469 matches
-
Leșnic, Mintia, Muncelu Mare, Muncelu Mic, Runcu Mic și Vețel (reședința). Teritoriul comunei Vețel are o suprafață de 11.389 hectare și este situată în partea central-vestică a județului Hunedoara, în zona de culoar a Mureșului și a Munților Poiana Ruscă. Se învecinează în nord cu comuna Ilia, Brănișca și Șoimuș. Limita dintre acestea fiind constituită de râul Mureș. La est și sud- est se învecinează cu, comunele Pestișul Mic, Cârjiți și municipiul Deva. La sud limita este marcată de comuna
Comuna Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/310563_a_311892]
-
Sistemul rural Vețel include doua subsisteme habitaționale caracterizate de așezarea specifică a acestui teritoriu. Subsistemul de culoar al Mureșului unde se includ axial satele Mintia, Vețel si Leșnic și marginal satele Bretelin și Herepeia, apoi urmat de subsistemul Munții Poiana Ruscă în care se includ satele Muncelu Mic, Muncelu Mare, Runcu Mic și Boia Bârzii. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vețel se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Comuna Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/310563_a_311892]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,07%), dar există și minorități de penticostali (3,9%), romano-catolici (3,69%), baptiști (2,3%) și reformați (1,04%). Pentru 2,26% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. "Culoarul Mureșului" și "Poiana Ruscă" au fost studiate sub aspect geografic și geontologic, din punct de vedere tectonic, unitatea de relief este una distinctă, bine conturată, grefata pe structuri geologice care-i sporesc coeficientul de identitate. Fundamentul culoarului se acceptă ca fiind structurat la nivelul
Comuna Vețel, Hunedoara () [Corola-website/Science/310563_a_311892]
-
Luncanii de Jos este un sat în comuna Tomești din județul Timiș, Banat, România. Se află în partea de est a județului, în Munții Poiana Ruscă, pe cursul superior al râului Bega Luncanilor. În trecut a exista un singur sat: "Luncani". La începutul anilor '50 din secolul al XX-lea, acest sat s-a desprins în Luncanii de Sus și Luncanii de Jos. Primele informații mai
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
Mănerău este un sat în comuna Pestișu Mic din județul Hunedoara, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului, la poalele estice ale masivului Poiana Ruscă. Satul Mânerău este amplasat situat în partea centrală a județului Hunedoara, în proximitatea zonei de culoar a cursului inferior al râului Cerna, la nord-nord-vest față de municipiul Hunedoara. În repere absolute, localitatea se află la intersecția coordonatelor geografice 45˚46΄ latitudine
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
întemeiată de-a lungul firului unui afluent al Cernei, și Lunca, situată în culoarul văii Cernei, care până la edificarea Secției laminatoare a C.S.H. a constituit grânarul Mânerăului. Poziția geografică ilustrează zona de trecere, piemontană, de la rama estică a Munților Poiana Ruscă la spațiul de luncă, trasat de coridorul inferior al râului Cerna. Satul a fost rostuit în scurtul talveg cu axa vest-est, tăiat de firul pârâului omonim, de-o parte și de alta a cursului de apă, fiind protejat de vânturile
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
Govăjdia (în limba maghiară este un sat în comuna Ghelari din județul Hunedoara, Transilvania, România. În județul Hunedoara, la vest de municipiul Hunedoara, în Munții Poiana Ruscă, include cătunele Cățănaș, Tulea și Nădrab. "În 1482 a fost numit Gawasdywar, în 1506 Gabosdwar, în 1808 Gavosdia și Govosdia, în 1888 a fost numit în final Govasdia ". Mai multe ateliere de fierărie au funcționat la Govăjdia, în care pe
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
acestei provincii istorice cu Banatul și Oltenia. Strict geografic, Țara Hațegului se suprapune peste depresiunea omonimă, mărginită, la sud, de Munții Retezat, la est și nord-est, de Munții Șureanu, la vest, de Munții Țarcu, iar la nord de Munții Poiana Ruscă. Între aceste limite, Țara Hațegului corespunde bazinului superior al Streiului, având lungimea pe axa est-vest de cca 50 km și o lățime de 30-35 km pe axa nord-sud. În total, din punct de vedere geografic, Țara Hațegului se intinde pe
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
distrus (în 1127). În 1159 a fost reedificat de către împăratul Frederic Barbarossa, aliatul orașului împotriva milanezilor, care l-a întărit cu ziduri puternice și a construit fortăreața Bradello; mai apoi a fost agitat de partidele Vitanilor, guelfii și de partidul Rusca, ghibelinii. Rusca ghibelinilor a schimbat Como pe Lugano cu Filip Maria Visconti. Odată mort Filip M. Visconti, orașul a trecut în stăpânirea conților Sforza, iar din 1521 a îndurat dominația spaniolă. Din 1724 pe cea austriacă și, plecând din această
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
1127). În 1159 a fost reedificat de către împăratul Frederic Barbarossa, aliatul orașului împotriva milanezilor, care l-a întărit cu ziduri puternice și a construit fortăreața Bradello; mai apoi a fost agitat de partidele Vitanilor, guelfii și de partidul Rusca, ghibelinii. Rusca ghibelinilor a schimbat Como pe Lugano cu Filip Maria Visconti. Odată mort Filip M. Visconti, orașul a trecut în stăpânirea conților Sforza, iar din 1521 a îndurat dominația spaniolă. Din 1724 pe cea austriacă și, plecând din această perioadă, istoria
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
