344 matches
-
Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era cald, iar Runa se apucă să vadă de beteșugurile lui Enkim. M-am apropiat din nou de marea cea mare și am băgat degetul În ea. Am gustat-o numai puțin, dar era la fel de sărată. Cu toate astea, am văzut vietăți prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nou de marea cea mare și am băgat degetul În ea. Am gustat-o numai puțin, dar era la fel de sărată. Cu toate astea, am văzut vietăți prin ea. Pești. Erau mici și subțiri. Le-am spus asta tovarășilor mei, iar Runa s-a mai Îmbunat. Apa asta atât de sărată nu putea decât să facă bine rănii lui Enkim, așa că a spălat-o Îndelung. Pe urmă ne-am pregătit de plecare. Malul se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus, după cum spusese Moru. Am căutat niște mâl galben ca să Îmbrăcăm pășitorul lui Enkim, apoi l-am pus În culcuș și am luat-o prin nisip, spre Apus. Am Întrebat-o pe Runa dacă nu era mai bine să mergem prin pădure, ca să nu fim văzuți de urmăritori dacă ajungeau pe aici. Dar ea: - Eu Îți dau ție o burtă de apă din ierburi tari dacă dăm azi ochii cu ei. Am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu mică mi-a fost mirarea când, alături de mistreț, de taur și de om, am zărit și alte zgârieturi pe care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
le-a pus la cale! Of, of, nici măcar clipa aceea nu-mi făcea cu adevărat bine. Nu-mi ieșea din minte lucrul acela alcătuit de Enkim pe marginea apei Învolburate, fără să spună nimic, profitând de chinul meu și al Runei de a târî de un bulumac cu care să-l scăpăm și pe el de urmăritori. Oare chiar avea nevoie să scape de ei? Sau făcătura lui era un semn care trebuia să-i aștepte pe cei ce-mi luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
meșteșugim cuvinte și pentru părțile dintre părți? Crezi că lui Enkim i-ar fi mai ușor dacă ar ști că-l doare În locul numit așa și În locul numit altfel? Cui i-ar folosi atâtea cuvinte? Am stat pe gânduri. Apoi: - Runei, cred. - Runa știe ce să facă și fără cuvintele astea. - Runa știe, dar copiii ei nu vor ști dacă n-o vor vedea ce și cum face. Dacă Runa n-o să aibă de a face cu astfel de beteșuguri câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și pentru părțile dintre părți? Crezi că lui Enkim i-ar fi mai ușor dacă ar ști că-l doare În locul numit așa și În locul numit altfel? Cui i-ar folosi atâtea cuvinte? Am stat pe gânduri. Apoi: - Runei, cred. - Runa știe ce să facă și fără cuvintele astea. - Runa știe, dar copiii ei nu vor ști dacă n-o vor vedea ce și cum face. Dacă Runa n-o să aibă de a face cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-ar fi mai ușor dacă ar ști că-l doare În locul numit așa și În locul numit altfel? Cui i-ar folosi atâtea cuvinte? Am stat pe gânduri. Apoi: - Runei, cred. - Runa știe ce să facă și fără cuvintele astea. - Runa știe, dar copiii ei nu vor ști dacă n-o vor vedea ce și cum face. Dacă Runa n-o să aibă de a face cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cui i-ar folosi atâtea cuvinte? Am stat pe gânduri. Apoi: - Runei, cred. - Runa știe ce să facă și fără cuvintele astea. - Runa știe, dar copiii ei nu vor ști dacă n-o vor vedea ce și cum face. Dacă Runa n-o să aibă de a face cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un cuvânt la fel ca mișcare. 