728 matches
-
uniți cu cumanii inundară de atunci neopriți de nimenea provinciile cele fără de apărare, dar mai cu seamă Tracia și Macedonia, roiră până pe sub zidurile capitalei și-și făcură de cap opt luni de-a rândul, cumanii mai ales c-o sălbatecă cruzime și necruțând nici pe greci, nici pe latini. Împărăția latină din Bizanț părea a se doborî cu totul sub slăbiciunea întrunită a copilăriei și bătrâneții. Vremi grele apăsau preste tot provinciile apucate de puterea de fier a războiului, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puterea de fier a războiului, a căror suferințe, pricinuite atât de mînile amicilor cât și ale inamicilor, întreceau orice măsură a suferințelor obicinuite ale războiului. Ioannițiu, aprig dușman al romeilor, dar și un puternic răzbunător al lor, dete pe mâna sălbatecului contingent auxiliar de cumani să prade-n bunăvoie toate orașele și orășelele dintre Constantinopol și Adrianopol câte erau tributare latinilor. Tot într-o vreme cu cumanii sau puțin după aceasta se-ntrecură în opera devastării și latinii, cari aveau mânie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oaste și de bani din Europa apuseană, aduseră în șovăitoarea poziție a latinilor oarecare consolidare și îndreptare; dar cauza lor câștigă și mai mult încă prin respingătoarea și imprudenta purtare a regelui Ioannițiu, dușmanul lor de căpetenie, a cărui cruzime sălbatecă și fără de scrupul respingea și amici și inamici și-i înstrăina toate inimile ce simțeau omenește. Când prin schimbarea sorții acest domn fu silit să cedeze superiorității latinilor în multe lupte sângeroase, el hotărî să se răzbune ca un canibal
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
libertatea lor, pe de alta primirea legilor lor. Curând trebuiră a se convinge însă de barbaria națională a regelui și a poporului său și avură cauze îndeajuns de-a detesta pe un mântuitor care nu numai în accesul unei toane sălbatece, ci, cu sânge rece și după matură precugetare, executa pierzătorul plan de-a despopula Tracia, de-a risipi orașele și satele ei și de-a strămuta populația țării dincolo de Dunăre. Astfel el ruină sistematicește și din temelie populațiunile grecești și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a arăta acea canibalică lăcomie de-a ucide cu care se scălda satisfăcut în sângele romeilor, cruzime ce se-nrădăcinase adânc în toată ființa lui, atât prin firea sa iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea cu sălbatecii cumani. Nemesis ajunse curând și pe acest stăpânitor, care-și înjosise tronul, prefăcîndu-l în eșafod, pe care a trebuit să-l împle apoi cu sângele său propriu. Daca în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care toți îl socoteau neapărat, el căută cu succes alianța cumanilor, cari-i și trimiseră un numeros contingent în ajutor. Aliații năvăliră în Macedonia și Tracia totodată, iar cumanii rânduiți în această din urmă provincie pustiiră și jefuiră c-o sălbatecă cruzime atât regiunea râului Rigina cât și împrejurimile orașului Didymotichos, lăsând însă cumințește de-o parte orașul întărit Adrianopol. Oțărîți prin aceasta și neaducîndu-și aminte de espresa instrucție a împăratului, potrivit căreia nu aveau voie decât a se ține în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o parte orașul întărit Adrianopol. Oțărîți prin aceasta și neaducîndu-și aminte de espresa instrucție a împăratului, potrivit căreia nu aveau voie decât a se ține în atitudine defensivă în contra inamicului, cei doi strategi porniră la atac deschis în contra cumanilor. Acești sălbateci luptători, ușor înarmați și mișcîndu-se sprinten, aveau asupra greu-înarmaților și anevoie-înaintătorilor romei un avantaj de care se folosiră într-un mod escelent. Ei revărsară o ploaie de săgeți asupra năvălitorilor, le omorâră caii, siliră pe călăreți la lupta nepotrivită a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locuitori cu tot ce aveau ei mai bun; dar fiindcă, din cauza puternicei împrotiviri a garnizoanei, nu putea spera să surprindă cu succes tăria, inamicul se lăsă de atac și se retrase. Alanii, de cum erau rău dispuși contra domnitorului bizantin, reluară sălbateca lor natură primitivă, prădară și părăduiră pământul romeic în dragă voie și, deși sosiseră ca amici pe acel pământ, se purtară întocmai ca inamici fățiși. Stând împrejurările astfel, Andronic împărat apelă din nou în cursul anului 1307 c-un zel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vremea aceea purta, după