314 matches
-
venise după mine. La moartea ei, am scotocit în acte, am sunat la toate numerele din agendele ei de telefon și am luat, de câteva ori, singură, trenul spre orașe în care se ramifica șirul, ce-i drept, restrâns al rubedeniilor ei. Pentru că doar ale ei erau. Delia Hriavu nu a fost mătușa mea de sânge. E un fapt fără importanță, acum. Pe vremea aia lucrurile erau altfel - o fată ca ea, dintr-o familie cu nouă vieți de mâță, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca unele condamnări pentru furt din avutul obștesc. Pe de altă parte, destui dintre cei care au avut de pătimit nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit prin pușcării. Așa că scandalul cel mare îl făceau mai mult rubedeniile lor ceva mai tinere. Cum acestea nu aveau cu cine discuta și nici pe cine se răzbuna, au început distrugerile, asaltul împotriva bunurilor făurite cu truda tuturor, ca și cum acestea ar fi fost vinovate de necazurile pe care le-au îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urmă, parcă venea de pe o altă lume. Păscălin a gândit, În clipa aia, că, stăpânul absolut al lor, al tuturor, a Înnebunit. S-a ridicat din genunchi, trist și Îndurerat, și a părăsit Încăperea-cancelarie a latifundiarului. S-a dus la rubedenii. S-au sfătuit, cu calm, și au ajuns la concluzia să-l Îngroape, pe acel mort, În una din localitățile Învecinate. Așa au și precedat. Au găsit Înțelegerea necesară la oamenii din localitatea respectivă, la preotul de acolo, la primărie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
precum, și de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe tata ca și tăcerea aceea de care și eu Îmi amintesc atât de bine, o tăcere grea și chinuitoare, cartea o interpretează ca pe o teamă molipsitoare; Într‑o bună zi s‑a aflat că același Petar Janković, o rubedenie de‑a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB‑ei pentru discuții ( În baza denunțului lui Dragović mai sus pomenit) și ajungea la serviciu cu Întârziere, cu chipul vinețiu și tumefiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
puțină și mai sărăcăcioasă, mai mult iarbă, frunze și rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri și Îi tot povestea cîte ceva din cartea rubedeniei sale, un manuscris, poate chiar o scriere a anticarului, te puteai aștepta la orice de la el. Vroia să propună și o ecranizare. Venea un frig mare, În povestea lui sau a cui o fi fost. Ar fi rămas În viață
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
peste oferta oricărei agenții de voiaj: acasă, și sex. Frumoși, Încă tineri, inteligenți, potriviți În pat, nepotriviți În rest, Își consumau alături o parte din zile. Ultimele Împreună, hotărîse, de nenumărate ori, În sinea lui Thomas. Berg a zis că rubedenia sa a mai scris un roman apocaliptic. După cel cu Înghețul planetei. I-a destăinuit asta lui Thomas - cînd s-au revăzut -, ceea ce l-a făcut pe acesta să creadă că amîndouă erau scrise chiar de către anticar: de la Berg cel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
invenția mea -, nu puține schimburi de cuvinte și conversații pe care le-am avut cu nefericitul de Augusto Pérez și că povestește-n ea și istoria venirii pe lume a tardivului meu fiu Victorcito, s-ar părea și că sunt rubedenie îndepărtată cu don Miguel, dat fiind că numele meu de familie este și al unuia dintre înaintașii săi, potrivit preadoctelor investigații genealogice ale prietenului meu Antolín S. Paparrigópulos, atât de cunoscut în lumea erudiției. Eu unul nu pot prevedea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
închipuie că trăiesc treji, neștiind că treaz cu adevărat nu e decât cine e conștient că visează, așa cum cu adevărat în toate mințile este cel conștient de nebunia sa! Și „cine nu confundă se cunfundă“, cum îi spunea Víctor Goti, rubedenia mea, lui Augusto Pérez. Toată lumea aceasta a mea, cu Pedro Antonio și Josefa Ignacita, cu don Avito Carrascal și Marina, cu Augusto Pérez, Eugenia Domingo și Rosarito, cu Alejandro Gómez, „nimic altceva decât un bărbat“, și Julia, cu Joaquín Monegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor cumpărători ca să poată să meargă în duminica cu soț sau fără la rubedeniile mai mitocane și mai fără CAER. Și eu îmi fâțâiam în urechi propria achiziție. Cerceii cu perluțe, cumpărați la Riga, după nebunia de la Yurmala. Căci era curată nebunie. Am blocat întregul grup pe malul mării, am rămas într-un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un fel de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel de rubedenie era, ținea neaparat să-i arate un film video cu papa. La început nu a vrut să rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. Ăsta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o