985 matches
-
de curând. Eu am alergat ca vai de mine pe culoare și prin lifturi să ajung mai înainte. Ai s-o vezi. E trăsnet fata și... La semnele făcute cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Mie mi-a fost atât de rușine că am spus o minciună și am fost crezută, mă gândeam eu, încât, după ce mi-am făcut curaj, analizând starea de spirit a celor prezenți și posibilitatea suportării unor consecințe, am declarat, stând rușinată și în poziție de fugă, că, de fapt, eu sunt șoricelul obraznic. Nu am pățit nimic, explicându-mi-se că singurele mele greșeli au fost minciuna și faptul că am acuzat pe cineva pe nedrept, dar acum minciuna îmi este
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
greu să se obișnuiască cu noul stil de viață impus de copii și de nepoți. Pentru ea vremurile astea bune au venit prea târziu ! În mintea ei încă mai stăruie imaginile bordeielor și ale căsuțelor de cărămidă. Ba se simte rușinată, atunci când românii îi calcă pragul și-i vorbesc așa de frumos, ei , celei căreia, până nu de mult, îi ziceau țigancă borâtă, aruncându-i peste gard, în țărâna drumului, resturi de mâncare. * Luna, felinarul nopții, cu care Dumnezeu ne-a
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
de plâns: - Nu mai pot, tăticule! Cred că am să mor! Iubitul meu a fost ucis în luptă sau poate-i prizonier. Mă îngrozește numai gândul la ce chinuri și cazne va fi supus. Ceilalți stăteau deoparte, cu capul plecat, rușinați. Căpitanul Zefir a îngăimat spăsit: - Iertare, Majestate! Ne-am luptat vitejește, dar ne-a copleșit numărul lor. Împăratul căută să-și încurajeze fata: - Liniștește-te, draga mea! Bine că ați scăpat măcar voi. Mă bucur că înțeleptul căpitan a știut
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
bun pe lumea asta!” se rugă Lidia din suflet pentru doctorul ei preferat. - Cum a fost, doamna Lidia? Ai ceva noutăți pentru mine? o trezi doctorul din gândurile ei. - Bine, domnu’ doctor, bine! Foarte bine, de fapt, răspunse ea tresărind, rușinată că n-a fost atentă. Cu toată vânzoleala de pe aici, domnu’... el a fost liniștit, zic eu... - Mă bucur mult pentru el. Sunt semne bune, se pare. Hai, că te ascult, dar mai încetișor așa, să nu ne audă nimeni
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
Bătrânul pom, care-l dojenise, îl mângâie: - Hai, nu fi trist! Așa am fost și eu la tinerețe. Ia de la mine, din povara albă, că sunt prea bătrân să le mai duc pe toate! - Mă iartă, bătrâne! zise pomul tânăr, rușinat. Neascultarea n-am s-o mai repet și pățania mea voi spune-o și altora. Și îmbrăcă veșmântul de floare dăruit, cu multă sfială și umilință. Capitolul XXXII Nunta lui Mărțișor cu Primăvara I n timp ce Mărțișor și Primăvara
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
visez Te iubesc în toi de zi Ca pârjolul arde iubirea Te iubesc în amurg Cu săruturi îți-ncălzesc extremitățile Oare ce fac eu întreaga zi În afară de a te iubi. 5. Te port în mine Cei ce iubesc Cunosc ochii rușinați Nu și pasul Când merge desculț Pe verdeața ta Pe gene lumănări de lumină KOSOVA Cât te iubesc Oriunde merg Te port cu mine Precum lacrima ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ CÂND SE NAȘTE PRUNCUL Arbăreșii din Italia, pe pruncii abia născuți, îi întorc cu
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
cenușii. O pictoriță are idee despre ce vorbesc. - La bal? Eu? Un fior rece îi șerpuia pe spate. - Desigur! E singură ocazie când îți poți invita un partener. - Dar ... Joseph ridică amândouă sprâncenele: - Dar? o îngână. Alma era încurcată și rușinată. Îi ridică mai mult bărbia și o privi de aproape. Îi aștepta cu nerăbdare răspunsul. - Nu am partener. Și nu este locul unei guvernante, la un bal de aemenea anvergură. - Al unei guvernante, nu...dar al tău, cred că da
