1,007 matches
-
întrebat. Dar nu pe un ton urâcios și agresiv. Dar de ce crezi aș fi avut nevoie de-o momeală ca să vreau să fiu cu tine? m-a întrebat Adam. Ești minunată! N-am spus nimic. Am stat acolo, pe jumătate rușinată, pe jumătate încântată. —Vorbesc serios, a continuat Adam. Trebuie să mă crezi. Ce fel de respect de sine ai tu? Ești extraordinară! Să nu-mi spui că n-ai știut chestia asta! Ei, n-ai știut? m-a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de necazurile mele prea timpurii, sosise pe neașteptate în școală. Țin minte că inspectorul Darie era un bărbat frumos la vreo 30-35 ani și că m-a ridicat pe genunchii lui și m-a invitat să mă destăinui, iar eu, rușinată, cu lacrimi în ochi, i-am povestit că tot necazul meu cu învățătorul se datorează nașterii mele într-o familie ale cărei convingeri religioase eu le detest. Am concluzionat rapid că sunt extrem de fericită pentru decesul tatei și că-mi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
am întors-o cu fața în jos. Nici prin gând nu-mi trecea să dorm în camera asta vegheată de o poză cu Aidan și Janie pe cale să se sărute. O bătaie ușoară la ușă m-a făcut să tresar rușinată și Dianne a intrat ca o boare, cu un braț de lucruri. —Prosoape curate! Pe loc a observat poza răsturnată. —La naiba! Oh, Anna! Stă aici de ani de zile, de atâta timp că am și uitat de ea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el, dar, privindu-l cu coada ochiului, mi s-a părut că seamănă... seamănă cu - S-a oprit, a tras aer în piept, tremurând, cu ochii în lacrimi, și a exclamat - Jon Bon Jovi! Și-a acoperit fața cu mâinile, rușinată. —E în regulă, am zis, blând. Continuă. Jon Bon Jovi. Știu ce înseamnă asta, a zis. Am văzut cum li s-a întâmplat altor femei. Numai ce zic că li se pare că aduce puțin cu Jon Bon Jovi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Neris? —L-ai iubit foarte mult, nu-i așa, scumpo? Altfel de ce aș încerca să-l contactez? Dar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu-i așa, scumpo? a repetat, în timp ce eu am păstrat tăcerea. — Da, am spus sugrumat, rușinată pentru că plângeam, când eram manipulată atât de grosolan. — Îmi spune că și el te-a iubit foarte mult. —OK. A fost soțul tău, nu-i așa? — Da. La naiba, n-ar fi trebuit să spun. Și s-a stins după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scări. În capăt, l-a văzut pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iar din cap. —O, Doamne, e de rău, gemu Bennie. Chiar e de rău. Dwight strigă cât Îl țineau plămânii: — La dracu’, Walter! De ce nu ești aici să te ocupi de mizeria asta? Vera observă că bărbații din trib păreau rușinați că oaspeții lor erau nefericiți, așa că Încercă să-i calmeze pe cei din grup. Se pricepea să gestioneze crizele. Dacă cei din tribul Armaladon nu reușesc să ne ajute să plecăm, sunt sigură că Walter va trimite ajutoare după ce ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neliniște. Asta nu se va Întâmpla. —De ce nu? a zis Pată Neagră Îndepărtându-se. A intrat În pădure, unde erau acum Îngropați cei care muriseră după ce veniseră În Locul Fără Nume. Se simțea foarte prost față de toți acești oameni. Se simțea rușinat, acum că-și dădea seama că băiatul nu era Cel Reincarnat. Băiatul nu era Fratele Alb Mai Mic sau Regele Naților. Iar ceilalți zece oameni nu erau nici discipolii săi, nici cortegiul său de soldați. Erau doar turiști care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se mai încumetau să scape măcar un cuvânt critic la adresa regimului, oricât de samavolnică ar fi fost o măsură luată de acesta. Mai mult chiar, tinerii mei colegi, eroii acțiunii curajoase de anul trecut, au coborât de astă dată privirile, rușinați că asistau tăcuți la un act de discriminare revoltătoare care se repeta, paralizați de groază! Dacă nu ar fi fost prietenul meu Jean Moscovici, care m-a primit în locuința lui o terasă transformată în odaie -, atunci fie că ajungeam
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ales visele, în care mă revedeam copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să recunosc că "n-am preparat...", mustrat cu rece asprime, rușinat, umilit... Când mă trezeam din coșmarurile aceste, inima mea bătea cu putere și fruntea mi-era rece. Și ce ușurare pentru sufletul meu, când îmi dădeam seama că totul nu fusese decât un vis! Totul!... * La epoca aceea, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau spirit de ofensă, la adresa noastră. Sunt dimpotrivă sigur că veselia acelei persoane distinse a fost spontană, tot ce poate fi mai spontan, naivă chiar, ca toate actele reflexe... Cu toate aceste, rar m-am simțit, în viața mea, mai rușinat, mai umilit, ca în momentele acele. Prin o bizară asociațiune de idei, mi-am adus aminte însă că, de demult, colonelul Le Cler, care ajutase pe Vodă Cuza la reorganizarea armatei principatelor unite, comparase, în memoriile sale, Iașul, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o cutumă în ceea ce privește Ziua îndrăgostiților. Am avut un client căruia i-am conceput următorul titlu: "Iubești... ești îndrăgostit... te așteptăm la noi...." etc. După vreo două, trei săptămâni de difuzare pe radio și în presa locală clientul mi-a spus rușinat că ar vrea să reducă sau chiar să schimbe textul deoarece toți cunoscuții fac mișto spunând că aici e magazinul îndrăgostiților... l-am rugat să mai aștepte. După o săptămână a venit radios și mi-a spus că s-a
