1,892 matches
-
scris un mit. Vroia să dăruiască viață, Suflete să ocrotească. Dar misiunea și-a-ncheiat, Sus spre ceruri a plecat. O lacrimă i-a înghețat pe pleoape, Mărgăritar în miez de noapte. Ea vindecă acuma îngeri, Pe care i-am făcut să sângere, Cu multele noastre păcate, De suflete ne stau legate. Ne iartă copilă că nu te-am ținut, Aici lângă noi mai mult. Suntem doar oameni, n-avem putere, Nu știm a Domnului vrere. Ți-aprindem cu toți o lumânare, Să
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Aripi_frante_adriana_tomoni_1390730563.html [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
a tresărit. A aprins lanterna ce o avea cu sine și a început să-i cerceteze îndeaproape rănile, care păreau superficiale, cu excepția unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea a tresărit puternic gemând de durere. Ștefan se apropie îngrijorat văzând acea reacție și-i zice fetei sale în șoaptă, căci până atunci el fusese tot timpul cu urechea
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu ochii mari și senini ca ai apelor cristaline de munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei ienicerii îl aplecară cu fața la pământ. Acesta
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cu-a iernii prospețime. DIN TRUPUL SLOVEI NE HRĂNIM TĂCUȚI Din trupul slovei ne hrănim tăcuți Sorbim cu sete din căușul vorbei Când visele-mpletim la gura sobei Și peste amintiri pășim desculți. Retortele de suflet fierb simțire Zăpezile ne sângerează-n ploi De purpură, și trecem amândoi Prin alambicuri distilând iubire. Suntem fărâme calde de azimă Din noi se-nfruptă cei care iubesc Ne curge versu-n vad dumnezeiesc Și aripi albe-n ceruri se reazimă. Ne prindem lent în dansul
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_iarna_georgeta_resteman_1331010803.html [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi se pregătesc de-agape. Rodește-n vie fructul dragostei Și sângerează-n cupe de cleștar Se-mbrățișează frunzele pe-alei Scriind cuvintele-n zidiri de-altar. SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎȚI SCRIU Se face primăvară când îți scriu În ghiocei rodesc miresme fine Când nopțile ne sânger-a pustiu Purtăm în
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_iarna_georgeta_resteman_1331010803.html [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
vie fructul dragostei Și sângerează-n cupe de cleștar Se-mbrățișează frunzele pe-alei Scriind cuvintele-n zidiri de-altar. SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎȚI SCRIU Se face primăvară când îți scriu În ghiocei rodesc miresme fine Când nopțile ne sânger-a pustiu Purtăm în ochi luciri diamantine. De sub zăpezi ce se topesc în noi Se-ntinde-un lac cu unde de iubire Un șal de nuferi peste umeri goi Și foc din maci ce arde în privire. „Se face Dragobete
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_iarna_georgeta_resteman_1331010803.html [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
deasă, lasă în urmă praf magic. În față se iscă o stâncă pe care cititorul o străbate cu sudoare pe frunte, rând cu rând până la ultimul punct. Poetul urcă Golgota poeziei cu coroana de aur, aurul victoriei pe fruntea care sângerează și în somn. “scrum sunt la picioarele tale Isuse zadarnic am cucerit lumea lumea nu vede că ard nu știe că ajung piatră pentru alt izvor pentru alt altar” Între măreția sfințeniei biblice și decăderea umană cumpărată pe arginți, poetul
“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1441800330.html [Corola-blog/BlogPost/378235_a_379564]
-
trupuri și s-a târât, pas cu pas, cât a putut de repede. Cineva l-a ajutat și l-a împins cu putere peste alții înspre o zonă mai liberă și de acolo a fugit cu greu, poticnindu-se și sângerând, fără să știe încotro se îndreaptă. Alina a rupt din bluza ei o bucată caldă de pânză și i-a șters cu grijă fața, după ce l-a ajutat să se reazime de o poartă metalică mai ferită de lumină și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița, Peste sentimente și iubiri blazate Se depun troiene de banalitate. Ninge și-n altarul sufletului meu, Rănile sunt aspre, sângerează greu Tu, lumina lină-a-blândei dimineți, Spală-mi în zăpezi negrele tristeți. Vreau ninsori de flori peste umerii goi Să-nflorescă iarna ce se-află-n noi, Primăvară, vino, ne îmbracă iar Cu scântei de viață-n foc incendiar. Referință Bibliografică: Ninsoarea din noi
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1420957864.html [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
înger damnat, Serata se-nchide în toamna de ieri, Cu veștede frunze desculțe-n plăceri. Arăți către înger, însă nu-i vina lui, Cuvântul oprește-l, nu poți să îl spui, Și taina se-ngroapă undeva în delir, Cu flori sângerate într-un vechi cimitir. Dar nopțile sorții ne rup legământul Când scutură pomii de frunze pământul, Iar norii dansează sub umbre de lună Când albă în voaluri ea trece stăpână. Și nu știu care clipe-ale iubirii rebele, Purtase pe umeri, ale mării
CURG ȘOAPTE DE DUHURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1489407701.html [Corola-blog/BlogPost/362575_a_363904]
-
nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pe sub sprâncenele stufoase crescute ca niște streșini deasupra ochilor, Bunu privește livada umbroasă. Căldura copleșitoare nu l-a alungat încă de pe băncuța lui îngustă, sprijinită de gardul din lemn înnegrit. Vara sângerase din greu prin cireșul înalt. Trecuseră peste nouăzeci de asemenea veri peste Bunu, dar parcă niciuna nu fusese atât de caldă și de încărcată. Cu ajutorul lui Dumnezeu bunul și drăguțul, mai putea apuca vreo două, trei. Razele soarelui alunecau înșelătoare
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435632735.html [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe ălei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-o pun pe rană aleilor puștii, pe care nu mai treci; și melcii
