296 matches
-
neam, dar pe maică-sa n-o știe nimeni. și pe deasupra iubește un negustor, un simplu negustor! Ce ofensă! Chiar dacă e un negustor bogat, tot ofensă e, și nu poate rămâne nepedepsită! — Lasă-mă să ghicesc. Bastarda e cumva o rubedenie a Împăratului? Poate că trăiește chiar aici la Curte? Nu, nu se poate, pe cele de aici le cunoaștem! Trebuie să fie În altă parte! Încetează, răspunse Amadeus. Nu Încerca să ghicești, n-ai cum să afli. Pot doar să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a știut niciodată. În orice caz a fost de acord ca acesta să fie Înmormântat de tatăl său adoptiv, acolo unde trăise, și nu În cavourile catedralei din Saint Denis. „Sunt sigur că nu s-ar simți bine Între niște rubedenii pe care nu le-a cunoscut niciodată“, spuse el zâmbind strâmb. „Noi nu suntem o familie prea iubitoare. Câteodată mă gândesc că supușii noștri sunt mai fericiți decât noi.“ Îi dărui bătrânului Urs o cruce de aur bătută cu ametiste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
face rost de bani, s-au mutat într-un imobil cu chirie într-o hărmălaie insuportabilă și un haos înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toate cele creștinești și după parastasul de patruzeci de zile, ne-am îndreptat spre comuna natală a tatălui meu, la Grumăzești. 20. SECETĂ ȘI FOAME sau MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ Aici, în această localitate rurală, se găsesc toate neamurile și rubedeniile noastre. De aici provine familia Aciocîrlănoaiei, cu toate ramificațiile ei. Pe vremea aceea, încă mai trăiau bunicii mei după tată și, bineînțeles, o parte din unchii și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eram convalescent după o a doua hepatită virală de tip B și se manifestau deja primele semnale serioase de alarmă în ceea ce privește precaritatea sănătății mele. Firma, ce inițial mersese bine, acum se găsea în stare de faliment, iar asociata mea - o... rubedenie moștenită prin alianță - făcuse un imens scandal pe la ușa noastră pe motiv că aș fi prăpădit banii prin tot felul de aventuri la mare. Eram slăbit fizic și căzut moral, dar noroc cu soția care, credincioasă și iubitoare ca întotdeauna
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
iar eu... Mi-a fost rușine! Am reușit astfel să ratez și plecarea Mamei... Am văzut multe chipuri frumoase - unele cunoscute, altele necunoscute - dar aceasta nu avea importanță; importantă era bucuria și lumina radiată de acele figuri și senzația de rubedenie apropiată ce o simțeam în preajma fiecăruia. Un impuls interior îmi sugerează să dau nume, dar un altul, mai puternic, mă îndeamnă la reținere; n-am dreptul să fac discriminări: practic, întreaga suflare sahaja yoghină formează marea și minunata mea familie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vol. II - Die höfische Literatur (1170-1250) la pag. 169 la Cap. Interpretationen e pomenită și lucrarea mea astfel: Virgil Tempeanu, Sippenfeindschaft und Widervergeltung im Nibelungenlied, Folticene(sic!) 1938. E vorba, deci, de Cântecul Nibelungilor și interpretarea mea În privința dihoniei Între rubedenii. După cum se vede din dedicația scrisă de cumnatul meu, el apreciază pe intelectualul distins, care e d. Dimitriu și a făcut-o cu plăcere și fără multă rugare . De la d. Prof. V. Popa și Tatos nu prea am de mult vești
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
epocă proastă și vopseaua galbenă cu care o spoise o făcea și mai urâtă pe dinafară. Tezaurul și multe candele mari de aur și argint erau ascunse. starița Starița era foarte inteligentă, cu o memorie extraordinară, foarte interesantă; cunoștea toate rubedeniile, pretindea că este rudă cu jumătate țara românească: Garbaski, Cialâc, g-ral Robescu, Cămărășescu, Procopie, Casotti, Pencovici etc. etc. și la fiecare îți povestește istoria lui și a neamului său. A fost crescută de starița precedentă, rudă cu Crețenii; de acolo
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în situația neplăcută de-a nu avea unde locui, fiind bucureștean, în timp ce Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Cezar Baltag și subsemnatul, adică cei cu „identități provinciale“, epuizaserăm aproape toate posibilitățile de găzduire temporară în București - pe la amicii posesori de garsoniere, pe la rubedeniile din Capitală (cine avea), pe la căminul studențesc, unde ne strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea, tolerați să doarmă în chiar sediul redacției, până când s-au sesizat pompierii și le-au interzis cu desăvârșire accesul nocturn în incintă. Eram
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
erau într-adevăr grele. Sub domnia lui Caragea corupția era atît de mare, iar proasta guvernare atît de păgubitoare, încît acesta a fost nevoit să fugă din țară, fiind înlocuit cu Alexandru Suțu, care a sosit însoțit de optzeci de rubedenii și de o suită de opt sute de oameni, printre care și o gardă albaneză. În condițiile acestea, e de la sine înțeles de ce ura față de dominația fanariotă era atît de răspîndită. Boierii pămîntului și țăranii oprimați au făcut front comun. Existau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
le atingea ritmic în raport cu acordurile muzicii, iar inflexiunile îți mergeau la suflet pentru cel puțin o lună. Era atât de iubită, mama, tata era răsfățatul familiei - îi spuneau Tomiță, iar noi ce mici înfloream sub privirile atente și protectoare ale rubedeniilor noastre. Bunicul cred că-n acele momente era cu totul alt om, uita atunci întregul periplu de suferințe, războiul, foametea, colectivizarea forțată, pierderea fiului cel mare la numai șaptesprezece ani, ceea ce-i măcinase sufletul, dar nu-i atinsese demnitatea, voința
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
