548 matches
-
gust din gura-ți fraga rodul viei Printre ciorchini privind spre seară cerul La pieptul meu te-ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar de luna ... Citește mai mult Pe trupul tău ce sângeriu e vinulCând sorbi din mustul toamnei și-mi zâmbești!Vărsând din cupă de cristal prea plinulMă-nnebunești cât de copilă ești!Îmi vii 'nainte cu ciorchini în poalăși mă indemni dulceața să le-o simtMi te doresc avid în prag
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
E-ospăț de zei Licorn de pază Ia în vază Pe cei ce-ajung Prin răstigniri La Sfântul Duh PLÂNGÂNDU-L PE IISUS Plângându-L pe Iisus - un copil Adormi la ferestră: și-L văzu pe Ucis Plutind lin - lebădă sângerie Scurgându-se-n cântecul ultim - spre Lac Rănile Lui erau tot atâtea ciudate Lumini - guri de peșteri - străpungând spre Orbitoare Grădină Și copilul - în vis - o porni spre Eternele dimineți - iar Când s-a trezit - nu mai avea Nicăieri de
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
CODREANU TIRON Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului In memoriam Viorela Codreanu Tiron. Fată frumoasă cu nume de floare plâng păsările cerul în care ai plecat macii cu lacrimi de petale sângerii întorc răcoarea primăverii În câmpuri pustii din timpul durerii. Privesc la chipul desenat pe pagina revistei cu sufletul nemângâiat În chinul neputinței de-a te putea fi ajutat plâng cerurile toate că tu cea aleasă să-i fii lui Dumnezeu
IN MEMORIAM VIORELA CODREANU TIRON de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379486_a_380815]
-
mulțumesc Visul diafan din altă lume Azi prin iubire m-ajuți să-l trăiesc Lacrima curată și rece a ploii îmi udă Infinită frumusețe a misterului Căci viața e o taină profundă A sufletului speriat ce inundă Cu bucuria efemerului Sângeriul din macii câmpului Ce -ascund frumusețea cuvântului. Ridic privirea-nlacrimata De roua dimineții ferecata În florile sufletului demodat Cum cred cei ce simplitatea Au scos-o la mezat. Dansez în Ritm de vals și armonie cadența ploii de afară Căci bob
PLOAIA ȘI NOI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379490_a_380819]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > CÂNTARE PRIBEAGĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele-i scuturi. Cântarea pribeagă adastă în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
vină. Privește omule în jur Minunile ce te-nconjoară Respir-adânc aerul pur Zâmbește-apoi , așa-ntr-o doară! Spre curcubeu întinde-o mână Și-alege două, trei culori Să le-mpletești cu praf de lună... Cunună scamelor de nori! Privește macii sângerii Din palma câmpului tăcut Deschide poarta inimii Și fă acum ...ce n-ai făcut! Din felinarele de stele Alege unul ...care vrei Anină-ți dorurile grele Și liniștea încet s-o bei! Primește-mbrățișarea caldă A razelor de primăvară Sufletul
CE VREM, CE-AVEM ȘI CE ALEGEM? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381347_a_382676]
-
VALE Autor: Aron Sandru Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În spatele porții din Muntele Sfânt, gânditori, Străbunii stau și așteaptă! Zamolxe ține în mâinile sale Piatra Sacră, care și-a schimbat culoarea în roșu sângeriu. Străbunii, au trimis soli la Cei din Vale pe Moș Leandru, Muntean, Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, Vuiet de Stâncă și Fiul Munților, conduși de Marele Lup Alb și Deceneu, Marele Preot al geto-dacilor. Sfinxul- Străjerul Munților Sacri, ce a
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
și în clipa aceea se declanșează iadul. Norocosul câștigător este sfâșâiat de ceilalți rechini, iar lucru acesta se repetă ori de cât ori Voquin mai aruncă câte un pește. Vânzoleala din jurul navei este înspăimântătoare, apa se colorează într-un roșu sângeriu deprimant, iar sentimentul de groază pune stăpânire pe gânduri. - Ehi, ce zici! râde Voquin amuzat de expresia feței mele. N-ai vrea să nimerești în mijlocul lor! - Cine ar vrea? îl întreb, îndepărtându-mă de marginea vasului. Se pare că nici
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
ți le dau și eu. Focul mi-a cuprins trupul, Fii zefirul ce mă răcorește! Iubește-mă și mângâie-mă drăgăstos, Patima domolește-mi, Fii cât mai aproape de mine Și vei vedea culoarea pasiunii mele, Ce-i de un roșu sângeriu, Ca rubinul ce picură din buza ta, Din buza ta, din care însetată am mușcat, Ca dintr-o fragă parfumată, coaptă... Vreau să ne contopim, O singură ființă-n iubire să fim!" Când o femeie îți vorbește, Ascult-o cu
PATIMĂ DE FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374557_a_375886]
-
