570 matches
-
capul trădează o spaimă nemăsurată. Chipul gălbui se armonizează cu craniul cadaveric. Culorile mediului simbolizează starea psihică a personajului, albastrul întunecat reține glasul sfâșietor și-l reflectă cu ecou într-un golf larg, până sub cerul strălucitor , de un roșu sângeriu. În afara tabloului reprodus aici, de altfel cel mai cunoscut și care se găsea în Galeria Națională din Oslo, de unde a fost furat, mai există alte cincizeci versiuni diferite ale "Țipătului". Originalul furat a fost găsit în 2006. A patra versiune
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
Bestiei Episoade: 1. Începutul 2. Noaptea funestă 3. Deschidere 4. Cel mai puternic inamic 5. 2 Magi - Partea 1 6. 2 Magi - Partea 2 7. Zvârcolire 8. Melodia nepotrivită 9. Eleganță sub lumina lunii 10. O pauză liniștită 11. Fortăreața Sângerie Andromeda 12. Agitând cerul 13. Castelul iernii 14. La finalul idealurilor 15. Mâna Domnului 16. Sabia Victoriei Promise 17. Etichetată ca vrăjitoare 18. Bătălia decisivă 19. Regele de Aur 20. Rămășița distantă a unui vis 21. Steaua Creației ce a
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
tu, iubire, cu țâțele asmuțite spre stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-un ev amurgind din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la comanda iubirii Îmi scriu testamentul... Azi, Îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de șenila păpădiilor, adorm În patul de puf al muțeniei și culmea, Îmi este de-ajuns! Adevărul inimii Îl rostesc pe tăcute și vad cum uitarea mă-nvinge
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
peruzea... În rest, etrusce sfiiri și abanosul Împreunării sub lacrimi... SCRISOARE CĂTRE APOLLINAIRE „Et tu observes au lieu d'écrire ton conte en prose La cétoine qui dort dans le coeur de la rose...” („Zone” G. Apollinaire) Neștiut Păstor al cerului sângeriu, azi, turma mioarelor vântur. Află și tu, niciodată nu voi fi sătul de iarbă, de lună și de liliac. În zori Îmi va fi dor de Steaua Polară, căci de mult, tare de mult am părăsit zodia sărutului cast. Nu vezi
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
fetiță-n flori... Ce dacă? Pe ochii tăi, sub ochelari, acum Pânze de fum tremurătoare-ți joacă. Eu te cunosc - sentimental nu ești Și viața o iubești cu bărbăție. Atâtea vieți, tu fără să clipești Ai smuls din gheara morții, sângerie. Și de perdeai vreo luptă-n zori de zi Cu fața palidă și răvășită, Spuneai că nu oricând poți izbândi, Că nu există viață nesfârșită. De ce privind plăpânzii ghiocei Culeși de fata mică prin răzoare Tu ai rămas așa în urma
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
cinic uneori. Izbânzile ei cele mai mari din acest întâi volum sunt totuși acele poeme care depășesc cenzura intelectuală și se revarsă în incantații fluide și pure, ca rugăciunile: “Nu-mi număra, Doamne, durerile!/ tot ce se numără moare// din sângeria mirare/ îndoită cu apă neîncepută, tămăduitoare/ dă-mi câte trei picături/ după fiece zi fără soare// altoiește-mi întrebările cu prejudecăți/ și ridică împrejurul inimii mele/ ziduri cenușii de cetăți// fă din tăcerile mele oști înzăuate/ și gătește-mi spaimele
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
că acel tablou nu era începutul unei campanii din apus, ci primul pas spre Kyoto. Cu excepția lui Mitsuhide și a unei duzini de oameni din statul lui major, nu știa nimeni. Curând avea să fie Ora Maimuței. Vuind prin soarele sângeriu de la apus, semnalele de corn răsunau înalte și joase, unul după altul. Militarii, care nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
puterea să plîngem) Intervenția puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspăimîntătoare. Viziunea următoare pare desprinsă din cartea profetului Iezechiel însă sensul ei final nu mai e unul mîntuitor: " El ne-a arătat unghia roză ieșind din izvor / și venele sîngerii urmate de osișoare înaintînd / printre bolovani / și apa cum se alegea din nisip închegîndu-se / ca și carnea și / rîul înălțîndu-se ca un deget spre cer. / Iar din loc în loc / pești încă vii și oameni și dobitoace zbătîndu-se / prinși pe jumătate
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
