23,750 matches
-
fabricat de dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Cu 27 de stabilizatori neu-rohormonali, 16 amplificatori kinetosenzoriali și gust de cocacola. Mult mai bun și mai hrănitor ca sîngele tradițional. Conceput special ca să te reintegreze social: să nu-ți mai vină să sari la jugulara aproapelui, să te simți mereu în formă, gata să muncești mai mult, să-ți satisfaci gagica, să ajuți pensionarii să traverseze strada și așa mai departe. Face toți banii de pe lume! Și mai mult decît atît. Idolul educatoarelor
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
tu, Amadeusule, ai chef de joacă și-un atu ce nu-l au prea mulți în jur: „ Knaller-paller Schnip-schnap-schnur Schnepeperl... Snai!" Or, deși tu poți să cânți, la ananghie, și pe coarda cea mai gravă, - ne încânți că, în muzică, sari coarda!
AMADEI LUSUS by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/6524_a_7849]
-
o să mai pot uita: o arcă o mînie o nimicire Între cele două mări ca între două oglinde de cositor sînt coloană de templu Sînt plînsă sînt un cîmp arat în care nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
Popescu Parcă ies din cețuri... Parcă ies din cețuri cei care s-au dus, Caută iar urme, însă urme nu-s... Uite, văd trei umbre, însă nu de magi, Din brădeturi sure vin la loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Emil Brumaru , cîte doi, Să se joace, sărind din mușuroi în mușuroi De cîrtițe moi. Bat din aripe ca și cum palme-s Ce-apaludă șuvoaiele miresmelor calme Curgînd din flori mari spre Doamne-Doamne. Și-ncet se apleacă deasupra izvoarelor, Muindu-și nimburile și vîrful picioarelor, Și-adormind în boarea lor
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6689_a_8014]
-
și de secară; Sau numai a expresiei crai-nou. Momentului când omu-ntâia oară Își saltă-n cer privirea, un ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit. Și sufletul se umple de-o lumină, Ca-n aur o Madonă bizantină Dintr-o celebră frescă, prin zenit... 20 aprilie 2007 Gravură Poeții din Ardeal prind, rând, să
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
departe ești tu I-aș scrie omului dar crezi că citește? Culcat pe un cuțit în camera mea parcă nu sînt pe pământ. Am vorbit poezie din tinerețe provizii pentru zilele cînd frigul se va năpusti peste minte uhu, versurile săreau din coajă gheruțe de porumbel pe geamuri moi frumusețe, ce departe ești tu acum n-am bani de tren să vin să te caut cîteva principii și nici un prieten pe nici o stea nu există iubire și asta mă miră sînt
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt trist, obosit, mă gîndesc la femeile parizience. Stilate. Așa, avînd
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat de sudoare și l-a aruncat în sus și pe ăla. În jur, nici țipenie. Blocurile sînt departe, se văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în față, muult. Cît pot. Atît cît
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și sar. O plachez ca la rugby. Îmi arunc trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se zice, dar asta nu mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i cum vreți, spuneți-i
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
târzie Să te smulgi într-o bună dimineață din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile ca și cum ai căuta un reazem anume ceva miraculos
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
acum în odihnă e luna deasupa ca pântecul plin de pruncii pe care femeile noastre le vor naște iarba încă nu a spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii le sfărâmă, le-ndreaptă în zori mocniți vorbind despre iminente dezastre și ce presimt ei întotdeauna se-ntâmplă- între
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
împreună, Mircea și cu mine ne-am retras în sfânta-sfintelor, în biblioteca Babel a scriitorului-redactor care a pregătit pe loc ibricul mare cu cafea turcească din care de obicei făcea în timpul nopții, sunt sigur, un consum nelimitat. Conversația noastră a sărit întâi de la una la alta, apoi s-a centrat pe volumul meu de proximă apariție sub redactarea lui. Mi-a adus la cunoștință unele aprecieri măgulitoare ale lui Ion Caraion și ne-am pregătit cu creion și hârtie să amendăm
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
