258 matches
-
arealul parcului au fost identificate cinci tipuri de habitate naturale: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Lacuri distrofice și iazuri, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis", Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatic, Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); ce adăpostesc floră și faună, specifice Câmpiei de Vest a României. La baza desemnării sitului "Cefa" se află
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
poziție favorabilă trebuie adăugate și oportunitățile oferite de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii buzoiene: peste comunitățile biologice de tip continental (păduri de foioase și pajiștile derivate) sau alpin (molidișuri, făgete și pajiști montane) se suprapun arii sărăturate și/sau aride, propice instalării elementelor stepice. Zona este habitat al pădurilor de foioase, care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, pajiști sărăturate, păpuriș, stufăriș) ce adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: chiră de baltă ("Sterna hirundo"), prundaș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), piciorong ("Himantopus himantopus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus", barză
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
încadrată în bioregiunea continentală și stepică a Văii Călmățuiului (afluent al Dunării); ce conservă două tipuri de habitate naturale: "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion" și "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice " și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna Câmpiei Călmățuiului. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane" și "Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba". Printre speciile faunistice și floristice aflate la baza desemnării sitului se află mamifere (popândău, un rozător din specia "Spermophilus
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl prezintă o arie naturală cu nouă tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 1.435 hectare și include rezervația naturală Fânețele seculare Valea lui David (46,36 ha). Situl dispune de trei clase de habitate comunitare ("Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Stepe ponto-sarmatice" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o zonă
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
naturală dispune de nouă tipuri de habitate naturale ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice", "Vegetatie forestieră panonică cu Quercus pubescens", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin" și "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition") ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii faunistice (mamifere
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]