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
Până atunci, vom continua să facem zapping printre mitocani. De fapt ce este mitocanul? Mîrlanul (de la a (se)mîrli este în fond împreunarea ovinelor, din scr. mrljati, adică a strica, distruge. Cezar Petrescu scria undeva '' Până atunci îi ținuse calea, rușinat să nu cunoască lumea că i s-au aprins călcîile după o fată de mîrlan'', iar Eusebiu Camilar nota ''Pute ..., să intre aer... Toți puțiți, toată mîrlănimea ... ieșiți afară ...''. Pe mitocanul etern abia geniul lui Rabelais îl scoate la iveală
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
privigherea și trezvia este mișcat pe nesimțite la o autoconvingere egocentrică și spre mândrie, care împreună constituie temeliile solide și nedespărțite ale conștiinței și mentalității fariseice! Însă, experiența harismatică și trăirea sărăciei patristice îl dezamăgește pe diavol și- îndepărtează foarte rușinat și îl face să fie incapabil de-a executa opera lui sinistră: de a distruge un suflet uman, datorită mândriei lui pentru virtuțile, împlinirile lui duhovnicești în lupta vieții evanghelice. Așadar, „fericiți cei săraci cu duhul” sunt acei care nu
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat în colțul acela de suflet ce-l păstra în taină, făcu un gest cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-o împace cu blândețe: - O, draga bunicului, iartă-mă
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
și te schimbă, că nu poți să stai să te ții de rochie toată ziua! Și după ce s-a gândit puțin, a continuat: -Să stai acasă cu mă-ta mare sau du-te prin Caciulati pe la nepoatele alealalte. Am plecat rușinată și necăjită, încercând să șchiopăt cât mai puțin, de teamă că ceilalți copii râd de mine. Am aruncat două priviri fugare, una spre “Orfana”, care îmi stricase ziua și alta spre Marin, care, de data aceasta, mă privea cu părere
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor de iarnă fără simbrie. Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
fără să știe că, în naivitatea mea, credeam că,”bătaia este bună pentru oase; ți le îndreaptă să mergi drept și că te împinge să crești înaltă”. Ce îi puteam reproșa lui mami?! În primul rând nu mă întorceam nici rușinată și nici bătută de la școală. Învățătoarele rupeau câteva linii pe săptămână pe mâinile așa zișilor indisciplinați, fără nicio mustrare de conștiință nici față de lemn, dar nici față de elevi. Oricum rușinea mea nu trecea gardul; rămânea între “ai noștri” cum îmi
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
minute lângă soba rece și s-a pus pe plâns așa de tare că a fost auzită de părinții Luminiței. Era imediat scoasă în stradă sub privirea mirată a acesteia, care nici măcar nu a recunoscut-o de colegă. Ofensată și rușinată, i-a povestit mamei ei, care la prima oră, era în fața clasei și îi povestea învățătoarei totul de la “A la Z”. Mi-am întors capul cu obrajii arzându-mi de bucurie că nu povestisem nimănui în afară de Tatiana, dar nu mică
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
a cărat apă până când nu mai avea cu ea ce să facă și spre norocul meu, pentru că mă plictiseam tot mergând la fântână, o vecină de peste drum i-a strigat: -Da ce, fa, Mio, vrei să golești fântână? Atunci Mia, rușinată ca nu cumva și vecina să-i bănuiască sursa vredniciei, mi-a făcut semn să o urmez în grădină. La ea în grădină îmi plăcea mai mult decât la tataie. În mijlocul ei era un nuc mare. Crengile lui acopereau jumătate
