507 matches
-
știe în care șanț! E limpede? Fiindcăăă... --Ce ai vrut să spui, mă rog frumos, cu acest “fiindcăăă?” --Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. --Ho! Moară hodorogită, că am priceput, dar am vrut să te sâcâi puțin, pentru că îmi place să te văd cum te aprinzi. Hai să vedem ce s-a mai petrecut și ce s-a mai vândut sau cumpărat pe această uliță. --Om merge, dar întâi ascultă ce zice un egumen martor la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nimica toată. Am zis și eu o vorbă, fiindcă nu-mi dădeam seama dacă ce mi s-a întâmplat astă noapte a fost realitate sau am visat. --Ai visat, fiindcă dormi de poți să tai lemne pe tine. M-ai sâcâit toată noaptea. N-am putut să dorm nici cât ai coace un ou și acum mă iei și peste picior. --Cred că gluma este îngăduită între prieteni... --Treacă de la mine, da’ la prima cocoșire a ta ți-ai mâncat lefteria
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ea, și e singurul moment din săptămână când nici asistentele, nici consilierii nu sunt de față, așa că puteți să faceți mișto de noi... Când a zis chestia asta, mi-am dat seama că ăsta era unul din lucrurile care mă sâcâise toată ziua. Pacienții erau rareori singuri. Chiar și în timpul meselor, unul dintre angajați stătea tăcut printre ei. — Deci după ceai te bagi direct în pat! mi-a ordonat ea. Poate înainte aș putea merge la solar sau la un masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai contează dacă știe sau nu? Până când o să se-ntoarcă, noi o să fim în Țara Tuturor Posibilităților. — Căcat! exclamă obosit Gaskell. Și într-una din zilele astea o să ne bagi pe amândoi până-n gât în așa ceva. — Gaskell dragule, uneori mă sâcâi îngrozitor cu toate grijile astea pe care ți le faci! — Dă-mi voie să-ți spun ceva. Tu mă îngrijorezi, cu atitudinea asta nenorocită față de bunurile altor oameni! — Proprietatea e furt. — Da, cum să nu! Adu-i numai pe polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
facem o ieșire cu mașina și atunci e Eva Wilt. E cam singurul moment din săptămână când mă întâlnesc cu ea și asta din cauză că eu conduc, iar ea nu are nimic de făcut, așa că stă într-un loc și mă sâcâie de-mi ies din minți. — încep să înțeleg sistemul, spuse dr. Pittman. Doamna Wilt era... este pasionată de joaca de-a personajele. Asta sugerează o relație instabilă, în care dumneavoastră n-ați reușit să vă vă impuneți un rol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe care îl joc cu fetița asta, abordează chestiunea din alt unghi. — Cum se face că nu e la școală? reia ea. E luni, 15 iunie. Mai sunt trei săptămâni până la vacanța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
De-asta ne temeam de Kutuzov. Marchizul turuia, șuierând cuvintele. Nu se mai putea opri, ca posedat de imagini terifiante, deosebit de vii. ― Eram încercuiți din trei părți. Ciciagov și Wittgenstein, niște nulități militare notorii, de altfel, până și ăștia ne sâcâiau tot timpul... Tot timpul... Dar marea problemă rămânea Kutuzov. Ah! Teoretic trebuia să ajungă la Berezina înaintea noastră. Dar surprinzătorul, nesperatul nostru noroc a fost că generalul Kutuzov a întârziat cu bună știință. S-a încăpățânat să nu dea curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cine o gâdila-o mai bine, oh, ar muri, ar face moarte de om dacă i-ai spune asta. Sau de unde știi că n-o fi plecat fiindcă tot așa făcea și cu ea? N-o lăsa să doarmă, o sâcâia, îi mânca nervii și mințile... — Ai face bine să mă lași se dorm, Milică-tată. Io nu-s ca tine, cum ai pus capul jos, te pui pe sforăit. — De trei ore pun capul jos. Bineînțeles că acum nu. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea bine. Prenumele său este acela al celui de-al doilea succesor al Profetului, Califul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vârstă de patru ani și câteva luni. Apoi i-a trimis un mesager califului, anunțându-i moartea soțului ei și cerându-i să confirme succesiunea În favoarea fiului; În schimb, nu se va mai pune În discuție ideea de a-l sâcâi pe Cârmuitorul Dreptcredincioșilor În propria-i capitală, iar numele acestuia avea să fie proslăvit În predicile din toate moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intre acolo, să-și Întoarcă privirea spre cer, să simtă sub degete discurile gradate ale astrolabului, pentru ca toate grijile de pe lume să dispară. Nu și de astă dată. Stelele sunt tăcute, nici o muzică, nici un murmur, nici o mărturisire. Omar nu le sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a luat în brațe. Îi vedeam părul lucind de sudoare la ceafă, cămașa mea udă se lipea de cămașa lui udă. Începuse să mă doară piciorul, pantoful ortopedic îl trăgea în jos. Boala mea nu era una care să mă sâcâie cu dureri. Puteam totuși merge, ca și unchiul meu, cel care avea o problemă cu alcoolul. În fiecare dimineață se ducea pe picioarele lui până la cârciumă. Un drum de trei sute de metri. Seara îl cărau alții acasă. Tot ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cât mai mult. Asemenea baruri puteai să vezi și în filmele western, cele cu John Wayne. El pășea în încăpere și se auzea o melodie cântată la pian. Stătea la tejghea și niște bărbați din cei obosiți începeau să-l sâcâie. De ei scăpa el repede. Probleme mai mari îi făceau însă alții, care îl urmăriseră și veneau înăuntru. Numai că el îi zărise în oglinda din spatele tejghelei și era pregătit. Avea totul sub control. Când punea jos paharul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se cuvine, așa e regula. Eu m-am mirat că știe el o regulă care nu-l lasă cu căciula pe cap, dar îi dă voie să scuipe în apartament oricând vrea. În fine, pe țigani nu trebuie să-i sâcâi cu asemenea întrebări, altfel te blestemă și n-o să-ți mai reușească nimic în viață. De la depărtare, nu putem vedea fața Mihaelei. Zăcea în sicriul deschis, înconjurată de coroane de flori. Sicriul era așezat pe un dric împodobit cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă sunt de părere că sfârcurile ei sunt prea mari în comparație cu ale altor fete. I-am răspuns calm la întrebări și apoi m-am culcat. A doua zi dimineața a vrut să luăm micul dejun împreună și iar m-a sâcâit cu tot felul de întrebări, după ce că ouăle, pâinea prăjită și cafeaua de la ceainăria în care am intrat n-aveau nici un gust. M-a întrebat cu ce se ocupa tatăl meu, dacă am avut note bune la liceu, în ce lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
creierii din cap. Nu glumesc, s-ar putea să te violez. — Adică mă bați, mă legi și apoi mă violezi pe la spate? Ia ascultă, eu vorbesc serios. — Mă simt cumplit de singură! Vreau să fiu cu cineva! Știu că te sâcâi îngrozitor, că-ți tot cer favoruri fără să-ți dau nimic în schimb, că te scot în oraș și te târăsc după mine, că-ți impui urechile cu tot ce-mi trece prin cap, dar ești singurul cu care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el sfâșiind pachetul. Dar ăștia nu-ți plac deloc, încerc eu să ripostez. Dă din umeri. Lui Barney îi plac, răspunde el ca un copil. —Bine, atunci, simte-te liber să înfuleci ceva ce nu-ți place doar ca să-l sâcâi pe frate-tu. —Vorbești ca mama, îmi răspunde înțepat, cu gura plină. Lovește exact unde mă doare mai tare, deoarece îmi dau seama că am vorbit exact ca o mamă cicălitoare. Când m-am angajat la WebMaster m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Văzuși! Nu-mi pasă, dar trebuie să-mi fac programul după tine ca să mă lași în pace, nebunule. Cum te cheamă, Doremi? Spune-mi, când înveți? — Doremi! Cumte cheamă? Cum te cheamă? — Fir-ar tu să fii! Ce mă tot sâcâi, că de vin la tine îți răsucesc gâtul ca la pui, uite așa, îi arată furioasă Prințesa, cum l-ar răsuci. — Și eu îți smulg părul ăla din cap, păcat că este frumos, de nu-ți mai las un fir
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au retras în bucătărie. — Mama Zina, te rog să nu spui la nimeni! — Zii, că mă faci curioasă. — Am discutat cu un student. Și este drăguț studentul? — E frumușel. Sper că nu e ăla care îmi spuneai că tot te sâcâie că-l deranjezi. — Ba chiar el e! Nu este atât de afurisit cum l-am crezut. Ne-am fixat programul unul după altul ca să nu-l deranjez de la învățat. Deci v-ați împăcat. — Ne-am ciondănit și ne vom mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sălbatico, o fugărește până o prinde simțind plăcerea să o frece cu zăpadă pe obrajii cu gropițe, în timp ce ea caută să scape. Pisică sălbatică ce ești! — Mrrr! Mrrr!mârâie ca o pisică Teofana, înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și catifelate, la care le râvnea demult, o strânge tare în brațe și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu una, cu două. Nu știu când ne-om mai întîlni, dar să dea Dumnezeu să nu zici niciodată: "A avut dreptate afurisitul de Rogojinaru..." Noapte bună! Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. Familiaritatea arendașului îl sâcâia. De altminteri, se simțea obosit și, mai ales, plictisit. Discuția de la masă îi răscolise nervii. Își propusese de atâtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărârea. Coborâră în calea Victoriei fără a schimba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele mai obișnuite, dacă i-a făcut o vină din plăcerea de a dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși nu s-a sfiit să-i spuie clar că nu trebuie să fie pretențios și nici să o plictisească cu gelozia, fiindcă destul o sâcâie bărbatul ei cu d-astea. Firește, tânărul s-a resemnat cu situația. Își zise că, la urma urmelor, ea îi dăruiește ce poate și de ce ar refuza el pe o femeie drăguță, când nici nu-l costă nimic. Totuși, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu și te-am judecat de când am făcut greșeala de te-am adus în sat, ca să-mi turburi viața bieților oameni! ― Vă rog să credeți, domnule Iuga, că eu... zise învățătorul cu un involuntar zâmbet de supunere. Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]