1,850 matches
-
lui, a reținut doar acel Futter, pe care l-a prins din zbor și Zamfira care venea din urmă, cu urechile ciulite: Ascultă cucoană! Mie iepurii dumitale mi-au păscut varza și dumitale îți arde de prostii! Nici un Futter, Frau Roza! Mie să-mi dai zurik varza, Roza! Înțelegi? Nu mai puțin de una sută de căpățâni! Pe urmă... Mamă, că bine le mai zice! S-a trezit la realitate Gheorghieș al meu! Numai de i-ar păstra Dumnezeu năravul! Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care l-a prins din zbor și Zamfira care venea din urmă, cu urechile ciulite: Ascultă cucoană! Mie iepurii dumitale mi-au păscut varza și dumitale îți arde de prostii! Nici un Futter, Frau Roza! Mie să-mi dai zurik varza, Roza! Înțelegi? Nu mai puțin de una sută de căpățâni! Pe urmă... Mamă, că bine le mai zice! S-a trezit la realitate Gheorghieș al meu! Numai de i-ar păstra Dumnezeu năravul! Că nu s-ar da în lături... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce motive ca să revenim la programul convenabil nouă... Cu siguranță, wase sanowane panstwo! (Domniile Voastre stimate!) Că și cu Woiceh vom aranja trebușoara așa fel ca să nu se mai repete: Raz biew Woiceh u Kosteli, se usrau, bulse ne puide! Da' Roza răpăusatului Linzmaier ce mai face? Mai lucră? s-a interesat cineva care ar fi dorit să asculte și alte povești, dar imediat i s-a retezat macaroana: Lasă, măi bade, că ai lucrat dumneata în tinerețe pe săturate la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cel mai pur la trecerea primăverii în vară, a verii în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat încă, nici nu aveam cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care-l identifică pe regizorul de film artistic, arsenalul lor se circumscrie aceleiași arii a improvizației pe teme date: mici scenete cu simularea unor scene de seducție, momente care încearcă să se ridice la înălțimea unei parabole, decupaje din cine știe ce roză filmografie de două parale reinvestite de zvîcul artistic al regizorului etc. Cu toate acestea, Tudor Giurgiu nu are intenția de a minimaliza pînă la anihilare aceste univers paralel care își are "profesioniștii" săi, ei fac parte, într-un fel din
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
a oceanului. "Ce cantitate infinită de inutil calm conținea în dimineața aceea oceanul, față de neliniștea și de sbuciumul unui singur om..." (p. 123) The invisible worm, fetiș romantic, secînd odinioară răsuflarea tuberculoasă a veacului, își găsește un nou culcuș. Nu roza fragilă, mirosind a cenușă, fărîmîndu-se cu oarecare delicatețe, cu grijă cochetă pentru ochiul celui care-o privește, pentru mîna care o ține neștiind cînd îi scapă, ci monstroasa împotrivire a corsetului. Un fel grotesc, fals, de-a rezista, de-a
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
propune o salvare din această capcană prin conștientizarea jocului gratuității: "E limpede că, dacă mersul lumii ar fi depins de Micul nostru Print, Războiul celor două Roze nu s-ar fi editat nicicând, - pentru că nu există, de fapt, decât o roză, una singură, anume Roza lui./ Pe care o proteguie, cât poate, de tot felul de intemperii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
această capcană prin conștientizarea jocului gratuității: "E limpede că, dacă mersul lumii ar fi depins de Micul nostru Print, Războiul celor două Roze nu s-ar fi editat nicicând, - pentru că nu există, de fapt, decât o roză, una singură, anume Roza lui./ Pe care o proteguie, cât poate, de tot felul de intemperii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde ornamente albe./ Mai rău
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
ar fi editat nicicând, - pentru că nu există, de fapt, decât o roză, una singură, anume Roza lui./ Pe care o proteguie, cât poate, de tot felul de intemperii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde ornamente albe./ Mai rău e că refrenul unui rondel celebru îți tot aduce-aminte, ca un funest oracol, că âmai sunt încă roze, mai sunt...>./ Roza Vânturilor n-ar fi