desmierzi, După gât să-i așezi brațul, gură-n gură, piept la piept, S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubești tu? Spune drept! Ași! abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun Vocile ar fi locul de naștere a toată șleahta de rubedenii ce le monitorizează permanent ca să le amintească mereu cine sunt ca nu cumva să-și uite obârșia. Problema e alta (am aflat întâmplător), tam-nesam, Vocile strămoșești au rupt legătura brusc cu progeniturile lor chiar în momentul în care Mama începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să plasez între schimbătorul de viteze și scaunul din față-dreapta apa minerală și sendvișurile pentru drum... Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă trezesc cotropită de povești despre rubedenii localizate în cele mai ilizibile sate de pe harta României ale căror găini trebuia să fi făcut ouă de aur în cuibarele colectivizate preț de jumătate de secol. Mă uit la maldărul de cumpărături ale colegilor și mă întreb de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din când în când Ata urca împreună cu două-trei femei din sat și se întorcea încărcată cu fructe verzi, dulci și savuroase. Atunci se coceau nucile de cocos și verișoarele și verișorii ei (ca toți băștinașii, Ata avea o puzderie de rubedenii) se cățărau ca un roi pe copaci și aruncau jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii din satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie trăirea noastră în ajunul morții, analizând pe întinderea unei cărți stările sufletești, rubedenii cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea târziu... ― Așadar, trebuie să nască? am îngăimat îngrozit. Alexa a confirmat plecând capul. ― Am dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de nevinovăția ei. La ce bun? Eu sânt mama ei de când am pierdut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme bună și răcoroasă. (În ajun plouase cu găleata.) Pe la amiază m-am dus cu mașina în strada Sapientei să iau pe Mihaela și pe Alexa, care mă așteptau dimpreună cu două rubedenii de ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela. ― La Sf. Petru și Pavel. ― Pe unde vine? N-am auzit încă de ea, întrebară celelalte persoane. ― Aveți răbdare. Într-un ceas sîntem acolo. ― Așa departe? Automobilul ne transportă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plecării, flautele și tobele spectacolelor Nô răsunară din adâncurile fortăreței principale. Din când în când, se auzea râsul gălăgios al unei mari mulțimi de oameni. Angajând o trupă de actori Nô, Hideyoshi își invită la castel mama, soția și celelalte rubedenii, pentru a se bucura împreună de o zi de distracție. Printre musafiri se aflau și cele trei prințese care erau crescute în izolarea celei de-a treia citadele. Chacha avea șaptesprezece ani; sora ei mijlocie avea treisprezece, iar cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai permite din când în când și, desigur, nu era nimic de condamnat în asta să mai dea câte o raită, cu picioarele goale, prin împrejurimile orașului. Dar cea care avea preocupări mai serioase în privința memoriei familiei și ținea socoteala rubedeniilor răposate și în viață fiecare ce-a fost sau ce este, cu ce s-a ocupat și ce-a mai dres era mătușa Magdalena, cea mai în vârstă dintre ele. Și nu numai că era o mândrie pentru ea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și încă nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau spre cu totul alte sfere. Ea nici nu comentase în vreun fel "achiziția" vărului ei Teodor, o acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
contul ceasului. Aprecierea sau mai bine zis recunoașterea prin consens a valorii lui exacte a rămas în suspensie pe termen nedeterminat. Pesemne că, în timp, pe unchiu-meu a început totuși să-l roadă mustrarea că, uite, făcuse afaceri în dauna rubedeniilor aflate la ananghie. Fiindcă, peste ani, mie (de data asta; căci tata încetase de mult să-l mai întrebe de ceas) mi-a servit o altă explicație: Ascultă, în privința ceasului ăla de buzunar... Nu vreau să rămâi cu impresia că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Marusia, Niusea, Antonina, Ninocica, Niuta, Tusea, Alla, Manea, Lenocica. Și așa mai departe. ALEXANDRA Fuseserăm nevoiți să ne mutăm într-o altă locuință, undeva la mahala. Se dovedea că eram o familie mult mai numeroasă decât îmi imaginasem. Aveam destule rubedenii răspândite prin țară și probabil că, dintr-un motiv care pe mine, copil fiind de vreo opt ani pe-atunci -, nu mă privea, trebuise să ne mutăm cu toții laolaltă. Se număra printre acele rude și mătușă-mea Varvara, cea care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]