timpul și spațiul să aleagă și să ajute în acest angrenaj impus de factorii selecției naturale. Un lucru rămâne evident în acest „malaxor” de tumult social, civic și relațional, în sensul că niciodată, nici măcar tangențial ori ocazional, părinții noștri, bunicii, rubedeniile noastre n-au scontat latura strict materială. S-au mulțumit cu ceea ce Bunul Dumnezeu le-a oferit, deschizându-le ușoare oportunități în acoperirea nevoilor curente, demnitate și discreție. Tata, al cărui profil era prin excelență identificat cu discreția, obișnuia adesea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
stăpânii, au început să semene și ei a stăpâni. Dar nu în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la pungă, ci stăpâni pe soarta lor, pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Că am început să semăn cu el imediat după 1990. Dar nu cu bunicul așa cum arăta în 1948, după ce i-au naționalizat bolșevicii cârciuma, ci așa cum arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să plasez între schimbătorul de viteze și scaunul din față-dreapta apa minerală și sendvișurile pentru drum... Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă trezesc cotropită de povești despre rubedenii localizate în cele mai ilizibile sate de pe harta României ale căror găini trebuia să fi făcut ouă de aur în cuibarele colectivizate preț de jumătate de secol. Mă uit la maldărul de cumpărături ale colegilor și mă întreb de ce n-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
valorifice în sat obiecte din lemn foarte necesare localnicilor, ca linguri, fuse, suveici, corfe, țecheri, cheltee, roabe, mături, cozi de sape, de coase sau de hârșee, furci, greble, juguri, lăzi de zestre, coșuri pentru cereale sau blidare. Păstrând legături cu rubedeniile lor rămase dincolo de munți, au mai adus și alte familii, după cum datorită recunoscutei prolificități cu care i-a înzestrat natura s-au înmulțit ajungând în 1968 la un număr de 34 de familii, fiecare familie, depozitară a unui numeros sălaș
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în anul următor s-a făcut tabula rasa și s-a luat totul de la început pe criterii tot mai puțin inteligibile, dar care, după cum își dădeau seama mai toți oamenii satului, aveau rolul de a satisface unele nemulțumiri ale unor rubedenii, ocazie cu care lucrurile s-au încurcat și mai avan. Peste hotărârile comisiei au intervenit hotărârile unilaterale ale unor funcționari abuzivi care niciodată nu au fost trași la răspundere, terenul fiind reîmpărțit de mai multe ori conform unor interese oculte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
întrebat-o pe Suze despre asta, s-a mulțumit să ridice din umeri și să zică: — Cred că pur și simplu suntem obișnuiți să dăm petreceri cu mult fast. Aseară a fost o petrecere grandioasă cu băuturi, pentru puhoiul de rubedenii de-ale lui Suze și Tarquin care au venit din Scoția, și credeam că măcar atunci vor vorbi cu toții despre nuntă. Dar, de fiecare dată când încercam să aduc vorba de flori sau despre cât de romantic e totul, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
era luminat ca în palmă. Capitolul IV Mărul discordiei Viața familiei lui Costache Gheorghiu și a părinților lor, de la care tocmai plecaseră cei doi nepoți, se scurgea în același timp, în paralel s-ar putea spune, și cu ale unor rubedenii apropiate, ce locuiau tot în Pungești. E vorba despre surorile lui Costache, Marița și Ileana. Bărbatul lui Marița, Ghiță Ciotacu era un om scund de statură, slăbuț, cu față lungăreață și cu părul tuns scurt și avea ochi verzi. Umbla
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prin alte locuri deficitare de personal specializat. (Astăzi, după 40 de ani, situația din MAE din punct de vedere al personalului, a revenit la punctul de plecare, ministerul fiind plin de ingineri din diverse branșe, medici etc., distinse odrasle și rubedenii de tot felul și ducând lipsă de istorici, juriști, economiști, specialiști în limbi străine.) În consecință, din seria noastră de peste 60 de absolvenți, spre marea surpriză, MAE-ul a angajat doar 15, eu numărându-mă printre fericiți. Restul colegilor, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să abordez acea masă de ospăț din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori poetică și uneori vulgară. Ceea ce s-a păstrat din ciornele unora dintre proclamațiile lui (care Începeau cu „Grajdane!“, adică „Citoyens!“) și ale editorialelor lui este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acea porțiune a marginii de pădure sclipea magic prin vălul irizat, verde și roz-pal, tras În fața ei: era atâta tandrețe și splendoare În acest spectacol, Încât, pe lângă el, reflexele romboidale, colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a Început prima mea poezie. Ce a declanșat-o? Cred că știu. Fără nici o adiere de vânt, simpla greutate a unui strop de ploaie, strălucind cu o extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai repezită. Să-i auzi pe moldovenii din Transilvania ce limbă lată au. Unde mai pui că suntem olecuță de rubedenii... Și tu ești o mlădiță de Mușatini. Pe aiasta o știai? Maria privește lung, când la Ștefan, când la Voichița. Păi, iaca, iaca... Ștefan Vodă, după tată, îi moldovan Mușatin; după mamă-i muntean Basarab, strănepot de-al lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lămurit? Să mă privești ca pe un frate și nu ca pe un căpcăun fioros... Voichița, înseninată, își șterge obrajii cu palmele: Mă... Măria ta... n-am știut aiasta... "Aiasta"! Ați auzit "moldovanca" din ea? Iaca, v-ați aflat și rubedenii, spune Maria nu fără ironie. A șaptea spiță de la roată. După Adam și Eva, Mușatinii și Basarabii se înrudesc și cu Mahomed, și cu Alexandru Machedon... și... și nu m-ar mira să fim niscaiva rubedenii și cu neamul Paleologilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]