897 matches
-
asta calculând faptul că mi se returanasera acei bani de pe extraoptiunea românească... Ciudat.. începusem să mă învinuiesc...sun iar, întreb cu o răbdare de lemn...pardon de fier, căci limbajul era așa până să devină de fier care-mi va rugini în creier după nu știu cât timp! La întrebarea mea directă precum de-ar putea să-mi spună și el cum mi s-a dus așa acei bani numai într-o zi fără să știu pe ce, îi cer să-mi explice
EXISTA COMPANIE DE TELEFONIE SERIOASA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344513_a_345842]
-
să unduiască sub un copac care și-a înghițit limba înalț zmeie pe frânghii până-n ochiul soarelui plictisit de genele false aerul se rărește de furie cerul se decolorează pe dedesupt ca o pânză expusă pe tavan se aud sunete ruginite de toamnă cineva ridică din umeri și strigă eu mă mulțumesc să-l ignor simt cum mi se despoaie gândurile și se îmbibă cu semințe de vânt Referință Bibliografică: o pasăre își admiră zborul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
O PASĂRE ÎŞI ADMIRĂ ZBORUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348182_a_349511]
-
09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului . Niște amintiri Mătușa Chibeta (Elisabeta) dixit : „Și-ntr-o bună zi, era chiar de Ovidenie, cade la pat: zace și zace... C-așa-i omul: astăzi joci, mîne zaci. Că, știi vorba: Și fierul ruginește, cît lumea nu trăiește. Și treci zi, treci noapte, apropie-te moarte. Parcă omul știe cînd moare? Nu știe . Nu știi unde ți se crapă pămîntul... Că moartea nu are moarte cît îi pămîntul. Vezi cît de nalt îi copacul
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
uneori de adevăr, dar se ridică și merg mai departe. autor anonim - Prostul, înțelept se crede, și numai înțeleptul își vede prostia. William Shakespeare - Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci. Mahatma Gandhi - Toate lucrurile vechi ruginesc în afară de dragoste. proverb german - Nu sunt optimist, nu sunt pesimist, sunt doar un luptător! Sergiu Nicolaescu - Cine vrea să schimbe lumea, începe cu el însuși. ion untaru Referință Bibliografica: Citate memorabile (90) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CITATE MEMORABILE (90) de ION UNTARU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347549_a_348878]
-
familia ta când va fi la măritatul vostru. - Știi, Petru! Ne-om descurca noi într-un fel, nu trebuie să-ți faci tu griji. Mai bine aruncă dracu’ sticla aia pe unde poți și hai la dans, că încep să ruginesc aici la ușa căminului și nu de aceea am venit la bal, spuse ea pe un ton imperativ. Eleonora îl luă pe Petru de mână și îl târî în mijlocul sălii, unde îl zări din nou pe trădător în brațele aceleiași
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
gând incomparabil mai curat printre atâtea frunze care cad astenic anotimpul se lipește de călcâi vulnerabil în genele ierbii peste ochiuri de timp sublimat în ecou o vreme voi mai rătăci prin templul subfebril ce-n nopțile curând brumate va rugini exuberant inutil ------------------ Dacina DAN septembrie 2016 Timișoara Referință Bibliografică: Dacina DAN - ÎNTR-UN ASFINȚIT OARECARE (POEME) / Dacina Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dacina Dan : Toate Drepturile Rezervate
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
actului artistic autentic”. „Și în viață?”. „În viață, nu trebuie să uităm că ne aflăm pe Pământ într-o misiune. Aceea de a asigura armonia contrariilor și de a menține intact firul conductor între Cer și Pământ. Care fir poate rugini dacă ne înecăm în orgolii și în dorințe deșarte. Trebuie să rămânem imaculați pentru a putea duce mai departe creația. Astfel, eu scriu multe scenarii, unele dintre ele halucinante, dar voi rămâne veșnic atât slujitorul unei forțe mult mai puternice
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
fi frumos îmi pare-a fi urât. Îmi place toamna care mă face melancolic Dar nu sunt omul trist ce iubește durerea; Mă regăsesc în ploaia ce sună melodic, Trăiesc în frunzele ce-acoperă cărarea. Cerul este fumuriu si a ruginit pământul, Mă simt inspirat dar pierdut prin pânze... Dacă aș fi putut să scriu numai cu gândul- Poeziile ar fi mai multe ca miile de frunze. 07 sept. 2014 Lohmüller Beatrice http://creatieproprie.wordpress.com Picture by http://gyurka.deviantart