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475326878.html [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
prin durerea sa,pentru că nu avea inima împietrită.În scris, ea avea o liberate semantică,o libertate de idei,era preocupată de suplețea zborului ideatic,de puritatea stilului.Dar acum nu vroia să se gâdească la arta scrisului, căci îi sângerau penele și o usturau visele. Dădea timpul înapoi-în perioada liceului-și intra într-un spațiu tulburător și pur,singurul care era nemuritor și o înălțase până la cer,dar care o ținuse și încordată ca un arc.Era perioada când se
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1423819707.html [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
să rodească Și toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morții iar să crească. Voi aștepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă risipirea, în trupul său va suspina pământul și-n mine iar va sângera iubirea. Voi sta la geamul sur, ca de cenușă, Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi, Că nimenea nu mi-a bătut la ușă, O, glasul meu... pe care nu-l auzi. Citește mai mult În auriul asfințit
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
asfințit al frunzeiBăjenia începe să rodeascăși toamna rece ca sărutul IudeiVa face aripile morții iar să crească.Voi aștepta din nou, amar, ca vântul,c-un Recviem, să-i cearnă risipirea,în trupul său va suspina pământulși-n mine iar va sângera iubirea.Voi sta la geamul sur, ca de cenușă,Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi,Că nimenea nu mi-a bătut la ușă,O, glasul meu... pe care nu-l auzi.... XXII. ÎNTRE DOUĂ LUMI, de Cristina
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mă fi întins cumva înspre unde e firesc să nu îți mai placă? prin intrânduri în indiferență singuratici se fac nevăzuți, să nu poată da vina pe lume, ca ea,-n veci, sa nu fie. și plâng pe acolo și sângerează crucea înfiptă în inimi și-L strigă pe Unul Iisus. vai, vouă, nu prin suferința cea cruntă se ajunge-n înalturi! ca un turnesol absorbim cunoașterea clipei, suntem din ce în ce mai flămânzi. ce poate să însemne trăirea prin daruri, altceva decât o
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_tudor_1412937982.html [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
senzația de inutilitate, de substituire ori chiar de confundare cu diverse lucruri, ființe aflate în preajmă ori închipuite: se făcea că am murit și lumea/ mă privea ca pe un accesoriu de schimb/ vis întrerupt...; frigul trece prin pori și sângerează puternic/ am îmbătrânit altă soluție nu există/ .../ poate e timpul să ademenesc moartea/ și să o împiedic să mai treacă/ printre oameni/ doar astăzi; am intrat pentru o vreme/ în pielea unui porumbel alb/ diferențe și spații; vine o vreme
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437581677.html [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
clandestinate în viață. Dintr-o mișcare rapidă a gândului, toate dorurile și bucuriile s-au împletit într-o ghirlandă a speranței și ca alchimistul medieval, am strigat „victorie” în fața noului leac, care avea să-mi vindece rânile care încă mai sângerau. Din cerneala sângelui mi-am plăsmuit un nou înveliș, departe de tot ce a încercat să-mi distrugă bucuria de a trăi, și astfel răul și fericirea au evadat din mine pe căai diferite: unul pierzându-se în tenebre spre
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Mihaela_arbid_stoica_taina_s_mihaela_arbid_stoica_1364721026.html [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri drepte liniște treptelor neumblate ascuns veșmântul sângerat în plete țipă adâncimea sinelui uitat dintr-o primăvară Referință Bibliografică: în fiecare clipă înfloresc oameni / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/In_fiecare_clipa_infloresc_oameni.html [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, romanul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită, sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1441798757.html [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
și suge A doua zi îi e sete Are dor înrumenit Îi seamănă dorului de dincolo Tot timpul încălzește extremitățile În Kosova La amiază~ ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ANUL 1981 Zgomotos pătrunde mirosul de metal Se-mprăștie cântecul pe stradăcuibărit în periferie Fecioara a sângerat genunchiul Mergi și nu lăcrima El a ieșit din turmă cu ochi deschiși A intrat în întrecere Arenă nevăzută cu toreadori și tauri Ole ole ole Aleargă l-a prins De cap i-a pus Pânza roșie Duba orbită de
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_albaneza_flora_brovina_baki_ymeri_1394529575.html [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
luminoasă. Din când în când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. * Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? Valentina Becart Referință Bibliografică: În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valentina_becart_1414795499.html [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
cu bestia ce-n mine zace! L-am omorât pe blândul Abel ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i voi vedea figura tristă, iubitoare din clipa când l-am repezit cu ura mea ucigătoare, ce inima i-a sângerat-o ʼnainte să lovesc cu piatra, și-oi fi întâiul fratricid sătul să-și mai suporte mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât... Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_fia_george_petrovai_1375777525.html [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
În suflet! Iubește-mă! Hai să trăim înserarea iubirii, hai s-o însăilăm în culori într-un tablou pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni, Pe țărmuri vom ajunge numai iubire! În noapte târziu cuibărită în ierburi luna va
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]