2,974 matches
-
Întrebat calm Margaret. Să vrei s-o faci e una, nu-nțeleg de ce-ar trebui! Mint, Îi trecuse prin cap, ori poate era minciună doar pe jumătate, pentru că de fapt Înțelegea. Dar În capul ei Începuse se Încolțească un sâmbure de gând, iar acel sâmbure, ascuns și absurd, zicea: Nu pleca, nu-nțeleg de ce pleci fără mine. Dacă rămân, mă simt neputincios. Nu pot să stau În paradis, când În Europa se-ntâmplă ce se ntâmplă. Toți cei de-aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o faci e una, nu-nțeleg de ce-ar trebui! Mint, Îi trecuse prin cap, ori poate era minciună doar pe jumătate, pentru că de fapt Înțelegea. Dar În capul ei Începuse se Încolțească un sâmbure de gând, iar acel sâmbure, ascuns și absurd, zicea: Nu pleca, nu-nțeleg de ce pleci fără mine. Dacă rămân, mă simt neputincios. Nu pot să stau În paradis, când În Europa se-ntâmplă ce se ntâmplă. Toți cei de-aici se prefac că războiul n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și fiu exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună dispoziție, antren. Fum, lameuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună dispoziție, antren. Fum, lameuri, coafuri complicate. Uite-o pe Iolanda! Întoarse capul: Era șefa de la „Materna”. Fardată, Încorsetată, de nerecunoscut. Îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
respins a treia oară la regie de film. A cules un măr de pe o creangă joasă. Merele erau tari, acre ca gogonelele murate. A mușcat ca dintr-un măr copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei Îl priveau neputincioși. Se zice că unii mănâncă aguridă, iar altora li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-o ascunde. Romanul e o egobiografie (în terminologia lui Marcel Moreau), cu rol de katharsis. Lia se zbate într-o luptă, nu cu îngerul, ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului. Era destul de histrionic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în cercul de muzică de la Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din fiecare, un sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica, limbajul, explicat amănunțit cu privire la bătaie, zbor sau fâlfâire, cu laba oprită cu vârful spre cer sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și a uitat că a cântat. Când personalul de 16:14 Mărășești-Galați șuiera pierzându-se în zare, deja lumea uitase pentru ce-și maltratase semenii. A mai spart și un avion bulgărele de timp. Deja gândurile tuturor erau fărâmițate. Dar sâmburele răului, mai tare decât cel de măslină, mai exploziv decât cel de grâu, avea să fructifice mai departe, de parcă ar fi știut că el este moneda unică de schimb. "Filozofie ieftină!", strigă un actor local care, împreună cu alți colegi, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bine copt, omul bine împlinit, omul bine înrădăcinat. De-acum să-l vezi cum se rumene, cum se înalță, cum coboară. Copăcel, puiule, copăcel! Pășește peste cochiliile melcilor, peste morminte! Viața este un fel de a vegeta dincolo de fereastră; ești sâmbure într-un măr numără-ți frunzele; ești miez într-o nucă fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge timpul de stânci. Pecingine peste trupuri cufundate în apa botezului, viața. Copăcel! Între un cimitir ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind îngerul dimpreună cu colivia. Pagina blondă, pagină cu rod. "Mușcă până la sâmbure, până la nerv, până la... Hai, mușcă, nu te sfii! S-a copt pe când focul dormea molcom în cremene, nu ai de unde să o cunoști." Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sânii fecioarelor s-au copt pe când fii împăratului dormeau în grădinile cerului). Inutilă lupta în unul singur: leagă un ștergar alb în vârful iluziei și te dă învins, decorul; pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bine, fie cum spui. Să trecem, imaginarul este o iapă stearpă și apoi se vede că te-a înțărcat Dumnezeu de iluzii mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului? Pentru cine scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Se congelează viața în propriul ambalaj, are gust de ianuarie atârnat de streașina casei; până în dreptul ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unghie mai mult, nici o sămânță mai puțin. Întunericul absoarbe absența, o digeră și o scuipă în uterul nopții. Sfinții Anthoniți dormeau ziua, pentru că noaptea era păcat să închizi ochii. Dumnezeu nu îngăduie o noapte ascunsă în altă noapte, precum un sâmbure în alt sâmbure. Rugăciunea se întâmpla doar când atingi cu umerii cerul. Noaptea, cerul se împrăștie până și-n ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici o sămânță mai puțin. Întunericul absoarbe absența, o digeră și o scuipă în uterul nopții. Sfinții Anthoniți dormeau ziua, pentru că noaptea era păcat să închizi ochii. Dumnezeu nu îngăduie o noapte ascunsă în altă noapte, precum un sâmbure în alt sâmbure. Rugăciunea se întâmpla doar când atingi cu umerii cerul. Noaptea, cerul se împrăștie până și-n ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
război, moșu’ Ștefan voise să-l facă Învățător sau preot și pentru asta Îl trimisese la Seminarul greco-catolic din Oradea. Nu știu dacă bătrînul meu ar fi fost În stare să oficieze ca preot, e nevoie pentru asta de un sîmbure de har, iar el nu dădea semne a-l fi ascuns pe undeva. Nici În misiunea de Învățător nu-l văd. I s-au potrivit mult mai bine birocrația comunistă și poziția aceea călduță de nomenclaturist rural. A dat și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să marcheze, bine calculat nemțește, centrul geografic al continentului. Piatra aceea era pe atunci capătul vizibil al axei În jurul căreia se rotea Europa. Între cele două războaie, osia avea să scoată capul În Cehoslovacia, apoi În Uniunea Sovietică. Astăzi, acest sîmbure de spațiu cît un miez de lume se cufundă În uitare undeva În Ucraina. Dar toate proiectele de toponimie ideală și atacurile (aș zice că erau doar niște ciupituri ale nostalgiei) s-au destrămat odată cu miracolul din iulie. Era În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eseniene. O dovedesc coincidența mai multor expresii („inimă rea”; „Fiul”, denumirea pentru Mesia), precum și a multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de cele din 587, care furnizează «tipul» istoric, dar acest precedent nu constituie o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]