397 matches
-
mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasîndu-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o mare și frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile și o va încălzi soarele. Cât am vorbit, nu știu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzație curioasă că-mi predam trecutul la arhivă, ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorbesc decât pentru mine". Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat în centrul atenției generale. Alungam de aceea întrebările sâcâitoare, mă dezinfectam de ele, cum mă dezinfecta de fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de mine însumi și de câte ori porneam spre sala cu oglinzi mă temeam numai că totul se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie intr-o după-amiază, împiedecîndu-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
TREAPTĂ LA PICIOARELE SALE. EL RIDICĂ ASUPRA DOCTORULUI PRIVIREA LINIȘTITĂ ȘI PUȚIN STĂRUITOARE A OCHILOR SĂI CENUȘII, ÎI DĂ BUNĂ ZIUA ȘI ADAUGĂ APOI CĂ APARIȚIA ACEASTA A ȘOBOLANILOR ERA UN LUCRU CIUDAT. ― Da, spune Rieux, dar care începe să fie sâcâitor. \ Într-un sens, doctore, numai într-un sens. Noi n-am văzut niciodată așa ceva, asta-i tot. Dar mie mi se pare interesant, da, interesant, cu siguranță. TARROU ȘI-A TRECUT MÂNA PRIN PĂR CA SĂ-L DEA PE SPATE, A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sunt de părere că e bine să greșești la o vârstă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasându-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o mare și frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile și o va încălzi soarele. Cât am vorbit, nu știu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzație curioasă că-mi predam trecutul la arhivă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbesc decât pentru mine”. Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala ei. Nu mă însuflețea dorința de a mă expune de dragul altora. În schimb, mă înflăcăra bucuria de a mă vedea proiectat în centrul atenției generale. Alungam de aceea întrebările sâcâitoare, mă dezinfectam de ele, cum mă dezinfecta de fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de mine însumi și de câte ori porneam spre sala cu oglinzi mă temeam numai că totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Mai ai puțină răbdare. O să obosească el până la urmă, că doar nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scârba față de mine și în hăițuirea mea. Nu vreau să-l defăimez comparând zgomotul făcut de el cu zgomotul unui șobolan. Nu mă gândesc la O’Hare ca la un șobolan, deși acțiunile lui în privința mea au avut aceeași irelevanță sâcâitoare ca și pasiunea șobolanilor de-a mișuna prin pereții mansardei mele. Nu-l cunosc cu adevărat pe O’Hare și nici nu vreau să-l cunosc. Faptul că m-a arestat în Germania pentru mine a fost un fapt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie auzul („și creierul” adaugă Vocea). X se apropie evitînd să pășească în laptele scurs dintr-o sticlă spartă pe treptele dintre primul etaj și parter. X nu-și dă încă seama cine produce zgomotul. nu-și dă seama
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că nu trebuie să întîrzii la birou” îl avertizează. nu uit, spune el. „o fi vreun incendiu” își mai dă cu părerea Vocea. Un incendiu ? „Da, un incendiu tăcut.” Deocamdată ce îl interesează pe X este să identifice originea sunetului sîcîitor. Bate la ușa gardianului. — Domnule Busbib... „Cred că poți să intri liniștit” îi spune Vocea. asta și face. Intră liniștit. Deschide ușa și intră liniștit în loja portarului. Pe masa din mica sa bucătărie domnul Busbib și-a abandonat un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