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au încetat lupta deodată”. Și, adaugă I. Ursu, lupta trebuie privită „ca o baie de sânge, care s-a terminat după ce amândouă oștile s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu cele trei fetițe. Vai de mine și de mine, Mărioară, și voi, copchilele mele frumoase; bine c-a dat Dumnezeu să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și încep să urce potolite. Mă gândesc: "Oare ce a intervenit? Să le fi dojenit fostul profesor? Dar n-am auzit nici un schimb de cuvinte! Să-l fi cunoscut și s-au rușinat? Cine știe, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceva de la credința în arta sa. Și aflați că am câștigat! Da, am câștigat cu vârf și îndesat... Spune-le, Nelule, ce s-a întâmplat, mai departe... Maestrul se uita când la noi, când la ea. Și părea jenat, încurcat. Rușinat. Se înțelegea că doamna a divulgat o anumită chestiune intimă. S-a foit puțin în fotoliul pe care stătea. A zâmbit unui gând tainic, ascuns. A scos din geanta pe care o avea lângă scaun, o sticluță bondoacă de Teacher
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sătenilor, am scos din dulap sticlele cu ulei și am vrut să le dau celor doi mecanizatori. Aceștia au ieșit furioși din birou și au mers la Cooperație unde și-au primit rația ce li se cuvenea. După acest incident, rușinată, i-am spus omului de serviciu de la primărie: Nenea Turuianu, du te la mine la bloc, ia jumătatea aceea de sac cu zahăr și aceste două sticle cu ulei și du-le înapoi tovarășului Cotoi la Cooperație. Nu am nevoie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în jos, la râul înghețat. Ea a bombănit ceva și apoi a recitat repede niște versuri în engleză: „Cu bine, dacă ne despărțim definitiv de data asta. Adio pentru totdeauna. Byron.“ M-a strâns ușor la piept. M-am simțit rușinată și am bolborosit o scuză. Am pornit spre stația Ochanomizu. Am mai privit o dată în urmă, peste umăr, și am văzut-o pe prietena mea stând nemișcată pe pod. Se uita după mine. A fost ultima oară când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
zăriseră îmi spuneau ce rău arată. Așa că faptul că prefera să nu se vadă cu nimeni și să își lingă rănile într-o chițimie ca a mea era cumva de înțeles; nu mai trebuise niciodată să se apropie de mine rușinat, datorându-mi explicații și scuze, și nici nu voia să înceapă acum. În ultimul mesaj pe care i-l lăsasem îi pusesem și cinci dolari. A luat banii, însă nu am primit nici o veste de la el decât atunci când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
împăturită. Pe ea erau adresa ei și un număr de telefon și vorbele „Sună-mă, te rog, mâine și nu te supăra că am făcut ce nu m-am putut abține să nu fac.“ Când m-am gândit cât de rușinată păruse de gelozia ce i se citea pe față și cât de plin de durere fusese momentul respectiv pentru ea, nu m-am simțit înclinat să mă supăr în nici un fel. De fapt nu îmi puteam stăpâni un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi fost, înalte ca munții Himalaia. Dar nu erau decât lucruri legate despre bietele lui eforturi de a se menține pe linia de plutire. De a trăi, nu de a muri. Și iată de ce trebuia el să se simtă acum rușinat. Ar trebui să te îngrijești, ești răcit, mi-a spus Charlotte sever. Îmi iubesc mult fratele. Nu e dată să nu mă întâlnesc cu el și să nu mă simt copleșit de dragoste. Și el simte același lucru, deși amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oameni! Cum poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea, grija față de toți oamenii într-un cuvânt Iubirea ?! Vezi tu, El folosește puterea Lui, toată puterea Lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu oferă decât lucruri umile, trandafiri verzi, legați câte trei, și spini de agave pătați de propriul său sânge. Dar în fața focului care arde de patru zile Teccuciztecatl dă înapoi. În schimb, Nanahuatzin se aruncă în flăcări. Și abia atunci, rușinat, se hotărăște și rivalul său. Pe cer au răsărit după o vreme Soarele și Luna. Dar cele două astre nu se mișcau, erau moarte. "Să murim cu toții și să facem ca Soarele și Luna să învie prin moartea noastră ", au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe, pentru carne. Pupi repetă copilul rușinat. Púuu-pi! strigă și celălalt venind tot o fugă. Ca doi iezi, cei doi băieți se ridică pe vîrfuri și sărută obrajii bărbatului, apoi se întorc la masă, în fugă, ascunzîndu-și fața în poala mamei lor. Mircea Emil își simte obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]