275 matches
-
vreme, în anul 1905, cei doi soți s-au mutat într-o casă de pe strada Păcurari nr. 87, astăzi nr. 91, unde au locuit neîntrerupt până în anul 1940. Casa din Păcurari era o de tip vagon, similară celei de pe strada Sărăriei. Avea o grădină și livadă unde avea plantate tufe de liliac și zarzavaturi. Această locuință era în apropierea fabricii de tutun, a multor ateliere și în colțul străzii denumită astăzi Octav Băncilă. Atelierul de pictură îl avea în camera din
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
se contopește cu coamele dealurilor verzui-argintii. Excepție există doar în opera lui Theodor Pallady și Octav Băncilă. La Pallady se regăsesc imagini urbane, priveliști din vii, case de pe dealuri și la Băncilă peisaje de la Bucium sau din valea Păcurarilor. Văile Sărăriei și Copoului cu panorame dinspre Repedea nu au fost înfățișate de aproape niciun pictor peisagist al epocii. Este de remarcat ideea că majoritatea artiștilor moldoveni care au activat la Iași, ca Mihai Cămăruț, Corneliu Baba sau Costache Agafiței, trăiau mai
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
încă din epoca neolitică, dar nucleul orașului medieval s-a format în zona vechii Curți Domnești (actualmente zona Palatului Culturii), din poarta căreia pornea Ulița Veche, prima mare arteră a orașului, astăzi strada Costache Negri, care făcea legătura cu Dealul Sărărie. Pe această uliță, numită mai târziu după pavare, Podu Vechi, câțiva călugari veniți de la Ierusalim, dar originari din ținuturile moldave, au întemeiat ajutați de populația creștină localnică, în jurul anilor 1330, așezarea monahală cu numele "Mănăstirea călugarilor de la Sf. Sava”. Despre
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Biserica Vulpe este situată pe strada Sărăriei din Iași și a fost construită în anul 1760 pe locul unei biserici de lemn construită în anul 1630. Biserica veche de lemn a fost terminată la 1632, de către breasla blănarilor, iar un hrisov din timpul lui Petru Movilă zice
Biserica Vulpe din Iași () [Corola-website/Science/311422_a_312751]
-
lor nord-vestică).</br> Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei presupune două forme de relief distincte și anume: prima formă e caracterizată prin ultimele ramificații ale Munților Măcinului, cu o altitudine de 40-80 metri și cu valori maxime în dealul Sărăriei - 152,1 metri și dealul Mare cu 141,6 metri. În cadrul reliefului hercinic se distinge o culme suprapusă extravilanului satului Garvăn și o culme a extravilanului satului Jijila, cu o continuare spre Măcin. A două formă de relief pe care
Comuna Jijila, Tulcea () [Corola-website/Science/310830_a_312159]
-
dintre cele mai mari de pe mapamond din punct de vedere al traficului. Zona de sud de la gura de debușare a Canalului Dunăre-Marea Neagră este rezervată Zonei Libere Agigea, care a înlocuit fosta Rezervație naturală întemeiată odinioară de Ioan Borcea. Tuzla ("sărăria" în turcește) se află la câteve sute de metri de mare, numărul construcțiilor înmulțindu-se între centru și faleză. Pe lângă stația de cale ferată, Tuzla are în vecinatătea ei și un aerodrom pe care sunt organizate anual diverse mitinguri. A
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
mine, cât și pentru oraș. Gestul ei este unul politic și vine din partea unei femei avide după putere" . La alegerile din 30 noiembrie 2008, Camelia Gavrilă a candidat din partea PNL pentru postul de deputat în Circumscripția 8 din Iași - Copou, Sărărie, Centru, Păcurari, Canta, Valea Lupului. Camelia Gavrilă vorbește fluent limbile engleză și franceză. Camelia Gavrilă este coordonator de reviste literare, studii și volume publicate acoperind următoarele domenii: literatură, estetică și filozofie.
Camelia Gavrilă () [Corola-website/Science/313483_a_314812]
-
din raion. Există însă și sate unde predomină etnicii bulgari (Deljiler), etnicii ruși (Alexandrovca Nouă) sau români (Borisovca, Eschipolos și Nerușai). Mici comunități românești se mai găsesc și în reședința de raion Tatarbunar sau în satele altădată majoritar românești Noul-Caragaci, Sărăria sau Baccialia. De asemenea, satul Tuzla se află și el printre localitățile vechi românești deznaționalizate după război (pe atunci era chiar oraș). Principala activitate economică a Raionului Tatarbunar este producția și prelucrarea produselor agro-alimentare, care face uz de forță de
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
cu 210 paturi, 5 policlinici cu 60 paturi, 6 clinici și 17 cabinete de medici de familie . Raionul Tatarbunar este compus din: Satul Principele-Carol (în ) a fost, până în anul 2007, o localitate componentă a raionului, fiind inclusă ulterior în satul Sărăria.