un semn grăitor de refuz, la care am replicat strident: "De cinci ori prețul cursei!", adică toți banii pe care îi aveam asupra mea. A șovăit o clipă, apoi a frânat, lăsându-mă să-l ajung din urmă și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Trec curcubeiele dintr-una-n alta, Din prag de-argint în prag de aur sare-o broască Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
chiloți și le-a stors pe rînd, temeinic, în timp ce țopăia goală pe malul lacului să se încălzească, ca o lighioană ieșită din mlaștină pentru un ritual diabolic, care s-o transforme în om. Lovi hainele de trunchiul unei sălcii să sară apa din ele, le scutură și le îmbrăcă la loc. Uitase, aha, verifică actele și cele două mii de șilingi din buzunarul canadianei ținuți într-o pungă de plastic. Nu se udaseră prea tare, nu mai era timp oricum să le
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
zicem noi, invidioși: "Americance, chinezoaice, nemțoaice, franțuzoaice... ai de unde alege". "O laie! Cum mi-au aranjat mie mutra, sigur și ele și-au upgradat-o. Și, după cum scriu, cred că-s numai minore sau trecute de 80 de ani... da' sigur sărite de pe fix. Cine știe peste ce urâtanie sau dilimană dai. Peste cine știe ce hoașcă. Și-apoi, mă țin ăștia legat de gât cu contractu': dacă plec înainte de 5 ani, trebuie să le dau o sută de mii de parai... Tot neamul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
armonia întregului: uită izvorul din care curg și-n care trebuie să se reîntoarcă. Două lanțuri A.D.N., răsucite elicoidal, unul în jurul altuia, ca un alfabet cu milioane de litere și infinite combinări și permutări, din care o literă a sărit, perturbând tiparul. Cine s-o pună la loc, pentru a nu începe haosul? E ca și cum într-o bună zi fiecare s-ar despărți în două, și fiecare parte, în două, la nesfârșit. Cum ai mai stăpâni, doamne, prăbușirea asta de
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
s-arăt) Stă-ntr-un picior cum cocostîrcul, Și-n rîs de cîte-un biet nătîng E luat... Cei doi îndură smîrcul, Îi doare, însă nu se plîng. Atunci cînd, însă,-adoarme hoarda, Ei fac ca îngerii din Rai*: Coboară scara, sărind coarda, Iar treptele nu i le mai Ating. - Dacă vă par patetic, Încalec un velociped! Ei, într-un rond peripatetic, Fac împreună un biped. Fotografia e un leac Durabil cît un epitaf La o uitare ce,-ntr-un veac, Pe fiecare
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele tuturor experiențelor noastre buretele care păstrează mirosul pielii mele ude fragmente de piele firme de cosmetice urme de mohair și sare cu alte cuvinte și tu te împrăștii pe toate lucrurile tale acesta este tremurul meu de seară în fața căruia nu spui nimic noaptea își ascunde gura ei roșie sub aripa dreaptă se culcă și ea cu noi toți până dimineață
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
stea îmbrăcați și să tremure. Dacă o să le-o spun, n-o să mă creadă nimeni nici la Yalta! Cineva a zărit în larg triunghiul negru al unui rechin și se grăbește să comunice descoperirea cât îl țin bojocii. Bine-hrăniții burgheri sar din apă ca pinguinii pe banchiză. Nu mă las pradă panicii generale: continuu să stau calm pe nisip... N. a intrat în apă o singură dată și doar până la glezne, în schimb și-a vizitat de câteva ori sacoșa din
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de ce nu. Să mori de rîs, mama, așa s-a întîmplat. Adică nu s-a întîmplat nimic. Domnul care venise pentru tabloul de Kees van Dongen era un domn extrem de bine îmbrăcat, cam în vîrstă, mi-am zis eu, părea sărit de 50, nu știam eu chiar gusturile lui MD, am crezut că e Alfonso Raul, spaniolul de care-mi vorbise MD. De unde să-mi treacă mie prin cap că este vorba de altcineva! Avea și o orhidee la buzunarul de la
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean și de pir, lângă dune. Și azi se mai tem în livezile de măslini, să nu se cuibărească, în fructele uleioase
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
i se clatină în corp căpătaseră consistență, trăgându-l fără milă în jos. Reuși cu greu să echilibreze toropeala lichidă undeva în mijlocul pieptului și porni spre casă prin curtea plină de unelte ruginite și de bucăți de lemn printre care săreau sprinten puii de găină, nu înainte de a închide cu grijă poarta de la stradă, fără s-o blocheze, ca să poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]