826 matches
-
senin, se stârni vântul și se făcu frig iar din copaci începură să cadă primele frunze îngălbenite. Mergând pe cărare, vedea cum frunzele galben-ruginii se desprind din copaci, cum dansează în aer, apoi se aștern lin pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ACEEAȘI TOAMNĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vise de toamnă rătăcite, se aștern prin pleoape ruginii, valsuri de amintiri strivite, mătură pașii verii târzii. Vântul tomnatic pare nebun, dezbracă orașul de vise, îmbată-n șoapte de rămas-bun, și frunzele către abise. Strada obosită-i pustie, pojar inundă caldarâmuri, valuri de ceață fumurie, apasă liniștea-n adâncuri
ACEEAŞI TOAMNĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366176_a_367505]
-
vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade ... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Crizantema regală stilizată(cea reală
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
gust de-mbrățișare. Simt toamna! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorință, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamna! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasă. Simt toamna! E aromă... Pe frunza-i ruginie culorile se-mbată cu gust de viață nouă. Simt toamna! E-așteptare... Sub bolta unui gând raze blânde de soare se împletesc în mare. Simt toamna! E mister... O geană de lumină aduce răsăritul pe colțul meu de cer. Simt
SIMT TOAMNA! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366262_a_367591]
-
ce m-a durut. O frunză zboară alene, Legănându-se în vânt, Îmi ia roua de pe gene, Apoi cade la pământ. Intră dorul pe fereastră ȘI îmi cântă-ncetișor, Printre florile din glastră, O romanță de amor. Ies afară pe covorul Ruginiu de pe cărare, Mă îmbrățișează cerul, Printre razele de soare. Pe alei o crizantemă Îmi zâmbește ireal, Invitându-mă boemă, Să uit tot ce e banal. Adie un vânt de toamnă, Dulce precum un sărut, Surâde și mă îndeamnă, Să o
NOSTALGIE DE TOAMNA de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366277_a_367606]
-
vântul ce le-a invitat pe toate Intr-un vârtej fără...balans. A lor șoaptă foșnitoare Imi povestește în secret, C-a venit Doamna cea mare: Toamna, cu al ei strai cochet. Așa este... A venit din nou doamna frunzelor ruginii, a vinului și a recoltelor bogate: a venit Toamna! Ea își prezintă toată spledoarea ei picturală, plină de culori și poezie. Explozia culorilor ei, ne vrăjește de fiecare dată cu aceeași putere și ne face sclavii tablourilor fermecătoare. La prima
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
octombrie 2013 Toate Articolele Autorului “Tăcerile-s ascunse-n grinzi ... doar pădurea știe plânsul lemnului...” {Valentina Becart} http://www.youtube.com/watch?v=nyLOePu6RwI Am întâlnit-o la colț de stradă ... Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător, privea frunzele ruginii - aripi de fluturi - cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic. În soarele palid, părea atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
Se uită la mine mirată, cu ochi aprinși, arzând în ei beție de arome târzii și de culori vrăjite. Legănându-se înaltă și galbenă, pasul obosit în peregrinări spre mine-și îndreaptă. Zâmbind, mă sărută pe creștet, răvășită de gânduri ruginii și-mi șoptește cu glas cenușiu: Nu m-ai recunoscut?! Sunt toamna vieții tale. Mereu m-ai purtat în suflet, ca pe o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-au frânt. Și
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
toamnă se scurge-n roua de păcat, iubirile înseamnă copacii-nghit senin de cer și-și rumenesc în gânduri plăceri cotite-n emisfer, retrag din ape rânduri de mâl bolnav și ros de grijă ce-și îngrijește fața lucind în ruginie tijă, se-scunde-n vină ceața acolo, între pământii și darnice tărâmuri te-aștept cu toamna să revii, și-n inimă să-mi tremuri Referință Bibliografică: Curg sălciile-n viața mea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V