năvălitori, numele Cumania, iar în cursul sutei a treisprezecea începu a se numi Moldova; dar și Ardealul precum și o parte a Valachiei fură cuprinse de această hordă și erau părți ale teritoriului pe care descălecaseră ei. Sălbatecii cumani arseră, părăduiră și pustiiră de atunci încoace în escursiunile lor prădalnice atât provinciile bizantine din vecinătatea lor cât și Rusia și Ungaria. Autohtonii sugjugați din Cumania de pe atuncea, numiți în de comun vlahi "[... ]", "vlahi", "valahi", dar numindu-se ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curând după aceasta. O însemnată parte din horda cumanilor, 40000 de familii, fugind de mongoli, căutară și găsiră scăpare, conduse de principele lor, anume Kuthen, în Ungaria, unde regele Bela IV îi primi în a[nul] 1238. Starea pe jumătate sălbatecă și desfrâul acestor imigranți îngreunau apărarea în contra mongolilor cari irupsese în anul 1241 în Ungaria. Scaunul papal, dorind din toată inima convertirea fără deosebire a cumanilor de la păgânism, a românilor de la legea greacă, o și puse în lucrare cu mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În întinsa regiune care, începînd de la marginea Ardealului ajunge spre miazănoapte [miazăzi] până în Dunăre, spre răsărit până în Marea Neagră și care multă vreme s-a chemat Cumania, au locuit două veacuri aproape poporul cumanilor, numit și uți și polovți, de o sălbatecă necultură, nomadizând și războindu-se pentru a prăda, c-un cuvânt într-un mod primitiv, cu totul propriu; el trăia cu vânătoarea, cu pescuitul și cu creșterea de vite și nu suise încă nici o treaptă a agriculturi, așa că îndeosebi marea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în contra trădării, iată un instinct fundamental, comun conștiinței întregului neam omenesc. Numai aceste gunoaie etnice nu au nici acest instinct măcar. Ei disting trădarea, ei o înalță în societate și o decorează, ei n-au nici atâta conștiință câtă au sălbatecii. Și d. Dumitru Brătianu putea să aibă naivitatea de-a crede că, cu asemenea oameni, din asemenea materie putredă, din aceste scârbe ale omenirii se poate face ceva de-acum înainte prin morală teoretică? Cânepa, iată mijlocul cu care țara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
află pe-o scară de cultură inferioară; copiii mici n-ascultă decât vorbe rele, sudălmi și bătăi li se aplică lor și mumelor lor; bărbații se bat foarte des între dânșii. Bătăliile lor sunt foarte violente, ca la niște adevărați sălbateci europeni; se rănesc grav, adeseori se ucid. Această generațiune neomenoasă, rușinea unui stat civilizat, acești oameni perverși și fertili în crime, delicte și contravențiuni de tot soiul se ruinează prin mișelii și rea viață. Iată tabloul pe care nu noi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
semănătură și sădire piere și singurul rod al ridicării noului Imperiu din Trnwo este nimicirea culturii romaeice și a rasei romaeice, ori pe unde numai o pot stârpi vlahii și skyții, cumanii. Tracia trebuia să devie o vizuină pentru animale sălbatece. Un indiciu nu puțin semnificativ în privirea vlahilor, cari acum jucau rolul cel mare și n-aveau așezări numai din a dreapta Dunării, este că la disoluțiunea Imperiului romaeic al lui Angelos și la întemeierea unui Imperiu latin nu se nasc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pieri în mod vrednic de plâns. Oraș după oraș de pe teritoriul latino - grec fură acum prădate, populația ucisă; noul imperiu fu cel puțin întru atâta, bulgar, întrucît, ca-n zilele lui Krum, tara cea mai frumoasă deveni pustietate: numai animale sălbatece, dar nu romaei și latini s-o mai poată locui. În sfârșit, trebui să vie însuși Sf. Dimitrie și să-l omoare, la vreme de noapte, pe Romaeoktonos; Johannicius se dezbinase cu conducătorul bulgarilor și acesta preferă, în loc de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
membrii propriei specii și, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un „specialist în nespecializare” ereditară. Din acest motiv, puiul de om este singurul care își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este „asistat” de membrii altei specii. „Copiii sălbateci”, cei crescuți de animale, s-au animalizat, în ciuda eredității lor de tip uman. • Prin „orarul” proceselor de creștere și maturizare, ereditatea creează premisele unor momente de optimă intervenție din partea mediului educativ, în așa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Cântecul povestitor. Repere teoretice, cu interesante sugestii privind abordarea modernă a genului, sunt incluse micromonografiile Iovan Iorgovan, Sila Samodiva și Dălea (Bogdan) Damian, Domnul Chipor Crai, Trei frați cu nouă zmei, Vidros, Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu Fata sălbatecă și Letinul bogat (Cântecul nunului). Remarcabile sunt nu doar analizele cântecelor amintite, ci și înscrierea eroilor într-o tipologie, într-o serie a „cavalerilor” eposului românesc. În succesiunea lui Moses Gaster, B.P. Hasdeu și N. Cartojan, I. încadrează aceste creații
