638 matches
-
Caesar! Caesar! Cei care merg la moarte te salută! În ce fel se mai moare? Se poate muri fără urme de umbră chiar dacă doare Senin și albastru, într-o anume zi din calendar Printre arbori încărcați de miresme în floare Săgetat de un glonte rătăcit și hoinar. Și tu... Doamne? Eli ! Eli ! Lama Sabahtani!...Sabahtani! Piesa s-a sfârșit, cortina cade dramatic ca un zid Chiar dacă unii aplaudă, cel căzut e atât de rece ... Citește mai mult Se moare așa fără de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
XXVII. LANSARE DE CARTE: DESTINE, DE , de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. PREFAȚĂ Am primit spre lectură cartea de proză Destine, a Cameliei Ardelean. Mi-a fost oferită într-un iulie capricios. Curiozitatea mă săgeta, mai ales că nu știam mai nimic despre autoare. Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Acțiunea se petrece pe vremea comuniștilor, când se rechiziționa pământul. Sunt bine surprinse diverse probleme sociale: ... Citește mai mult PREFAȚĂAm primit spre lectură cartea de proză Destine, a Cameliei Ardelean. Mi-a fost oferită într-un iulie capricios. Curiozitatea mă săgeta, mai ales că nu știam mai nimic despre autoare.Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
noapte, Se nasc de dincolo de ceruri, Revarsă peste lume mii de șoapte, Create din bolta cu geruri. Cuvintele se-aprind în zboruri, Scântei de aștri cerești, Rătăcind uitatele doruri, Se-arată noaptea la ferești. Cu trene ample de lumină, Perseide săgetează văzduhul, Timpului i se închină, Țopindu-se în nesfârșire duhul. Ploi de stele aurite, În rochii prețioase de bal, Cu franjuri luminoși tivite, Necuprins ocean fără de mal. Mesaje vin din altă lume, Cu sufletul le ascultăm, Perseidele vorbesc ceva anume, Frunți
PERSEIDE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381466_a_382795]
-
fericit! Chiar dacă asta înseamnă să -mi arunc în Univers propriile trăiri. Promit să învăț să îți stau alături în tăcere! MĂRTURISIRE DE SUFLET ai țipat la mine, iar strigătul tău s-a transformat într-un fulger ce a încercat să săgeteze cupa sentimentelor mele. Dacă dorești să plec, poți să o spui șoptit ajutat de piviri din care să izvorască negația iubirii. Simt însă că mă iubești dar singur construiești bariere în spatele lor adăpostindu-te. De ce îți este teamă? de o
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
rotea capul turbată. Când prinse cu ochii frântura de necunoscut - prada mică îmbrățișată drăgăstos de ursulețul ei - mai răcni o dată hotarâtă. Pentru Anyu asta fu ca un răspuns de acceptare. Namila parcă o-nțelesese, stăpânindu-și pornirile. Cum foamea îi săgeta vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți sfâșiind carnea... o țâșnire prelungă de sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul... fură singure semne ce tulburară pentru o vreme liniștea călduță
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
dulce decât cântecul păsărilor. Regele clipi mărunt către frumoasa fată care îi ridicase capul pe genunchii ei și îi dădea să bea dintr-o ulcică de lut. Întâlnindu-i privirea de un albastru mai curat decât cerul, regele se simți săgetat de un dor năpraznic căruia n-ar fi putut să-i spună pe nume. - Cine ești? Întrebă răgușit, privind cum soarele se juca prin părul fetei. - Codruța. În râsul fetei, păreau să curgă izvoare răcoroase care puteau să-i topească
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
și să bea cât pentru doi și nu mai lăsa pe nimeni să deretice în acea odaie, pe motiv că deretica ea singură. Dornică să se pună bine cu Mustață-Sură, femeia dădu fuga la împărat și îi povesti cele văzute. Săgetat de o bănuială, împăratul se năpusti dpre camera fetei. - Vai și-amar de capul nostru, vine împăratul-monstru! Auzind strigătul disperat al florii, fata împăratului, care în acel moment lua masa cu Florea, sări în sus speriată. Flăcăul nu se pierdu