și zeii săi lari. În cele din urmă, Elizabeth revine din locul în care a plecat și unde plăcinta cu afine o așteaptă, iar dragostea înfiripată își găsește asemeni unei chei ușa potrivită. Imaginea de un cromatism senzual al ecorșeului sîngeriu al prăjiturii irigată lactant survine ca un sigiliu al poveștii de dragoste. Părăsind spațiul securizant al lumii asiatice cu ritualurile sale, Wong Kar-Wai a încercat să armonizeze registre diferite, lăsînd impresia unei permanente sedări liric-somnolent-melancolice a personajelor într-un cadru
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
cât realism în cele afirmate!... În ,,Nimic să nu uiți”, afirmă că nimeni altul ca ,,Doinele tale și apele au fost numai lacrimi și jale, numai dor și speranță, numai foc și vâlvătaie și că pretutindeni crește bobul de grâu sângeriu, dovada indubitabilă a enormelor sacrificii pentru apărarea gliei, iar pământul e sfințit cu lacrimi, cu sânge și nădejdi”. În ,,Arde condeiul”, subliniază rolul activ - decisiv al scriitorilor, fiindcă ,,Arde condeiul muiat în cuvinte, limba zvâcnește, ochii cată la horbota vremii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
steaguri ale Statelor Unite drapate peste animale sacrificate cu ștampila Ministerului Agriculturii, câini eutanasiați și monitoare de calculatoare - sau erau televizoare pe vremea aia? În orice caz, excese peste excese pentru a ilustra risipa imorală care se făcea. Roșul steagurilor era sângeriu, albastrul țipător, iar albul era culoarea „spermei ejaculate“, după cum Îl descria chiar autorul. Fără Îndoială, nu era un al doilea Jasper Johns. Cu toate acestea, după ce picturile lui au fost condamnate, Stefan a fost apărat cu cerbicie de grupurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un fel de ceață care plutea deasupra pământului ca o pătură de binecuvântare. Prietenii mei se Întoarseră și văzură că pantele dealurilor aveau acum culoarea ardeilor iuți roșii, gusturi picante la gândul cărorale dădeau lacrimile. Culoarea se preschimbă În roșu sângeriu, pentru ca apoi soarele să se scufunde dincolo de limita câmpurilor, totul devenind negru, pământul la fel ca și cerul, mai puțin secera lunii, câteva stele risipite și fumul auriu al focurilor pentru gătit. 7tc "7" Jacarandatc "Jacaranda" Î n autocar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
celor care, vii sau morți, reali sau fictivi, m-ar fi putut ajuta să mi se piardă urma. Mințeam senin, cu dezinvoltură. Chiar și-atunci când tăceam, între mine și lumea din jur se interpuneau straturi subțiri de gânduri, o rețea sângerie de neuroni și sinapse punea în mișcare mecanismele de protecție și nimeni (uneori, nici măcar eu) nu mai avea acces la ce se întâmpla înăuntru. Îmi priveam prietenii, zâmbeam, nu-și imaginau că nu dădeam doi bani pe ei. Vremea onoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Camera tresărea ca și cum cineva îmi scutura craniul sau cutia calculatorului. Șaisprezece secunde. Fisurile au apărut, pe pereți, în creier, peste tot. Mi s-a întunecat privirea, n-am mai simțit atingerea mâinilor. Am mai apucat să văd cărămida din spatele tencuielii: sângerie, plesnită, vascularizată. Contururile s-au estompat, senzațiile întâi au încetinit, apoi au fost accelerate până la a se confunda între ele. Săream din imagine, cu tot cu cameră. Brusc, mișcarea a încetat. Pereții și celulele s-au așezat la locul lor. Maria mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spuneam curcubitacee), mojar cu pistil (invariabil, se transforma în pizdil), Cetatea de Floci (impresionant: o cetate construită numai din fire de păr!), mie mi s-a părut că obiectul seamănă c-un antricot cu zgârciuri. Sau poate c-un fluture sângeriu, cu-aripile topite în grăsime. Lepidopterul de carne fragedă, macră, sleită, se pregătea să-și ia zborul spre orbitele fiecăruia dintre noi, pentru a ne imprima pe vecie cu poftele lui scârboase. Mi-ar fi plăcut să zic asta atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corecta și ameliora modurile prin care se exprimă natura sa. Toate astea sunt gânduri în jurul mesei de prânz, la restaurantul Parlamentului suedez, unde avem acces și noi, jurnaliștii. Apoi vine către noi o compatrioată cu mâini frumoase și unghii lungi, sângerii. Ne povestește cum a scăpat ea de primul ei soț, cu care fugise din România. Ei bine, se aflau chiar în fierbintea Africă și „eroina” noastră i-a spus soțului că se duce să-și cumpere țigări. Și dusă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
