530 matches
-
Aproximativ, cu șase-șapte zile În urmă, unul din șefii de echipă din sub’ordinea lui, venise la el cu o rugăminte. „Domn’inginer, vă rog să nu mă refuzați. O nepoată a soției mele doresc s’o aduc pe șantier. Sărmana, cu un an de zile În urmă i-a murit tatăl, iar după două luni de zile dela această tragedie, i-a murit și mama...!! În satul ei natal care se află undeva În nordul țării, nu mai are pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa manieră Încât fata era aproape topită de dragul lui. Mai mult, Îi admirase cuvintele meșteșugit construite adresate muncitorilor precum și a altor persoane care venise la el cu diferite treburi, Încât ea sărmana, se simțise mică - mică de tot. Pe loc, imaginația ei o transformase Într’o frunză rătăcitoare, agățată de aripile unei violente furtuni, fără orizont și punct de sprijin, departe de orice speranță...!! În biroul tehnic al fabricei de mobilă, lume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În cazul acesta, intrăm la restaurantul Nord Hotel să luăm o mică gustare. Nu vom zăbovi multă vreme, șt-i, i-am promis nevestei și vreau să-mi onorez cuvântul. La ora mesei de diseară urmează să servim masa Împreună, sărmana, de multă vreme așteaptă acest eveniment...” Convins de realitatea vorbelor declamate, Tony pavone Își descreți fruntea, intrând În local cu o curiozitate de drept, localul fiind recent construit În perimetrul unor maghernițe pline de mizerie, de șobolani, ce fuseseră demolate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am adus eu În țară atunci când veneam odată la un an de zile În timp ce restul ce mai cumpăram la indrodus soția În patrie atunci când venea odată la șase luni În vizită la mine, ce să vă spun: n’a vrut sărmana să-i cumpăr nici măcar o broboadă...!” „Foarte bine a-ți procedat. Cine adună la tinerețe...!” „Exact. Dar o percheziție domiciliară a lucrătorilor miliției, a confiscat totul. Aur și alte obiecte electronice de fabricație străină În valoare de peste un milion lei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
condusă cu Decrete Prezidențiale emise după bunul plac al unui singur om, Dictatorul Nicolae Ceaușescu...!! „De supărare era să plezneasă fierea În mine. M’am Îmbătat și venind acasă am luat nevasta la bătae fără motiv: desigur, nu avea vină sărmana...?! Ce părere aveți? Îmi voi căpăta averea Înapoi...?” „Greu de presupus...!” În prezent România se află În pragul unui economic dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era necăjit, banii erau pe terminate iar Emil Gârleanu, ginerele fratelui Dictatorului Nicolae Ceaușescu se ospăta pe banii altuia și aproape de fiecare dată la cererea lui Îi mai burdușea și servieta cu patru sticle de Murftlar pentru nevastă-sa, motivând: sărmana, este și dumneaei suflet de om...! Cu Generalul Andruță Ceaușescu se cunoșteau personal. Peste douăzeci de lucrători luase parte la amenajarea vilei fetei lui, timp de peste trei luni de zile, iar dumnealui personal la două trei zile onora cu prezența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ajute, În mod sigur tendința se potignea Întrucât avea gestiune și, se afla Încă sub influența cercetărilor penale...! Tony Pavone avea insomnii. Ființa lui era convulsionată de incertitudini, de groaza Închisorii care-și arăta colții gata să-l sfâșie, de sărmana Atena care putea râmîne lipsită de apărare datorită lui care o târâse În mocirla acestei societăți Înfricoșată de un tiran ce se crede stăpânul a tot ce mișcă pe acest teritoriu strămoșesc...!! În momentul când, sistemul imunitar al organismului pendula
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acolo este. Sammler Îi cunoștea obiceiurile; le știa la fel de bine cum un eschimos știe focile. Copcile pe unde respiră ele. Acum mă protejează pe mine, pentru că lucrul furat se află În posesia mea. Probabil că a fost Îngrozită de detectiv, sărmana, și apoi a așteptat până am plecat amândoi. Iscodindu-mi ușa ca negrul. Simțind că tatăl ei nu o includea printre preocupările lui cele mai importante. Hotărâtă să-și recapete locul prioritar. Am lăsat-o să meargă prea departe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar anonim, de funcționar, fie el și șef de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948. De aici de unde eram nu se putea vedea încă drumul lung și pustiitor ce avea să urmeze, între înșelări, cimitire și învierea din urmă. Sărmane domnule președinte, și dumneata domnule Pavel, care presimți exact ce urmează, ca șobolanii cutremurele de pământ, dar refuz să te confirm acum din superstiție, ori pur și simplu de frică. 6. Timpul părea, în continuare, să treacă nepăsător, el care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana Floarea. Am avut eu asemenea întâmplare cu fie-iertatul Negoiță, omul meu. Sărmana de mine, prin multe valuri și vânturi am avut a trece. Ar fi bine, poate, să-l legați; dar vă rog frumos să vă fie milă de dânsul, alt fecior n-am; în el mi-i toată puterea. Oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și de ce? Nu pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu fie-iertată lelea Ana. Cum spui tu asta, băiete? Cum ar fi putut grăi cu dânsa, când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în împărăția drepților, unde nu mai este întristare, nici suspin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pantalonii. Aveam un punct mic și roșu pe coapsă. Mă ardea un pic, și așa și arăta, ca o arsură ușoară cu