CURG SĂLCIILE-N VIAȚA MEA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352561_a_353890]
-
se ascunde cu grijă tot misterul. Iubirea toamne cuprinde și-nfioara sărutul vrăjit al brumei omoară, dar frumusețea ei ne copleșește chiar dacă timpul o risipește. Eu și toamna Mă risipesc în tine toamnă Și-n triste aduceri aminte Ți-ai pus ruginie maramă Apoi m-ai mângâiat pe frunte.... Ai plecat iar în goana mare Să înroșești frunzele din vie, Stropind în zborul spre zare Cu brumă și cu stropi de ploaie. M-ai îmbrăcat și pe mine În iluzii și vise
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
ni le trezește în suflet. Toamna lasă în urmă parfum de melancolie, de tainică așteptare și visare... ea aduce în desaga-i fermecată recolte îmbelșugate, dar și brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului. Frunze ruginii se desprind din copacii abătuți, care rămân goi și părăsiți. Florile își pierd din culoare, frunzele mor și se lasă purtate de vântul neliniștit spre alte zări, lăsând în urmă copacii triști care își deplâng soarta crudă. E un tablou
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
în acest tablou trist. Mie, toamna îmi lasă în cămările sufletului un sentiment accentuat de nostalgie, un dor de ... infinit și de lumină, de izvorul nesecat al desăvârșirii și frumuseții divine. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
stil englezesc, caracterizată prin arcuri mari, bolți nervurate și contraforturi care permit crearea unor spații mari și deschise, neîntrerupte de coloane pentru susținere. A fost construită din piatră vulcanică, cunoscută ca piatră albastră de Hillsborough și are 17 nuanțe de la ruginiu la gri. Ferestrele bisericii - 77 la număr - au sute de vitralii frumoase cu figuri și scene biblice. Băncile din interiorul bisericii asigură locuri pentru 1600 persoane. În interior au fost instalate două orgi, prima în 1976 - „Flentrop” - și cea de
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vreau toamna de-acasă ... cum aștept să-mi îmbrățișez toamna... toamna de-acasă, din munți știu sigur că „doamna” mă vrea și Doamne, cât se va bucura întâmpinându-mă-n ruginiul veșmânt cu trena mereu atârnată de-o stea cu picuri de sudoare pe frunți moții mei strânge-mi-vor mâna și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
curg Iar gândul, rătăcind ca un zănatec Se-oprește pe un colț de foaie albă... Destramă-se, se-nșiră, se deșiră Preface-se-n pian sau poate-n liră Și în cuvinte ninse într-o salbă! Da, vinovată-i toamna ruginie De bucurii și de tristeți răzlețe De senectute și de tinerețe Și vina-i toată... înseamnă POEZIE! Limassol, Cipru 1 octombrie 2012 Noiembrie, aripi de toamnă, sure ... Noiembrie, aripi de toamnă, sure Te-ai rătăcit în pumni de neguri dese
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Pe sângerânde piscuri țipă bruma În vise-ngenunchează mândră, luna Și-un petec de senin ne e străjerul Cu colți de-argint înfipți în crizanteme. Pe strune reci îngân-o simfonie Copaci desculți și fără diademe Destin durut de frunză ruginie... Mai trece-o toamnă, toamna mea și-a ta Doinește-a jale lutu-n pragul iernii Cenușa geme-n umbre de vecernii Doar noi, iubind mereu vom învia. Limassol, Cipru 22 noiembrie 2012 Și înc-o toamnă trece... Se stinge-n cețuri
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
a ta Doinește-a jale lutu-n pragul iernii Cenușa geme-n umbre de vecernii Doar noi, iubind mereu vom învia. Limassol, Cipru 22 noiembrie 2012 Și înc-o toamnă trece... Se stinge-n cețuri dese înc-o toamnă Cu noi striviți sub ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă, Porți vântu-n plete, bruma ți-e pe buze. Ne lași tăcuți trudind pe brațul iernii Cu promoroacă-n suflet și pe gene Privi-vom iar cum se adapă cerbii Cum luneca