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor V-ul cu vârful îndreptat spre miazăzi, iar rândunelele care vara toată săgetaseră gălăgioase la joasă altitudine plecaseră discret spre destinații mai calde. Pentru Măriuca, acest blând început de toamnă, avea o semnificație și o importanță pe care le presimțea, fără a le putea concretiza, dincolo de datele obiective: admiterea la liceu, plecarea de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor V-ul cu vârful îndreptat spre miazăzi, iar rândunelele care vara toată săgetaseră gălăgioase la joasă altitudine plecaseră discret spre destinații mai calde.Pentru Măriuca, acest blând început de toamnă, avea o semnificație și o importanță pe care le presimțea, fără a le putea concretiza, dincolo de datele obiective: admiterea la liceu, plecarea de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mâna cerul, de aproape.Pe stâlpii răsuciți ca mici coloaneCare-i susțin pridvorul cel umbrit,Își împletesc zorelele-n volaneCulori de ametist și malachit.Cobor pe două trepte de lemn vechiSpre stratul învrâstat de micșuneleși mă salută din înalt, perechi,Săgetând aprig cerul rândunele.Pe-o bancă, sub cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o pisică,Mișcând urechea spre un ciripitDe vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă.În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor,Căci Dumnezeu, prietenul
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Din toți câinii cel mai prost. Azi votăm un singur tur, Nu încape îndoială; Dar, pe tot ce vreți, vă jur Că va fi o mânuială. E prilejul cel mai bun, Când se poate mult minții, Proiectile ca din tun Săgetează osul frunții. Ca români, noi ne fălim Cu... cetățeanul decedat, Fără să știm cât mai plătim, Că el și azi a pus VOTAT ! ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: GRĂBIȚI-VĂ LA VOT, ROMÂNI ! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GRĂBIȚI-VĂ LA VOT, ROMÂNI ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380866_a_382195]
-
E cuvânt plurisilabic. Două perechi. Depărtarea de singurătate. În curând voi eliberea perechea zăvorâtă în colivie. Când prima rază de soare va fulgera în văzduh, o să deschid colivia. Ce fericiți vor fi atunci porumbeii! Își vor întinde aripile și vor săgeta văzduhul. Ce tainică și prețioasă e liberatatea! Ce fericire aduce celor ce se împărtășesc din ea! Da, îmi amintesc! Mi-am prins într-o zi mâna în colții lui Ursu. Da, Ursu, am spus bine. Am fost captiv în colții
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
vrea să știi că seara-îți voi spune noapte bună și bună dimineața-n zori de zi. Ciclopii S-au adunat ciclopii, uranieni, păstori și făurari pe-al gândului meu munte. Singurul ochi pe care îl au imens pe frunte mă săgetează și îmi dă fiori. Mă-ntreabă ce să facă spre-al prinde pe acel care a spus că Nimeni se numește. De secoli umilirea pe toți îi urmărește și suferă că nu știu cine-i el. Mă înfior chiar dacă sunt umbre într-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374505_a_375834]
-
frumoase ,că așa e omul nostalgic și înfiorător ,(pardon ,am vrut să spun înfiorat ) Ce e la urma urmei ,un curcubeu ,daca nu ,,memento mori"un legământ între lumină și întuneric între totul și nimic sau ceva prin care ne săgetează o clipă paradisul ,amintindu-ne că nu suntem doar carne din carne ?! De aceea a însămânțat Creatorul adânc în noi luminile ca să ne putem regăsi pe noi limbrici verticali praf de stele care din nimic ne certăm cu cerul și
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
cu putință, oare, să/ mai fiu, când ea e moartă,/ viu, chiar/ foarte viu? - Poemul 12, p. 23). Alunecarea spre autointerogația retorică relevă drama celui ce nici măcar de la sine nu mai așteaptă vreun răspuns ("Adevărul cumplit/ până-n inima inimii mă/ săgetează:/ Cum mai pot să/ trăiesc,/ dacă tot ce-am iubit/ a murit?" - Poemul 22, p. 37) Nirvana a fost scrisă într-un timp foarte scurt de către un poet “învelit în giulgiul durerii”, cu “un suflet zdrobit”. Doamne, cum! “Nimeni. Nimeni