țigara. Și mi-am spus: asta-i tot ce poți să faci? Ți-ai pierdut până și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâlniți erau fericiți. Cadavrele erau destul de mulțumite și tot așa erau și cei în doliu. Vederea atâtor lacrimi de bucurie, atât de generos vărsate, reprezenta pentru mine o sursă de permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi făcuseră romantismul praf de mult prea mult timp. în tăcerea care a urmat Vultur-în-Zbor a așezat la locul lor toate piesele rămase din puzzle, în afară de ultimele trei. — Un gropar n-are cine știe ce treabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar apoi copacii se mișcară în jurul lor. în vâlcea Virgil Jones se așeză cu greutate pe jos, oftând din rărunchi. Nu avea habar ce anume ar putea face acum Dolores și, în același timp, se simțea și el pierdut. Vai, sărmane Yorick! Dolores rămase în picioare, fixându-l cu o privire sticloasă și atentă. Mâinile ei se deplasară încet către umeri, unde niște funde grosolane îi țineau cămașa pe ea. Atunci când își dădu seama ce anume voiau ele să facă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și încercase să se obișnuiască dinainte cu ideea. Dar să găsească în patul Mediei un bărbat, și încă unul prăpădit ca acesta, iar Media să nu fie de găsit niciunde, asta era aproape mai mult decât putea suporta Iocasta. Media, sărmana, îndrăgostita de Media, tocmai Media, dintre toate feteleă Dispărută, dar unde? Să-i fi urmat pe Virgil și Vultur-în-Zbor. Dar cât de departe? Și i-au cerut-o ei? Au vrut ca ea să vină cu ei? Și se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din neamul Romero de Torres, eram veriga lipsă dintre om și rechinul-ciocan, fiindcă nouăzeci la sută din organismul nostru e cartilaginos, concentrat mai ales În nas și În pavilionul auditiv. În sat, pe Jesusa o confundau adesea cu mine, fiindcă sărmanei nu i-au crescut sînii niciodată și a Început să se bărbierească Înaintea mea. A murit de ftizie la douăzeci și doi de ani, fecioară pînă la capăt și Îndrăgostită În taină de un preot evlavios, care, cînd o Întîlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
printre aburi și uleiuri parfumate. Din acea splendoare Îndoielnică mai rămăseseră doar aburii și parfumurile, deși de altă natură. Jacinta Coronado zăcea prăbușită Într-un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am băgat de seamă că mă observa cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deja. Pe Întuneric, nimeni nu băga de seamă prezența lui Julián. Trăiam din noapte și din tăcere. Pe măsură ce lunile treceau, m-am deprins să confund rutina cu normalitatea, iar cu timpul am ajuns să cred că planul meu fusese perfect. Sărmană neroadă. 12 1945, un an al cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de un tranchilizant pentru cai ca să adoarmă. Sau poate că o să-i revină În minte tot felul de amintiri, din cauza LSD-ului pe care-l Înghițise În colegiu și o să Încerce să mănânce un papagal sau să zboare pe geam. Sărmana, draga de Penelope. —Bette, iubire, ești gata de plecare? Întrebă Philip, Încolăcindu-și brațele În jurul umerilor mei de parcă ar fi fost iubitul meu de multă vreme și nu un tip cu care nu voiam să mă culc. Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Împărăteasă a devenit preocupată de calitatea „ouălor“ pe care le va crea Soo. „Nu dați ouă de calitate, nu primiți titlul“, ne-a zis ea tuturor. Dacă Soo va continua să se comporte astfel, Majestatea Sa Împărăteasa o va înlătura. — Sărmana copilă, oftează mama. Povestesc mai departe despre doamna Mei și doamna Hui, cele care arată ca niște gemene. Sunt mai puțin frumoase, dar au trupuri împlinite. Ele sunt preferatele Marii Împărătese. Au sânii mari ca niște pepeni și funduri cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lent, și că sunt nespus de leneș.) Într-o duminică, pe când mă prefăceam - Împreună cu ceilalți cinci - că rezolvam o problemă de geometrie, profesoara a tras o bășină asurzitoare. Mi s-au aprins obrajii de rușine, nu Îndrăzneam să ridic privirea: sărmana, cum avea să iasă din nenorocirea unei astfel de Întâmplări? Dar ea a zâmbit firesc, a zis „pardon”, de parcă nu se petrecuse o catastrofă, și-și văzuse de treabă. Din ziua aceea n-am mai dat pe la ea. Oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cele mai frumoase zboruri din viața mea. Mi-era frică, dar fascinația plutirii o Învingea. Mi se suia inima În gât, nu auzeam nimic, simțeam aerul strecurându-mi-se prin păr, pe lângă urechi, printre degetele răsfirate. N-ai de unde ști, sărmane! Și nici eu nu am cuvinte care să Îmbrace acele simțiri și sunt sigur că asemenea veșminte nu există. Zborul devenea o treabă serioasă și chiar aducătoare de profit pentru marele meșter făurar și Întreprinzător Titel. Făcuse o drăcie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zare, Mișcător un punct răsare și tot crește. Poate‐ i vreun bătut de soartă Care‐ aleargă pe câmpie, Într‐ atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți acum să‐ l viezi mai bine: E femeie, o sărmană. Strâns la piept în scutec ține Un copil, și‐ n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Poezia sa a fost tradusă în franceză, italiană, germană, maghiară, spaniolă etc. Cu poemul Bălcescu a primit în 1951 Premiul de Stat. MAMA De‐atâta plâns, avea pe ochi O plasă tremurând sfioasă Sau mândră ‐ cum pot ști eu, oare ?... Sărmanele - i mărgăritare. Iar ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]