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”. S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl fiind profesor de filozofie, iar mama profesoară de liceu. Familia sa locuia pe stradela Sărăriei. La vârsta de 7 ani, el și-a început pregătirea școlară la Scoala „Mihail Kogălniceanu” din Iași, aflată pe str. Lascăr Catargiu nr. 28, unde a invatat timp de trei ani (1919-1922). Clădirea școlii datează de la începutul sec. al XX
George Emil Palade () [Corola-website/Science/297374_a_298703]
-
în "Cuget moldovenesc", "Pagini basarabene", poezii că "Dorința", "Grădinărie", "Atavism", "Toamnă", "Caisul", "Cuvântul Evei", "Jucărie", și altele. Locuiește împreună cu sora să Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi stradă Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuința a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 participa la conferințe și la
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
constructorul pestan Lechner Odon, câștigătorul unui concurs la care au participat 17 arhitecți. Terenul de 1200 de stânjeni pătrați (4320 mp), pe care trebuia construită îndrăzneala stilistică renascentistă - cerută și acceptată de către prospera burghezie și moșierime locală - aparținuse "Oficiului Salin" (Sărăriei). Pe locul viitoarei primării se termina "Piața Principală", în prelungirea căreia se desfășura târgul zilnic de pe strada principală. Datorită refluxului economic european de după anul de criză 1873, noua construcție a fost executată la parametri restrânși față de proiectul inițial (cel al
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
la intervale regulate de câte 7 minute și jumătate. Prețul unui bilet de călătorie dus-întors era de 15 bani. După un an, în 1901, funcționau 5 trasee (Gară - Piața Unirii, Păcurari - Nicolina, Copou - Socola, Str. Albă - Abator și Tg. Cucu - Sărărie) pe care circulau 19 vagoane. Rețeaua de tramvaie electrice a ajuns să aibă o lungime de 17,307 km, ea ocupând atunci primul loc din România, fiind superioară astfel rețelelor de tramvaie electrice din Brăila, Galați și București. În 1916
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
Tăriceni (în , în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Sărăria. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 5 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Tăriceni, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318534_a_319863]
-
Sărăria, întâlnit și sub denumirea Sariari (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 2 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Martaza. Teritoriul localității este traversat de râul Sariari, care se varsă în lacul Caraceaus în dreptul satului Răileni. El se află la o distanță de 28 km est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Sărăria (în ), în acel an el fiind redenumit Jovtii Iar. De această comună depind administrativ satele Marazli, Răileni, Sardinant și Tăriceni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Satul Sărăria a fost fondat în anii '60 ai secolului al XIX-lea de către țărani fără pământ din Basarabia. Mai târziu, în sat s-au stabilit și țărani iobagi ruși fugiți de pe moșiile din Rusia. În urma Tratatului de pace de la Berlin din
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
proclamând puterea sovietică. Țăranii, împreună cu soldații revoluționari, au confiscat terenurile moșierilor și le-au împărțit țăranilor săraci. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărăria a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mare de ruși și de germani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
de către URSS și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Sărăria în cea de Jovtii Iar. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Sărăria în cea de Jovtii Iar. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 772 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Sărăria se ocupă în principal cu agricultura. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Jovtîi Iar era vorbitoare de
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 772 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Sărăria se ocupă în principal cu agricultura. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Jovtîi Iar era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Iași. În 1860, Gheorghe Burada a organizat și un curs de muzică vocală armonizată, la școala Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“, continuând conducerea corului său, care, până în 1863, a cântat alternativ la bisericile din Iași, făcând repetiții în casele de pe strada Sărăriei ale tatălui dirijorului, Tudorachi Burada, iar în 1864 a organizat corul de la Mitropolia Moldovei și Sucevei. Gheorghe Burada a profesat și ca șef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou, făcând și aranjamente muzicale pentru o serie de piese
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
avea contraforți și ferestre de tragere. Tot Hălmagiu este plin de ruine sau ziduri înglobate în cele mai noi construcții care se înșiră pe lângă străzile principale. Privit de pe înălțimi, Hălmagiu se prezintă cu urmele vechi ale drumurilor romane sau ale sărăriilor ce străbat prin lanurile din jur sau sunt puse în evidență de arbuștii caracteristici zonelor unde se află ruine. Astfel de arbuști porneau în partea de nord a comunei, aproape de "cripta", prin curtea familiei Ungur, descriind clar conturul zidurilor de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
demolată în anul 1953, după ce fusese bombardată în timpul războiului). În seara zilei de sâmbătă, 28 iunie 1941, după slujba de vecernie la Sărbătoarea „Sfinților Petru și Pavel” Grigore Resmeriță este asasinat în timp ce lua apărarea unui grup de evrei, pe str. Sărărie unde locuia la nr. 29 B, vis-a-vis de Sinagoga „Lumânarari” situată la nr. 33. Auzind din casă strigăte de moarte, de peste drum, de la Sinagogă, preotul Grigore Resmeriță, în încercarea de a-i apăra pe evreii maltratați este tratat de agresori
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
în special din punct de vedere social. Mahalaua s-a dezvoltat în partea de N-V, pe dealul Copou, cam în același timp cu apariția noii zone comerciale a orașului Iași, cunoscută sub denumirea de Târgul de Sus. Muntenimea (actuala Sărărie) se întindea, după cum se știa pe atunci, până la „marginea prăpastiei” (Râpa Galbenă). În sec. al XVIII-lea, era împărțită în trei părți distincte: "Muntenimea de Jos", "Muntenimea de Mijloc" și "Muntenimea de Sus". Constituind efectiv trei fâșii, dispuse radial pe
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]