai singur,/ trup moale înfășurat în alt trup moale,/ Micuț,/ Răgușit, cu voma pe piept./ Și cu rouă dumnezeiască în barbă” etc. (Alcool) (și cu „vomă” și cu „rouă”, pentru că realitatea e oximoronică de la sine, iar poetica - pentru că ține cu dinadinsul să fie). Nu-i ușor nici cu cîrmitul spre metafizică (într-acolo bate Iftime), mai cu seamă cînd orice pretext e bun și considerat suficient: „Sfîntul Pet, în mijlocul
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]