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ...Am luat hazardul ieri de guler Si l-am trântit de un perete Și i-am strigat cu sula-n coaste: - A mea iubire nu se pierde! M-a săgetat strângând din dinți Și-apoi a lăcrimat amar; - Nu vezi femeie că te minți? Pe lume totu-i în zadar! Nu i-am răspuns, nici n-am putut. L-am dezlegat, căci m-a durut Și răsucindu-mă în mine
HAZARD de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374612_a_375941]
-
furiș o lacrimă călătorită spre coada ochiului, îi desluși din cele aflate demult de la Zain: -Nu erau bătrâni... doar la mijlocul vieții... Au căzut pe loc trăzniți în plină vară... Veniseră pe coastă să-ntoarcă fânul... când norul viclean i-a săgetat... Le-au rămas mici două perechi de gemeni... băieții, mai mari cu doi ani decât fetele... Dintr-una din fete, măritată mai apoi tot în neam de ungureni, se trage Zain. -Hai, nu plânge, c-au murit fericiți! -...? întrebase din
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
pornit potopul! Plânge, Plânge liniștea din toate! Nu-s cuvinte, ne ajunge Teama de singurătate. Guturale, sugrumate, Șir de sunete se frânge, Biata inimă se zbate, Lacrima pătrunde'n sânge Și'o îneacă. Muribundă'n Epicentrul ezoteric, Soarbe liniștea flămândă, Săgetată de'ntuneric. *** Referință Bibliografică: Plânge liniștea / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PLÂNGE LINIŞTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373459_a_374788]
-
dar liber în IISUS Defăima zeii prin păgâni și mulți idoli a distrus ! Păgânii-asupra lui cu săbii, ca să-l ucidă odios Însă el plin de Credință, le Predica despre CHRISTOS ! Care-l apăra tot timpul : și când ei l-au săgetat Dar și când cerut-a apă, din Cer, Să fie, Botezat ! Ca un miel la junghiere, precum Bunu-ÎNVĂȚĂTOR, A mers la Judecata falsă, la păgânul Dregător ! Acesta îi făgăduiește : fel-de-fel de amăgiri... Dar Lup rămâne în Credință și nu cade
SF.PROOROC SAMUEL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373494_a_374823]
-
afli secretul ei la momentul potrivit. Deocamdată ,bucură-te de tot ce te-nconjoară ! Când mi-a spus asta, privirea i s-a umplut dintr-o dată de un soi de mânie.Parcă-am simțit un fulger brusc care mi-a săgetat instantaneu șira spinării. Care naiba era secretul insulei ăștia și ce legătură avea cu ea ? Privirea ei ucigătoare m-a speriat. Așa că n-am mai întrebat nimic. Ziua următoare a început incredibil de frumos de parcă nimic nu se-ntâmplase cu
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
malul golfului . - Îți place ? mă întreabă amabilă încercând din răsputeri să îmi îndrepte atenția și asupra ei. - Mai întrebi? Totul este de nota douăzeci ! - Mă bucur. Ține minte toate astea ! Cand a făcut mențiunea,aceeași privire de gheață m-a săgetat ușor ,făcând să dispară pentru o clipă toată fericirea pe care o simțisem în ziua aceea minunată. Zilele ce au urmat au început la fel de bine. N-ai cum să treci prin San Francisco fără să te plimbi cu Cable Car
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Rezemându-și coatele de masă, contactul cu velurul așternut acum i se păru adevărat generator, izvoditor de absolute și necesare forțe. Vedea în asta chiar o strategie. Instantaneu realiză cum destinderea-i e comutată miraculos în crispare. Privirile celuilalt îi săgetară inimă și cuget. Conștientientiză că e vinovat. În plus, și oprimat de tinerețea și de nervozitatea în exces sfidător etalate de F. Tânărul dădea roată mesei, nepăsându-i c-obstrucționează traseul ultimelor săgeți luminoase ale amurgului. Arar ascendentul vârstei sale
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]