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
se pare) încântați și fermecați numai de numele unuia căruia nu-i datorează puterea și de a cărui putere nu trebuie să se teamă, pentru că el este singur, și nici apreciindu-i calitățile pentru că, față de ei, el este inuman și sălbatec. Slăbiciunea noastră, a oamenilor, este atât de mare, încât, adesea, trebuie să ne supunem forței; e nevoie să tergiversăm, nu putem fi mereu cei mai tari... Deci, popoarele însele sunt cele care se lasă sau, mai degrabă, fac să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și în Moartea lui Mihai Viteazu la Torda (1854), și în Don Sanji II, regele Portugaliii (1857), ca și în Pustnicul sălbatecului munte (1853), unde abundă efectele de melodramă, se perorează despre patriotism, despre virtute și fidelitate. Aceeași retorică umflată în „pastorala” închinată domnitorului Al. I. Cuza, Serbare națională sau Visul fericirei (1859), în care se exaltă actul Unirii, folosindu-se mijloace
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
actul Unirii, folosindu-se mijloace naive de impresionare, din care nu lipsește focul bengal. SCRIERI: Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii, București, 1847; Fragment de operetă a lui Ștefan Vodă, Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul sălbatecului munte, București, 1853; Moartea lui Mihai Viteazu la Torda, București, 1854; Don Sanji II, regele Portugaliii, București, 1857; Serbare națională sau Visul fericirei, București, 1859; Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu, București, 1871. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 292-293; Ion Horia
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
impulsiv (are aprehensiuni scriitorul - și nu și le ascunde - și cu privire la conaționalii „ginerelui” în ansamblu), arbitrar și sanguinar (deci periculos) în dezechilibrele sale, un fals creștin. Pe seama „hirii” lui Timuș („hirea lui acea de tiran ce era și de om sălbatec și fără nice o frică de Dumnedzău”, nebuniia lui Timuș”, „omŭ tânăr și fără nice o socoteală”, „omŭ în hirea hierălor”, „acela om cu hirea de hiară sălbatecă...”) Costin pune și înfrângerea de la Finta, în fața lui Matei Basarab. Acel „om
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Timuș („hirea lui acea de tiran ce era și de om sălbatec și fără nice o frică de Dumnedzău”, nebuniia lui Timuș”, „omŭ tânăr și fără nice o socoteală”, „omŭ în hirea hierălor”, „acela om cu hirea de hiară sălbatecă...”) Costin pune și înfrângerea de la Finta, în fața lui Matei Basarab. Acel „om cu hirea de hiară sălbatecă” a murit încercând să apere interesele socrului său. Mergând să depresoare o Suceavă asediată de Gheorghe Ștefan, dușmanul Lupului, Timuș a găsit vreme
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frică de Dumnedzău”, nebuniia lui Timuș”, „omŭ tânăr și fără nice o socoteală”, „omŭ în hirea hierălor”, „acela om cu hirea de hiară sălbatecă...”) Costin pune și înfrângerea de la Finta, în fața lui Matei Basarab. Acel „om cu hirea de hiară sălbatecă” a murit încercând să apere interesele socrului său. Mergând să depresoare o Suceavă asediată de Gheorghe Ștefan, dușmanul Lupului, Timuș a găsit vreme și pentru o „plimbare de jaf” prin Bucovina: „Timuș, cum au sosit la cetate, de a doa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
direptate, s-au pornit cu toții, și într-un foișor sus în cetate, unde odihnia la așternutul lui, au răsipit ușa, și neștiind Ștefan Vodă nimic de aceasta, s-au sculat fiind numai cu cămeașa, iară ei cu toții, ca niște lei sălbateci, au năvălit asupră-i, și multe rane făcându-i, l-au omorât și l-au scos afară. Aceasta plată au luat Ștefan Vodă de la ceia ce-i miluise; mai apoi de la Dumnezeu curândă vreme le-au venit osândă asupră, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii. Producându-și mijloacele de trai, și-a asigurat ziua de mâine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]