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
carne? O să mănânci numai lăptuci și fiertură de urzici, până o să devii verde ca iarba! -Mai taci mă, nu mai cobi! îi spunea mamaia enervată de aceleași cuvinte pe care le repeta de fiecare dată când ne așezam la masă. Rușinat, tataie stătea în fața strachinii și dacă mamaia nu îl întreba dacă mai vrea, după ce se foia puțin și aducea vorba despre altceva, îi spunea cu jumătate de voce: -Dacă așa a vrut Dumnezeu, hai mai umple-mi o dată strachina, că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Oala l-a ajutat pe Matei să se ridice și după ce l-a scuturat de praf, l-a întrebat: -Parcă ai fi venit la furat, măi copile, așa a sărit pe tine?! Nu bănuia că era aproape de adevăr, iar Matei, rușinat, nu știa ce să mai mormăie. Mi-a aruncat o privire de iepuraș speriat și tot scuturându-și hainele, mi-a spus: -Am glumit cu tine, ce crezi că dacă nu am nici mamă și nici tată, bunica mă pune
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
bondar” din spatele nostru s-a încurcat la pași și după ce a derutat tot rândul, împins de altul care își făcea pirueta, s-a dezechilibrat și s-a prins de petalele unui “mac”, lăsându-l într-o secundă, în chiloțeii albi. Rușinată, fetița l-a tras pe Matei spre ea, să se ascundă de râsul nebun al sălii. Matei, care nu știa ce se întâmplă în spatele lui, concentrat să se susțină suspendat pe vârfuri și să mă învârtească plin de grație, trezindu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Băiatul privea cu disperare la cârja care se odihnea pe asfaltul nins cu puful alb al plopilor din apropiere. Se uită rugător la cele două fete care nu știau ce să facă. La un moment dat s-au ridicat amândouă, rușinate, dar ea a fost mai curajoasă, a mers să-i ridice cârja și i-a înmânat-o tănărului care numaidecât s-a sprijinit pe ea, răsuflând ușurat. Roșu la față, ca un rac, acesta i-a privit fermecat chipul și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
clasă. Bate până și fetele și au început părinții să vină la mine pentru a... - Trimite-i și mata la mine, tovarășa... Vorbesc eu cu ei și i-oi liniști, a întrerupt-o Vasile nepoliticos, iritat și, în aceeași măsură, rușinat. Iar cu băiatu’.... Stau eu de vorbă. Vede el pe domnu’ dracu’! Bine, o să mai discutăm, tovarășa..., săru’ mâna! Acasă a fost furtună. Vasile a trecut pe la cârciumă și a dat pe gât două păhărele de țuică, pe nerăsuflate, ca
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția de a se retrage. - Te rog să rămâi. Va trebui să lămurim acele situații
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
scuzat și și-a exprimat intenția de a se retrage. - Te rog să rămâi. Va trebui să lămurim acele situații care îți pot fi de ajutor. Este vorba de fratele meu. Îmi dau seama că aveai dreptate, se destăinui ea rușinată. Rostind ultima frază, a realizat că s-a descoperit, că el a înțeles cu ce neîncredere l-a tratat până în acel moment. - Dacă tu crezi că este bine..., rămân, domnișoară, dar te rog să mă ierți! rosti el împăciuitor, așezându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
veselească de mântuire Dar am smerit cu post și rugăciune Gândurile rele sunt azi tăciune Din lumea reală trec în nefire Scoală-te și ia aminte de mine Judecă-mă după dreptatea Ta azi Desparte prin vreme răul de bine Rușinați și înfruntați păcătoșii În minciuna lor suflete să nu cazi Liber spre ceruri doar ca albatroșii PSALMUL 35 Prin veac cel viclean născut să urască Graiul gurii lui arde de vicleșug Răutatea va crește până-n coșciug În urma lui vin diavolii
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]