542 matches
-
poartă de grijă copilului său, care cumpără o casă pe care n-o suportă, care uită de lucrurile pe care și le-a dorit cândva ? Oare nu matur e omul care își vede de viață în continuare în loc să rămână blocat rumegând ceea ce-a pierdut ? Ba da, i-a răspuns Mike ca împovărat de-o mare greutate. Iar acum, ceea ce tu ai pierdut a îndesat între copertele celor douăsprezece exemplare din vitrină de la Rakestraw. Toată lumea știe ce-ai pierdut. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
consolare, dar Ellis a prins-o de braț. Trebuie să vorbim, i-a zis el. Elvis, elanul, trecuse prin încă două vieți. De data asta, era un animal tânăr, dar puternic. Pe pajiștea din fața cabanei, Elvis s-a oprit din rumegat, a ridicat capul și i-a privit curios. A întors o copită înspre exterior și și-a scuturat puțin un genunchi. Nu mă așteptam să te mai văd vreodată, i-a spus Ellis. După tot ce ... nu mă gândeam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea le-a contrariat. M-au privit minute în șir, încetând să rumege. Le încălcasem spațiul vital. Mi-a trebuit mult să nu mă simt neavenită în West. 2 noiembrie 1999 Mircea: Westul senzorial Și eu am ajuns în Occident în 1990, ca aproape toți dintre noi. Aveam o invitație de la CNRS, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Închise pleoapele și o văzu ca-n vis lângă el. Înțelese că i-i dragă și i-i dor de dânsa; și deschise deodată iar spre stele ochii fierbinți. Privi în juru-i și ascultă. Vitele stăteau tihnite în staul și rumegau. Bordeiele și curtea se liniștiră deplin. Se ridică în picioare și-și strânse mai bine cătărămile chimirului. Pipăi în glugă, la stânga, buzduganul de alamă, își luă între umeri cojocul și porni spre coșere. - La o singură perdea, unde erau bordeienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume e de pe vremea lui Decebal-Crai. Pe întuneric, și-a scos o țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ce fel de bărbat ai crezut că e? — Doar un bărbat ca toți bărbații. Că tot veni vorba, Joey s-a întors la Jacqui? Nu. Nu cred c-o s-o facă. —Cum?! Crezusem că o să-i trebuiască o zi-două să rumege vestea despre sarcină și că apoi avea să se întoarcă la Jacqui, implorând-o să-l primească înapoi. —Nemernicul, am șuierat. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Tot ce-mi amintesc din acea perioadă e că mă durea fiecare oscior, mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă tu spui cuiva ce vorbim noi în bucătărie - bucătarul-șef luă cuțitul și-l îndreptă spre gâtul lui Listarius -, te ucid. Puteți avea încredere în mine, zise băiatul. Paharnicul îl privi țintă. — Tu ești ciudat. Mi se pare că rumegi niște gânduri pe care nu ni le spui nouă. Eu cred că-l detești pe Vitellius. — Un gal care-l urăște pe Vitellius. N-ar fi nici primul, nici ultimul, spuse Lucilius. Dar Listarius e băiat bun. — Nu tot gal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de demult că și eu am suflet, că și eu am tăria spovedaniei, deși sunt daco-roman, nu slav, cum mă învățaseră în primele clase și cum mă dezvățaseră mai târziu, în anii de liceu, cărțile pe care trebuia să le rumeg pentru a-mi face cât mai luminos falnicul drum în viață, deschis de socialismul care tot umbla la originile noastre, mutându-le dintr-o groapă în alta, dintr-un sit arheologic în altul. Simțeam dacic în acei ani, chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
în trăgători, s-au înscăunat iarăși în posturi de conducere și au devenit și parlamentari. Buze văruite, mari la vorbe, mici la fapte. Nărăviții vorbesc pentru a vorbi și trăiesc pentru a mânca, singura lor aspirație, ca și animalul, clefăie, rumegă și mugesc. Oligarhia și anarhia comunistă a fost înlocuită cu cea parlamentară și a rămas mai presus de lege. Nici o confruntare cu alte păreri. Nici un interes pentru frații noștri lăsați în stăpânire străină, care zi de zi își pierd continuitatea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei zile?” Fără să ridice privirea, hangiul a răspuns cu greu: „Apoiii... drumul lor dus și întorsss... durează cam o săptămână și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță a lunecat peste locul unde se afla el. N-a dat, însă, nici un semn că l-ar fi văzut că-i treaz deja. „Asta nu i treabă la locul ei, băiete! Da’ mai bine să te las să-ți rumegi necazul singur, că poate ți-a veni și ție mintea la cap ” - i s-a adresat Dumitru în gând, acoperindu-și din nou fața... A rămas cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns Todiriță neconvingător. „Asta s-o creadă mutu’! Tu îți rumegi necazul precum își mușcă calul zăbala. Da’ poate ți-a veni și ție mintea țăranului cea de pe urmă...” Când au ajuns la Fântâna cu răchiți, mersul lui Todiriță a devenit greoi și împiedicat. Aproape fiecare pas era însoțit de un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spunea toate acestea, fața lui Todiriță se întuneca, iar privirea plecase undeva în zare... Se vedea limpede că prin cap îi umblau gândurile cu bătăi din aripi și schimbări de drum ca lăstunii primăvara. Dumitru l-a lăsat să-și rumege necazul o bună bucată de drum. La un timp, l-a întrebat: ― Ce zici, măi vere? Am dreptate au ba? Acuma eu nu știu cât ești tu de pornit împotriva ei, da’... cine știe? S-ar putea să se dea pe brazdă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dacă nu, continuă-ți drumul. Dar ascultă cuvintele mele, Vlad, fiul Dragonului! Într-o bună zi, cruzimea ta te va pierde! E alegerea ta dacă acea zi este chiar azi! De pe crestele munților, cavaleria transilvană porni spre Apărători. Vlad tăcea, rumegând cuvintele lui Angelo. Apoi păru a lua o hotărâre, parcă Împotriva voinței lui. Tramise un nou ordin cavalerului din dreapta lui, care porni În Întâmpinarea trupelor. Avansarea oștirii se opri. - Nu sunt aici ca să-l trag În țeapă pe Mihaloglu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
firesc, nu vrea Lenora. Și Rim. . . Mai ales că nu puteai ști cât durează.. . In adevăr, Rim nu putea decât să renege o Lenora bolnavă și care dușmănea amorul și alcovul. Viteza mare nu le îngăduia multă conversație. Lina își rumega în tăcere grija și Mini era încă mirată de finalul paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de conserve pe care cârciumarul le luase pe mai nimic de la câțiva bețivi ce se bucuraseră la câte o litruță de țuică făcută din nu se știe ce la un cazan ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci despre care nea Mitu Păcătosul era În stare să se jure că erau bete și fericite tot timpul de la aburii de țuică ce pluteau Întruna pe la boturile lor și că laptele pe care Îl dădeau Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine. L-am lăsat să-și rumege năduful... În cele din urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, cu chip liniștit și luminos, a reluat: --Nu știu dacă și tu gândești la fel, dar eu stau și mă întreb cum a rezistat și cum a renăscut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
are sânii cu mult prea mari, pentru o economie românească atât de mică. Ea, la o asemenea probă de sâni, nu mai are nevoie de bani. Prietenii știu de ce! Următoarea mea însemnare: alege momentul potrivit. Cred că asta o s-o rumeg eu mai multă vreme, fiindcă sunt renumit la datul cu oiște-an gard, așa că va trebui să fac o perioadă de tatonări. Am ajuns la cheia de boltă a ajungerii urgente printre cei celebri, numai să ai mijloacele media necesare și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte să-l scuipe, compania insistă să le dau asistenților o creștere de salariu. Timp de o oră am stat pe telefon cu cei de la Resurse Umane și-am încercat să înțeleg de ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pot să mă exprim așa, iar acum, că o făcuse o dată, poate nu-i mai era la fel de greu să o facă și a doua oară. Nu puteam fi sigur, dar pentru moment părea singura ipoteză logică. Aș fi preferat să rumeg problema ceva mai mult timp, dar împrejurările nu mi-o permiteau. Conversația a continuat să se reverse, plină de aceleași observații caraghioase ca până acum, aceleași scânteieri rizibile, aceleași comicării dezlânate și întorsături pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
retrasă, victima bosumflată și inocentă a unor mașinațiuni pline de cruzime. A adormit pe când treceam pe la periferia orașului Bridgeport pe autostrada I-95, dar până atunci nu a făcut mai nimic altceva decât să se uite pe geam, fără îndoială rumegând gânduri negre la adresa celor doi unchi diabolici. După cum aveau să o demonstreze evenimentele, mă înșelam. Lucy era mai dotată decât credeam eu și, în loc să stea acolo fumegând de furie, ea plănuia și gândea, utilizându-și inteligența considerabilă pentru a coace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]