avut parte de acea moarte de care Îl asigura falsa lui știință. Și ar fi triumfat asupra lui pentru totdeauna. Alergă spre bazin, Înșfăcându-l de călcâie și Încercând să Îl scoată din apa transformată de acum Într-o spumă sângerie. Trupul omului opunea rezistență, Îngreunat de lichidul ce Îi pătrunsese În veșmintele lungi. Dante Își propti un picior și se sprijini În el din toate puterile. Sub apăsarea grea, una din colonete se rupse, Însă poetul putu să Își mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și erau pe deasupra și grozave și erau și critici sociali profunzi atunci când bătrâna - asemeni unui lama uriaș - căci pentru mine e orientală în fond - arăta către cele trei maimuțe cafenii așezate pe vine, cu guri și nări pictate în roșu sângeriu, și când, cu limbă ascuțită prin care lipsa ei de bunătate atingea maiestatea, spunea: „Nimeni nu vă cere să iubiți lumea, ci doar să fiți sinceri, ehrlich. Nu mai dați din clanță. Cu cât iubiți oamenii, cu atât o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Căderii din rai, a construirii Turnului din Babel, a Potopului, Lot vizitat de îngeri, a pedepsirii nevestei lui și a desfrânării fiicelor sale, într-o combinație de ivrit, idiș și engleză, însuflețită de pietate și mânie, flori mărunte și focuri sângerii izvorâte din propria ei memorie și fantezie. Nu se sinchisea să dea amănunte despre povestiri precum cele cu Isac iubindu-se cu Rebeca în grădinile din Abimeleh sau cu Dina, violată de către Sichem. A torturat-o, spunea ea. Cum? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se îndoaie dușumeaua sub greutatea sutelor de oameni care se perindau pe acolo, cu orga de la cinema care se agita și respira vis-à-vis și cu huruitul care se cobora până la noi de la tramvaiele de pe Chicago Avenue - în timp ce pâcla cu pieliță sângerie a zgurii aduse de vânt și contururile înnegrite ale clădirilor cu cinci etaje se înălțau în semiîntunericul orb și nordic din explozia de Crăciun din magazine. Simon a avansat curând la o slujbă mai bună la Compania Federală de Presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
asta în amurg și în această semi-iarnă îmi dădea prilejul să văd o combinație de mărunt și imens, așa de stranie, cu șira spinării pe care o constituia trenul nostru și care gonea și se ondula, tot oțelul, rugina, vopselele sângerii care se întindeau spațiu după spațiu pe cer, și peste cealaltă existență, spațiu după spațiu. Vântul purta fumul fabricilor și ne aflam într-un orășel industrial - un câmp de luptă, cimitir, crater de gunoaie, pârlit de la oțelul topit și violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mare înălțime și a rămas acolo în așteptare. Thea a sărit jos pe pământ și a înhățat parul de la băiat. El nu făcea decât să-l treacă prin tufișurile stufoase și să rupă cu el flori splendide de un roșu sângeriu, care cădeau în țesătura ferigilor, și striga: „Ya viene!“ O iguana a fugit în jos pe pietre. Caligula a văzut-o și s-a luat după ea. Cu culorile sale cernite, arăta ca o ființă cu pene și armură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo nu mai era nimic de văzut. Pustiu. Cenușiu, cât vedeai cu ochii. Ici și colo, ruine, cenușii și ele, pe care soarele asfințitului lăsa dâre sângerii... Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de copac sau o grămadă de moloz amintea ba o stradă, ba o casă... Așa ajunseră unde fusese biserica. Atârnat într-un colț de zid, se mai ținea o bucată de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
veneau de tare departe să-l vadă. Se spunea și chiar așa era că în ziua cea mai lungă a anului o rază de soare trecea prin inima Fiului și desena o floare de lumină jos, pe altar. O floare sângerie. Și atunci, ostia și vinul aveau gust de carne, gust de sânge. Copilul se uita nemișcat la bucata de sticlă. Pe ea, desenată, era mâna Lui Iisus. Străpunsă de cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hainele ei luau culoarea luminii, iar înspre seară, în lumina asfințitului, veșmântul ei părea trandafiriu... Așa a și dispărut, cu ultimele raze ale soarelui. Și nimeni n-a aflat vreodată cine era. Eu cred că era picătura aceea de lumină sângerie care trecea prin inima Fiului, în cea mai lungă zi a anului și făcea ca Sfânta ostie să aibă gust de carne și vinul, de sânge. În vitraliul cel vechi. Iar copila vine mereu, în cea mai lungă zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]