COVOR DE FRUNZE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362134_a_363463]
-
mai numeroase Că noi suntem doar, un pachet cu oase Peste care viața toarnă sos; Urcă-te pe scaun, ține un discurs Dacă te ascultă sau nu te ascultă Orice chestiune cât e de ocultă Se mai rotunjește pe parcurs Ruginește frunza de melancolie Fă un sindicat doar pentru poeții Care și-au vândut aurul vieții Ca să prindă clipa, când zefiru-adie! Referință Bibliografică: Ora exactă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 636, Anul II, 27 septembrie 2012. Drepturi de
ORA EXACTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365817_a_367146]
-
împlinirilor se realizează grație îndemnului patern, care are caracter de povață („Amintiri”) Tristețea cauzată de erodarea și îmbătrânirea tradițiilor se întrevede în cuprinsul poeziei („La țară, undeva”):” Boii demult au murit, / acum, doar la muzeu / mai există, / fierul de plug, ruginit!”) Octavian Goga deplângea și el, cândva, dispariția celor dragi și părăginirea casei părintești: „Cucuta crește prin ogradă,/ Și polomida-i leagă snopii, / Ce s-a ales din casa asta, / Vecine Neculai al popii?”/ Universul rustic a rămas pentru poet un „paradis
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi și răzvrătite apare repetitiv în poemele lui VICTOR GHE. STAN. Clepsidra
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
otrava mea, emine, e povara... în nopțile de vară-înstelate luceafărul privește de pe cer, până în zori când stele sure pier, pe veronica-n somnul cel de moarte. legenda a intrat în nemurire, doar florile de tei în veci de veci, au ruginit de toamne pe poteci, cântând idila dintre ei: iubire. joi, 11 iulie 2013 Referință Bibliografică: legendă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 924, Anul III, 12 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate
LEGENDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365349_a_366678]
-
foarte repede „nu te mira că mă vezi săpând pământul gradina nici nu a fost semănată am făcut tot ce trebuia făcut acum depun mărturie așa cum te-ai prabuși brusc în afara lumii plăcerile logicii amiaza unui fruct ce vedere minunată ruginește adevărul rămas afară în ploaie învățăcelul s-a apropiat și l-a ajutat să se cucerească pe sine acum am și eu dreptul să observ să privesc dincolo de balansoar ploaia macina casa liniștea minciuna și coaja ei sănătoasă vinovația nevinovată
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
fâșie de stea ca un nemuritor pe jumătate orb mă cațăr pe munții născuți în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima în palmele învinețite adăp în zori o viorea adormită de soare timpul împletit în șapte mă transformă în pinguin învăț mersul cu pași mici ... Citește mai mult răsărită dintr-o
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
mici ... Citește mai mult răsărită dintr-o fâșie de steaca un nemuritor pe jumătate orbmă cațăr pe munțiinăscuți în ficatul lui Prometeucu durerea lumiiam inima pe care s-o împartcu un singur om de tinicheachiar dacă trebuie să alegîntre a rugini de fericireși a străluci de durereîmi ascund lacrimaîn palmele învinețiteadăp în zori o vioreaadormită de soaretimpulîmpletit în șaptemă transformă în pinguinînvăț mersul cu pași mici... XXV. PE ORDINEA DE ZI DOAR UN PUNCT, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CĂȚELUL PĂMÂNTULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ruginește într-un sălaș închis el, cățelul pământului nu mai latră la stele plânge de singurătate. Admiră pe furiș pulpele femeii, nu-i crede cuvintele, urmărește cum se îmbracă cu haine roase de invidii. Când timpu-i fuge de sub picioare de-l
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
se umple cu masca preaplinului de golul e tot mai întins. Ascuns de lumina din care mușcă scapă și nimeni nu-l vede, așteaptă ploile și ceața să plece odată cu el. Când se plimbă prin pământ la pas cu nevăzutul ruginesc zăbrelele timpului și afară tot nu iese. Referință Bibliografică: Cățelul pământului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758, Anul III, 27 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu ÎN GRĂDINĂ Deși e încă lumină, se vede Luna pe cer. Deschid timid poarta-n grădină; a ruginit încuietoarea de fier. Urzicile s-au întrecut cu pălămida, pe lângă gard e numai lobodă; frunza din prun a tocat-o omida, a fost lăsată la gură prea slobodă. Nu-i asta problema cea gravă. O să fie o grădină aleasă: pentru