Constantin Daicoviciu (fostă "Căvăran") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Caraș-Severin, Banat, România. Localitatea "Constantin Daicoviciu" este situată la poala sud-vestică a munților Poiana Rusca, în lunca Timișului la contactul a două depresiuni: cea a Caransebeșului și câmpia-golf a Lugojului, în partea de nord a județului Caraș-Severin. Relieful satului face trecerea de la zona de dealuri și piemonturi la câmpie și luncă. Teritoriul satului este plasat
Constantin Daicoviciu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301078_a_302407]
-
Dorna-Arini este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Cozănești (reședința), Dorna-Arini, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca și Sunători. Suprafață: 14.706 ha (mărime mijlocie în județul Suceava) Componentă comunei Dorna-Arini Comună Dorna-Arini are în componeța ei următoarele sate: Dorna-Arini, Cozănești, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca, Sunători Pe lângă aceste sate, pe teritoriul comunei Dorna-Arini au existat în trecut diferite
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Cozănești (reședința), Dorna-Arini, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca și Sunători. Suprafață: 14.706 ha (mărime mijlocie în județul Suceava) Componentă comunei Dorna-Arini Comună Dorna-Arini are în componeța ei următoarele sate: Dorna-Arini, Cozănești, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca, Sunători Pe lângă aceste sate, pe teritoriul comunei Dorna-Arini au existat în trecut diferite cătune, care au fost încadrate în satele componente ale comunei, desi denumirile s-au păstrat pentru desemnarea diferitor părți ale satelor respective. Dintre acestea fac parte: Buliceni
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
-NE, valea se îngustează considerabil, devine abruptă, formând chei (Cheile Zugrenilor). Rețeaua hidrografica: Comună este traversata de la SV la NE de răul Bistrița care primește aici afluenți cu debite bogate cum sunt Râul Neagră Șarului, Pârâul Arinului, Râul Ortoaia, Râul Rusca I și Răul Rusca ÎI, Râul Osoi, Râul Sunători, Râul Zugreni, Râul Buliceni, Râul Călinești, Râul Arsăneasca, Râul Bolătău, Râul Georghițeni și Răul Colbu. Climă: Climă localității este temperat montană cu două topoclimate distincte: Temperatura medie anuală în depresiune este
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
considerabil, devine abruptă, formând chei (Cheile Zugrenilor). Rețeaua hidrografica: Comună este traversata de la SV la NE de răul Bistrița care primește aici afluenți cu debite bogate cum sunt Râul Neagră Șarului, Pârâul Arinului, Râul Ortoaia, Râul Rusca I și Răul Rusca ÎI, Râul Osoi, Râul Sunători, Râul Zugreni, Râul Buliceni, Râul Călinești, Râul Arsăneasca, Râul Bolătău, Râul Georghițeni și Răul Colbu. Climă: Climă localității este temperat montană cu două topoclimate distincte: Temperatura medie anuală în depresiune este de 4,5 °C
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.). Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri și lacuri. Principalul curs de apă este râul Bega, cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munții Poiana Ruscă , Bega este canalizată, iar de la Timișoara până la vărsare este amenajată pentru navigație (115 km). Pentru regularizarea debitului în limite care să-i permită satisfacerea funcțiilor pentru care a fost concepută lucrarea, la Coștei a fost construit un nod hidrotehnic, a
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
DJ 687 până în orașul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Sântuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii și Libertății. Vezi harta: Geografic monumentul este situat în centrul județului Hunedoara, în partea sud-vestică a Municipiului Hunedoara, pe ultimele ramificații estice ale munților Poiana Ruscă. În anul 2014, castelul a fost vizitat de peste 230.000 de turiști.
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
în extremitatea vestică a județului Hunedoara (la limita de graniță cu județele Caraș-Severin și Timiș), pe teritoriile administrative al comunelor Bunila, Bătrâna, Cerbăl, Lunca Cernii de Jos și Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a faunei sălbatice, precum și a două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum") aflate în nord-estului masivului Poiana Ruscă (grupă montană aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor). La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
Rusca (în , transliterat Ruska, în germană "Ruska") este un sat în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Seletin. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 833 metri, în partea de est a
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
un sat în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Seletin. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 833 metri, în partea de est a raionului Putila, pe frontiera cu România. Localitatea Rusca a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Rusca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Rusca a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Rusca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Rusca a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, satul Rusca face parte din raionul Putila al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 5 (2+3), reprezentând 0,87% din populație . În acest sat este un punct
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]