doruri cu toate netrăitele mele așteptări? ulciorul ce știe s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri, scâncetul copilului înmuiat într-o răscruce cu lacrimi, tot ar fi prea târziu ar fi ieri! Referință Bibliografică: TOT AR FI PREA TÂRZIU! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de mure răscoapte, mustind,Cu gust de frăguțe pe buze,La urechi cu cireșe pietroase,Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește,Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele,Scrijelite pe petale de maci sângerii,Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belsugului.Ma cheamă dealurile verzi și luminoasePe care ma rostogoleam,Copil fiind,Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume.Ma cheamă dorul nebun,Plecat cu tolba plină de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mai fi! Și te iubesc... Și te iubesc cum niciodată, nimeni Nu va putea la fel să te iubească Cu fiecare clipă care trece, Cu fiecare an ce-o să-nflorească... Și te iubesc cu cerul și cu marea, Cu toamna sângerie ce-a venit Și n-ai să afli poate niciodată Ce fericit am fost că te-am iubit! Unde-i oare viața noastră? Unde-i oare viața noastră Ce-am visat-o din pruncie? Unde-s zilele senine Clocotind de
UNDE-I OARE VIAŢA NOASTRĂ? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371450_a_372779]
-
M-ați împodobit Ca flori furate din grădina Ghețimanilor. Și un vas de porțelan s-a spart În magazia cu carcase de vită tânără. Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. © Maria Filipoiu 24.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: TOAMNA GÂNDURILOR MELE
TOAMNA GÂNDURILOR MELE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373821_a_375150]
-
fiorul unui plânset stins”, „sigla-nsingurării“, „bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea poemelor este asigurată de stilul metaforico-simbolic. „Suspectă de iubire“, poeta pledează dramatic pentru acest suprem sentiment uman (“un foc ce arde”, “ciutura iubirii”, “flamura iubirii”), într-un context antinomic: „mor-renasc”, “dulce și
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
umil. Ți-aduc marea și sarea din lacrimă anotimpurile pe rand, pământul reavăn gemând, ramuri rupte de vântul furtunii, cuibul sărac de lăstunii plecați, obligați să se-ntoarcă urmărind altă barcă, alt catarg de pe marea brândușelor. Ți-aduc pădurea scorușelor sângerii ciugulitul sticletelui cu penele arse coapsele-nalte, groase ale mistreților după culesul porumbului. Doar că, mi-e greu în muzeu să stau mereu. Să și scriu! Boarea, fluturele, floarea, cerul cu zarea țintită, oglindită fac locul meu mișcător pe-o
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
-mi arde, Pe foi de suflet îți aștern Durerea-mi între patimi. Cu fir de lună-oi croșeta Cuvintele-ntre ele, Iar dragostea am să ți-o țes Cu dor printre zăbrele. Căci dorul pentru tine-mi e O rană sângerie Ce roade-n ființă și în suflet Și-n viața mea târzie. Acum îți scriu cu sânge crud Al ființe-mi, ce nălucă O dâră de lumină cată Spre sufletu-ți s-o ducă. Să mă iubești nu ai putut
SCRISOARE DE DRAGOSTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374100_a_375429]
-
Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am prins sufletul în spinii lumii, Cănd rătăceam pe dealuri,zbenguind Și căutând făclii,iubind,s-aprind. Mi-am prins gândurile în vârtejul lumii... Am rătăcit privirea în zarea sângerie, Iar macii m-au privit sfios și tremurând. Atunci când mi-a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie. Mi-am prins o aripă în norul plumburiu Și-a fulgerat cu zbucium și durere, În ploaia-ntunecata n-
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
iasă-acum din locul lor Și să-mi răsară-n focul din priviri. Tu l-ai simțit în seara-ceea când Te-ai cufundat adânc în ochii mei Împrăștiind lumina ta în ei Și-n trupul meu dorințe, fremătând. Amurgu-acela cald și sângeriu Îmi toarnă-n vene doruri zi de zi, Îți simt prezența vie, parc-ai fi, De viață, elixir de când mă știu. Dac-ai să vii, te-aștept, nu e târziu Să mai dansăm pe verbul a iubi... Referință Bibliografică: SĂ
SĂ MAI DANSĂM... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375442_a_376771]
-
tandru roșeste-n purpura, Catre miez de zi rubiniul tău o cheamă Spre violetul serii, apoi nopții-i redevine albă. Prin jocul culorilor renaște, ea le va presară Și sentiment unindu-le: albului îi va da inocentă, Purpurei iubirea și rubiniului sângeriu viața Iar violetului unind cerul și pământul, taină. Pune-o în piept la butoniera ta și-i vei Simti parfumul inocentei, iubirii și al tainei, Dacă vrei eternă dragoste a florii cameleon Oferă-i lumină, ferește-o de întuneric, ridică
JOCUL FLORII CAMELEON de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375512_a_376841]
-
Acasă > Poezie > Delectare > MARIA ȘI TOAMNĂ Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Maria și toamnă Pe trupul tău ce sângeriu e vinul Când sorbi din mustul toamnei și-mi zâmbești! Vărsând din cupă de cristal prea plinul Mă-nnebunești cât de copilă ești! Îmi vii 'nainte cu ciorchini în poala Și mă indemni dulceața să le-o simt Mi te
MARIA ȘI TOAMNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375610_a_376939]
-
tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce toamnă inutilă pândește lângă noi, Se scutură pe frunze în straie de rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre
TOAMNĂ INUTILĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372084_a_373413]