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Iar chiulesc de la ore - precis ! Ne urmăresc priviri mustrătoare... Să fii vesel, să râzi nu este interzis - De ce să cauți pete în soare ? Străzile nu ne mai recunosc - Toamna vântură frunze și iluzii - Galben, amalgam, parfum de mosc Îmbibat de ruginiu și confuzii. Pe unde ne plimbam, hai să ghicim, De seara până în revărsat de zori. Să ignorăm toamna, să hoinărim Fascinați de miraje și de culori. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Să hoinărim / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ HOINĂRIM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356367_a_357696]
-
Capitolul V /1 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI După aproape două săptămâni din prima lună de toamnă, capitala a început să-și schimbe aspectul puțin câte puțin. Pe alei cădeau frecvent frunze veștejite și parcurile și-au modificat coloritul. Ruginiul, galbenul și roșiaticul erau la mare preț. Vântul ușor, mai ales pe timpul serii și al nopții, aduna cu râvnă frunzișul prin toate locurile adăpostite. Oameni de toate vârstele și perechi de tineri îndrăgostiți, în majoritate liceeni și studenți veniți din
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sărutul tău pe buzele-mi albastre Mi-aduce nemurirea rugii noastre. De dincolo de cer îmi curg iluzii, Săruturile tale-mi sunt perfuzii Cu sângele ce-a curs ieri ruginiu. Azi și-a schimbat culoarea și-i pustiu Pe urmele ce mi-ai lăsat în dar Un zero absolut. Și n-ai habar, La cât de înger te știam din gând Ce fiară ești! Furi nopțile flamînd. Și devorezi ce
PARADISUL ALBASTRU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356014_a_357343]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > MI-A BĂTUT LA UȘĂ CASEI TOAMNĂ Autor: Ana Maria Moraru Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut la ușă casei toamnă Imbracata-n frunze ruginii Așternând pe pragul ușii mele O speranță vie c-ai să vii.. I-am deschis sfioasa ușa casei Loc făcându-i ca să intre-n hol. M-a privit adânc în colț de suflet Tresărind amar văzând că-i gol. A
MI-A BĂTUT LA USA CASEI TOAMNA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354971_a_356300]
-
an în urma sa te ia. Am uitat cât rău starnise-n mine Când te-a luat venind atunci cu ea, Așternând covor pustiu de lacrimi Între noi, grăbind plecarea ta. Mi-a bătut la ușă casei toamnă Imbracata-n frunze ruginii Și-am lăsat-o să îmi intre-n suflet În speranța că vei reveni... Ana-Maria Moraru Referință Bibliografica: Mi-a bătut la ușă casei toamnă / Ana Maria Moraru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016
MI-A BĂTUT LA USA CASEI TOAMNA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354971_a_356300]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > TOAMNĂ NOASTRĂ Autor: Ana Maria Moraru Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți mai aduci aminte, de toamnă ruginie În care pașii noștrii pe-acelasi drum stingher s-au rătăcit în șoapte ? De ce n-a fost să fie, De visele născute să piara-n efemer? Era o toamnă blândă că toate celelalte, Deosebită însă de-a ta prezenta vie
TOAMNA NOASTRĂ de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354973_a_356302]
-
de prea-plin O zi de plîngi , o altă zi îți trece Și peste nori se-așterne alt senin Cu toamna-n plete mă aștern tăcut Melancolia o păstrez intactă Într-un solfegiu-al cântecului mut Unde o notă de prea ruginiu m-așteaptă... Din funigei îmi țes perdea de ploi Și mierea o adun pentru iubire Va fi aleanul plânsului în doi Acum în toamna mea cu despărțire E cerul mai alastru, mai adânc S-a-ndepărtat de noi precum Lumina
O ZI PLÂNGI, O ALTA RÂZI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355328_a_356657]
-
o parte respir trup ca o vremelnică uitare de sine în cealaltă culeg stropi din mirarea crescută liniște uneori strâng în brațe glasul tău îl învelesc în așteptarea peretului unde îți tac cuvintele și aștept să se rostogolească văzduhul de ruginiul frunților căzute la pământ întâlnindu-te am aflat surprinsă că mi-a lipsit piciorul drept cum am reușit să mă târăsc o viață mințindu-mă că pășesc neobișnuit de drept? Referință Bibliografică: În palmele tale este timpul / Oana Radu : Confluențe
ÎN PALMELE TALE ESTE TIMPUL de OANA RADU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355344_a_356673]