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde ornamente albe./ Mai rău e că refrenul unui rondel celebru îți tot aduce-aminte, ca un funest oracol, că âmai sunt încă roze, mai sunt...>./ Roza Vânturilor n-ar fi o problemă, atâta timp cât ale sale îi este scut chiar Micul Print. Nici Rosa-Cruce n-ar fi una, în calitatea-i de doctrină acroamatică (sau Lojă). Ceea ce-l scoate, însă, din sărite este frumoasa Rosamunda, ibovnica tatălui
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
fie scris în piatră, pe lespedea-i tombală. Nu i-ar fi dat, adică, imprimatur./ Dar nu de dragul mamei lui Ioan fără Țară îi este, el, potrivnic Rosamundei, - ci dintr-o gelozie care-l face să nu suporte nici o altă roză, inclusiv rozul din La vie en rose." Șerban Foarță se abandonează adesea stărilor lirice (nu neapărat poetice) în care comentariile sale fals-savante au alura unor eseuri intelectuale, cu trimiteri nonșalante la o cultură asumată, dar mereu trădat prin pasul de
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
primăvara își împărțeau pe un ram apa limpede, apă ce și mai tare ne sporea setea Ea sărutându-mi membrul Și tot ce voi fi fost eu cândva pe vremea când mi se interzicea nu mai avea importanță Decât acea roză crispată, toată numai o flacără, și tija-mi înfierbîntată și gamele de extaz Iar ea la sărutat membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
supraîncălzesc soțietatea. Care intră în cîteva clase mari. Cele mai adesea atacate, tocmai fiindcă nu așteaptă nici o rezolvare, indiferent cît de mare e numărul halbelor sacrificate pentru ele, sînt cele filosofice. Filosofii resemnate, de pățit care știe că "nu există roză fără spini", ori de virtuoz al ambiguității, în stare oricînd să-ți demonstreze că, în chestiunea bulgară, nu stăm "nici așa, nici altminterea". Carevasăzică, nici bine, nici rău. E o cale de mijloc numai potrivită cu berăria. Fiindcă, dacă n-
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
e doar cerul - ele cad și peste fortificațiile de cărămidă roșie ale lui Eugeniu de Savoia... Duzii de Damasc au fost și ei transplantați în alt pământ, prielnic firii lor orientale de sabie fină, tăioasă; chiparoșii, migdalii, smochinii, lalelele și rozele, tot negre, karaghiul, cum sunt mângâiate turcoaicele... Odată cu flora, va fi mutată și Dogma de bază (Kelimei-tevhid) formula în araba închisă în rama săracă a unui tablou, ca o ecuație de algebră, foarte frumoasă, numai dacă o privești, fără să
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
Concurenței va fi plasată astfel încât să cuprindă colțul din partea dreaptă inferioară a fotografiei și semnătura președintelui. Pe verso se află un chenar pentru aplicarea a șase vize anuale și semnătura posesorului legitimației; ... b) ecusonul metalic are forma unei roze în exterior, fiind alcătuit din metal cu acoperire electrochimică, de culoare aurie. În centrul ecusonului metalic se disting două cercuri concentrice. În primul cerc se disting două spice de grâu unite în partea de jos de tricolorul României. În al
REGULAMENT din 13 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/250563]
-
și declara veseli-tembeli ce sume astronomice cheltuiesc ei într-o zi sau într-o săptămână prin cârciumi și cluburi. La fel, trecând la pagina externă, o altă contradicție flagrantă: aceleași televiziuni anunță, n-au încotro, că situația nu e deloc roza nici în alte părți; nu doar Grecia are probleme, ci și Statele Unite, Irlanda, Spania, Italia sau chiar Franța, iar măsuri de austeritate sunt necesare și se iau și acolo, nu doar aici. Departe de noi gândul de a crede că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
puține revelații și, mai ales, n-au risipit această legendă, dăunătoare înțelegerii activității lui Nae Ionescu și a relațiilor sale cu „tânăra generație” interbelică. Publicistica sa rămâne învăluită în misterul necunoașterii, reeditările și edițiile selective - vizând unicul său volum antum, Roza vânturilor, articolele teologice din revista Predania, precum și două antologii comprehensive - nefiind suficiente nici cantitativ, nici calitativ. Îngrijitorilor lor le-a lipsit fie competența necesară dezambiguizării contextelor, fie obiectivitatea fără de care reeditarea scrierilor unei personalități ca Nae Ionescu se transformă din
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