domnul Busbib și-a abandonat un mic dejun din care nu a apucat să înghită nici măcar o îmbucătură : o felie de pîine cu unt, un iaurt și o ceașcă de cafea pe jumătate plină, cu puțin lapte alături. în ce privește sunetul sîcîitor, el vine de la un vechi patefon : acul alunecă la nesfîrșit pe zgîrietura unui disc. Pare o insectă cu picioare fragile, incapabilă să traverseze o falie în vid. X o ajută să treacă de obstacol împingînd-o ușor cu vîrful degetului. Vivaldi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți ai patriei noastre - despre care nu sânt îndeajuns de scârbit că vorbim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut confunda pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmi iau libertatea de a vă rezuma: ...Canci!... Pentru cine o cunoștea, vorba "canci" trecea drept o expresie suficient de urâtă. Taximetrul zbura, ca un flecușteț de clăbuc, prin peretele căptușit cu mușchi și licheni al canalizării, când, reamintindu-și sâcâitor de formația sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi cu un nou potop de amănunte. - E de domeniu absolut notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lipsit de orice atracții fizice și morale, care îl făceau accesibil femeilor. Chestiunea nu era pusă bine. Gonzalv n-avea nici o însușire, însă nu suferea de complex de inferioritate în materie sexuală. Când decidea să se însoare, punea aceeași insistență sâcâitoare ca și în afacerile lui științifice, și cum femeile vor să se mărite, Gonzalv sfârșea prin a fi victorios. Gonzalv era omul care avea întotdeauna "intenții serioase". Treptat, ideea despărțirii deveni un program comun celor doi soți, care nu mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai rău, un alibi pentru tentațiile represive la justificarea cărora ar contribui lumea "experților". Aceasta este, cu privire la violența în școală, una dintre tezele susținute de Poupeau (2002), referitor la "experții școlii". Va trebui să răspundem la aceste întrebări, oricât de sâcâitoare ar fi. Într-adevăr, dincolo de preocuparea pragmatică, care va fi a noastră, încercând să propunem strategii posibile, e bine să ne amintim, cum sugerează un excelent text de Daniel Sanfaçon (2003), că preocuparea pentru colectarea "bunelor practici" nu este un
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și de vaporașul bolnav, tot așa face cu Mariedl și mult ocupata casă a scărilor. Și de asta a lăsat vaporelul farurile de pe țărmuri în urma lui și cu bună știință, ca să nu mai trebuiască să pună tot timpul mării întrebări sâcâitoare despre uscat. Și că de asta a lăsat grămăjoara în urma ei, ca să nu mai deranjeze casa scărilor tot timpul cu tot felul de întrebări stânjenitoare despre etaje. Că de asta trebuie să se nască mereu oameni ca lumea, să aibă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
secole îi nedumeresc pe cititori". Nu sunt puține cazurile în care care strategia romancierilor postmoderni se bazează și pe triada de procedee alcătuită din tematizarea parodică a autorului (aceasta constă, altfel spus, în apariția instantanee a autorului, devenit brusc enervant, "sâcâitor și manipulator"352, dar și dispus să se autoironizeze la maxim), tematizarea, implicită, a cititorului (mai deconcertantă, dar nu mai puțin parodică) și tratarea pe picior de egalitate a acțiunii și a ficțiunii, a realității și mitului, a adevărului și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin sugestia alterării minții acestui personaj. Sub aspect intelectual, Stalin lasă impresia de structură dezarticulată, fiind lipsit de judecată și de echilibru. De mai multe ori, el încearcă să-și aducă aminte că are de clarificat o problemă măruntă, dar sâcâitoare (proiectele din șarașka Marfino), dar își amintește abia după ce Abakumov pleacă. Soljenițîn încearcă să ofere o imagine completă a lui Stalin. Pentru aceasta, se oprește și asupra unei "performanțe științifice" a "Corifeului", cu intenția de a demasca impostura lui deplină
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de cuviință ca să pună capăt și acestui Mesia, nu prin decapitare ca la orice Mesia care se respectă, ci prin crucificare, sau răstignire, mă rog, ca la tâlhari. Deci cu asta Tatăl a putut respira ușurat, scăpase de un rival sâcâitor care se mai considera și drept fiul său. Mai departe, chestia cu învierea, ridicarea la cer și alte povestioare de încheiere a Noului Testament, nu sunt decât rezultatul unui management intensiv și bine pus la punct de către unii din ciracii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]