17. Enkim Începuse să se Întremeze, iar Selat Îi făcuse doi pășitori din crengi groase - Enkim potrivea pășitorii din lemn la subsuoară și mergea, șontâc-șontâc, dintr-o parte În alta a satului. În schimb, Runa le arătase oamenilor lui Minos cum Îi Înțepenise lui Enkim pășitorul cu crengi și cu argilă uscată și, mai mult, Îi Învățase toate ierburile de leac pe care le știa. Îți venea să crezi că ne pregăteam să Împărțim totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În ce fel vor să-mi zădărnicească călătoria. L-am rugat pe un alt Vindecător să-mi dea de știre ce doresc urmăritorii, dar el, nimic! Mai că-mi vine să-i las aici, la tine, pe Enkim și pe Runa și să mă Întâlnesc cu ei după ce o să-i iscodească pe urmăritori. Dacă află ce-au pus la cale, o să-mi spună ei ce și cum. - Dacă Îi lași aici, nu e bine. Dacă nu-i lași aici, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lucrarea. - Mmm... Da. Să știi că așa am să fac. Ticălosul de Scept o să fie cu ochii pe mine, dar mă descurc eu, pufni el, pe jumătate vesel. Ne-am Întors În sat. M-am dus la Enkim și la Runa. Le-am spus că urmăritorii erau la numai trei zile În urmă așa că trebuia să pornesc din nou la drum. - Știi bine că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din nou la drum. - Știi bine că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de mână și ierburi de leac. Minos ne-a dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vremea Începea să se strice și văzusem eu că pe măsură ce te duceai spre Miazăzi, se Încălzea din ce În ce. Nu știu cum de a potrivit Tatăl lucrurile, dar totul se petrecea de parcă cineva ne Îndemna să mergem tot mai departe. Sorocul Runei se apropia și, dacă tot era să răspândesc vorba lui Moru printre Vindecători, puteam s-o fac oriunde se aflau neamuri, deci și la Miazăzi, unde căldura era tocmai bună pentru Runa și pruncul ei nenăscut Încă. După ce am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne Îndemna să mergem tot mai departe. Sorocul Runei se apropia și, dacă tot era să răspândesc vorba lui Moru printre Vindecători, puteam s-o fac oriunde se aflau neamuri, deci și la Miazăzi, unde căldura era tocmai bună pentru Runa și pruncul ei nenăscut Încă. După ce am trecut de munte, am văzut cum pământul se Întindea din nou spre Răsărit, lăsând Marea cea mare și rece pe mâna noastră tare. Am dat să coborâm când, zărirăm În spatele nostru, tare-tare departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acum și spre Miazăzi. M-am grăbit să mă cațăr În vârful unui munte care se ridica În fața noastră și, odată ajuns În vârful lui, am simțit că Încremenesc. M-am așezat și i-am așteptat pe Enkim și pe Runa să se apropie. Runa oftă, iar Enkim se lăsă să cadă lângă mine. Pământul o cotea spre Răsărit. Spre Miazăzi era un braț din Marea cea mare, iar dincolo de el se Întindea un alt pământ, pe care abia dacă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am grăbit să mă cațăr În vârful unui munte care se ridica În fața noastră și, odată ajuns În vârful lui, am simțit că Încremenesc. M-am așezat și i-am așteptat pe Enkim și pe Runa să se apropie. Runa oftă, iar Enkim se lăsă să cadă lângă mine. Pământul o cotea spre Răsărit. Spre Miazăzi era un braț din Marea cea mare, iar dincolo de el se Întindea un alt pământ, pe care abia dacă Îl zăream prin pâcla ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre Răsărit. Spre Miazăzi era un braț din Marea cea mare, iar dincolo de el se Întindea un alt pământ, pe care abia dacă Îl zăream prin pâcla ce plutea peste apă. - Măcar de s-ar fi terminat tot pământul, zise Runa. Am fi luat-o Înapoi, Krog și-ar fi Încheiat călătoria, iar noi ne-am fi revăzut rubedeniile. - Eh, ce facem acum? Întrebă Enkim. Am privit În vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le vânează ca să le mănânce, privi el peste brațul de mare. Ea e femeia ta? schimbă el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le vânează ca să le mănânce, privi el peste brațul de mare. Ea e femeia ta? schimbă el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]