iar nota asupra ediției nu justifică în nici un fel alegerea titlului? Nici măcar imperativul primar, al continuării editării, chiar și parțiale, a publicisticii inedite a gânditorului nu poate fi invocat: circa o treime din carte reia texte deja publicate, antum (în Roza vânturilor) sau postum (în culegerile Suferința rasei albe, din 1994, și Între ziaristică și filosofie, din 1996). Ediția este structurată pe domenii gazetărești: politică internă, economie, politică externă, teologie, teoria statului și cultură. În interiorul capitolelor, ordinea este cronologică, deși rațiunile
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
polemic, Nae Ionescu argumenta în favoarea tezei că românii nu pot fi cu adevărat catolici, fiind născuți ortodocși: „Atunci când eu am din naștere părul negru, e suficient să vreau a-l avea roșu, pentru ca să-l și am?” (Iluziile catolicizanților, 1930, în Roza vânturilor, p. 207). Analogia - pusă în scenă printr-o întrebare retorică - avea avantajul familiarităț ii și al accesibilității, fiind însă improprie prin fundamentul asemă- nării (situațiile nu sunt comparabile, pentru că religia nu e transmisă genetic!), condiție necesară a concluziei. În
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
menuet. Armonia mișcărilor, ușurința lor, grația Mariei-Antoaneta încântase lumea. Tactul menuetului avu ceva de suferit, se pare, nefiind prea respectat. Dar, cum avea să remarce galant un curtezan: - Muzica e de vină,... a greșit măsura!... Viitoarea regină... era ca o roză în mijlocul unei pajiști... (Din Marile procese ale istoriei, de Henri-Robert de la Academia Franceză, Editura Payot, 1929)
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
Mazilescu, calm, corola generoasă de simboluri, de la cele antice, medievale, criptice la cele ale prezentului fugace, frumusețe care conotează împlinirea cu stingerea. Trandafirul acoperă totul, e un semn total, integrator, peste ochii închiși sau uimiți, de ceea ce văd deschiși dincolo, roza dantescă, infinitul iubirii. Concilierea, pacea, iertarea - sugestii fine, subtextuale. Univers floral, specii cunoscute de toată lumea, la Baconsky, dar înnobilate de rostirea vrăjită parcă, flori în straturi, solemne, oricum, contemplate în grădină sau poate duse la morminte, cum se obișnuiește de
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
fără grabă în părți, lăsându-se purtat de mersul molcom al calului. [...] Mai apoi, păși pe podul Mogoșoaiei. [...] Ulițele asudau parcă de atâta mulțime. Bucureștii erau un bazar și-un loc al dragostei, crescut peste noapte din niște noroaie”. Parfumul rozelor tremiere încearcă (la provocarea lui Ion Vartic) un final la Sub pecetea tainei utilizând pagini din corespondența mateină. O partitură kafkiană e exersată în Periferia imperiului, cu risipă de detalii de atmosferă zwischeneuropeană. Povestirea care dă titlul volumului e demonstrație
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu. Dincolo, ritul nu-l mai știu: / ce înger mântuie nevroza/ când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
audia în Studioul de Concerte al Universității bucureștene de Muzică. Mă refer la o partitură complicată, la un rezultat artistic relativ simplu, dar de semnificativă orientare. Am observat acest aspect audiind, în primă audiție la noi, câteva piese din ciclul „Roza vânturilor”, lucrare scrisă în urmă cu aproximativ două decenii, pentru orchestră „de salon”, lucrare datorată compozitorului german de origine argentiniană Mauricio Kagel; muzician între timp plecat dintre noi. Indiscutabil, între Piazolla și Kagel îl aleg pe cel din urmă. Ne
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
Ioana Revnic e incitatoarea dialogului, dar nu preopinenta criticului, întrucît Alex Ștefănescu e în dialog cu propria conștiință aflată la încheierea unui ciclu: șase șeptimi din durata vieții i-au trecut, i-au mai rămas ultima șeptime, și nici aceea roză sub unghiul sănătății. Cu gîndul morții în fața ochilor, criticul își desface amintirile spre a le aduna într-un portret a cărui principală trăsătură e lipsa intenției autobiografice. Ca să-ți măsluiești trecutul e de ajuns să-l prinzi în tipare autobiografice
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]