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
o zi record de captură. Peștele era frumos și greutatea minciogului creștea văzând cu ochii. Când s-a luminat de ziuă, de se vedea malul, fără să vreau, ochii mi se fixau mereu pe țărm. Doar muzica din difuzorul tranzistorului ruginit din cauza apei sărate, care tot îl stropea în timpul peregrinărilor mele pe mare, îmi mai alunga gândurile. Încercam să retrăiesc impresiile nopții petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
turnat la rădăcină Miresme-alese, mir sfințit. De m-a durut, n-am mai simțit Povara lacrimii de tină. Între pământ și infinit Sunt ochii Tăi -câmpii cu maci Pe care-alerg atunci când taci, Cu pasul greu în asfințit. Cărările mi-au ruginit. Un peregrin pribeag am fost, Dar știu că toate au un rost Între pământ și infinit. SONET Rostogolesc tăceri în gândurile mele, În liniștea boemă se scutură petale; Din raze de lumină ce-mi stăruie pe cale, Speranțele-mi aleargă nebune
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
si albastru. Mi-am scos fularul și căciula năpădit de senzații vechii, răvășitoare - de poet, de om al muntelui și prospector geolog adevărat, convins și loial - senzații ce le credeam atrofiate de mediul nociv, otrăvitor al ,,civilizației'' citadine, în care rugineam de peste două decenii, și care mă năpădeau, iarăși, aproape fluide. Duhul Muntelui era, din nou, cu mine și în mine, în creierul și în inima mea frumos, mândru, invincibil etern și patern. Noi cei trei, veniți din Cetatea Chindiei, am
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
care spune: Iubesc! Apocalipsa începe în “mine” Se surpa un perete de pământ, Peste rezervă de cărbuni sau de rubine, În care rătăcea al meu cuvânt. Cand ma gandesc la zborul meu spre soare Icar cu aripi de sidef ce ruginesc în vânt, Cu gândul aruncat peste albastră mare În agonia prăbușirii spre pământ. Ce căzătura... Spune poetul. Ce lacrima lăcrimează peste un descânt, Unde se ascunde tot secretul Care se rupe din cuvântul din cuvânt? Mă umilesc, șoptesc o ruga
CU-VANTUL RUPT ADUS DE VANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361755_a_363084]
-
îngrădire a libertății, de nesiguranță. Plec cu gândul în trecut, spre anii copilăriei mele, cam prin perioada imediat următoare celui de al doilea război mondial, când încă nu-și înțepenise rădăcinile regimul comunist. Când cheia din broasca de la ușa casei ruginise pe motiv de nefolosință. Sau poate că cheie la casă nici nu exista. Dar câmpul? Cum să încui câmpul? Doamne, și ce plin era de roade fel de fel! Cât respect aveam pentru ce era al fiecăruia! Ca să scurtăm drumul
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
Viața are ciclicitate. Cred că cel mai important este să trăim în anotimpul iubirii. Doar așa trăim absolutul și sublimul ... ființa noastră nu mai moare, dacă o plasăm în anotimpul iubirii - sufletul nostru nu se ofilește asemenea florilor și nu ruginește ca frunzele. Doar iubirea dă consistență lumii noastre și ne face să trăim miracolul - de a trăi Aici și Acum! Să reușim să descoperim toamna cea rodnică și iubitoare, să medităm la tot ceea ce trăim, nelăsând ca vântul indiferenței și
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
coordonator Maria Bobină), ședința deschisă de doamna coordonatoare a Centrului a început cu un conscert susținut de Grupul vocal-instrumental ”Speranța “, condus de prof. Modest Vișoiu.Concertul a avut două părți: în prima parte s-au cântat melodii având genericul” A ruginit frunza din vii “, iar în a doua parte au fost interpretate cântece dedicate Marii Uniri.Soliștii vocali au fost: Alexandru Tăgureanu, Elena Loghin și Vasile Micușan, iar instrumentiști: Augustin Tegla, vioară, Alexandru Petran, vioară, I. Tătar, saxofon și Modest Vișoiu
MANIFESTĂRI LITERAR-MUZICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351363_a_352692]