1,054 matches
-
Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea, la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” — uniune teritorial-administrativă săsească cu sediul în Sibiu — domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453-1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
atestat documentar în anul 1351, cu numele "Bogeschdorf". Înăuntrul bisericii din Băgaciu se află câteva minunate strane sculptate, împodobite cu intarsii din secolul al XVI-lea, poate cele mai frumoase dintre toate câte s-au păstrat în bisericile de sat săsești. Biserica evanghelică din satul Băgaciu, pe numele lui german "Bogeschdorf", a fost construită cu piatră adusă cu carul din munții Cibinului. Ea a fost prima oară atestată într-un document din 1389, dar actuala biserică sală în stilul goticului matur
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
și a soției acestuia Louise Roth, născută Hausenblaß (1855-1915). a studiat dreptul la Budapesta, Viena, Berlin și Zürich. Cariera sa politică a început în anul 1918, an crucial pentru soarta viitoare a Transilvaniei și României. În calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susținut aderarea sașilor la unirea Transilvaniei cu România și a făcut parte din delegația săsească care a predat Guvernului român și regelui Ferdinand I al României hotărârea adunării reprezentanților sași de la Mediaș care, la 8 ianuarie 1919, proclamaseră unirea
Hans Otto Roth () [Corola-website/Science/308857_a_310186]
-
și Zürich. Cariera sa politică a început în anul 1918, an crucial pentru soarta viitoare a Transilvaniei și României. În calitate de secretar al Comitetului Central Săsesc a susținut aderarea sașilor la unirea Transilvaniei cu România și a făcut parte din delegația săsească care a predat Guvernului român și regelui Ferdinand I al României hotărârea adunării reprezentanților sași de la Mediaș care, la 8 ianuarie 1919, proclamaseră unirea "poporului sas din Transilvania" cu Regatul României. A fost deputat între anii 1919-1938, iar din anul
Hans Otto Roth () [Corola-website/Science/308857_a_310186]
-
de către sași arată că ele existau deja în secolul al XII-lea, înainte de stabilirea cumanilor în regiune. Pe de altă parte, toponimele de tip Heidendorf care înseamnă “satul păgânilor” se referă la pecenegii care erau încă păgâni în vremea colonizării săsești. Nicolae Drăganu considera că așezarea pecenegilor în Transilvania s-a petrecut mai înainte de instalarea lor în Ungaria de dincolo de Dunare, deși documentele îi menționează mai târziu. Nu este însă obligatoriu ca primele colonii pecenege să se fi instalat la distanța
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
la acea dată, biserica din Racovița era deja supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care-l împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care i-au fost acordate. De altfel, în această perioadă, biserica românească din scaunele săsești rămăsese sub jurisdicția vlădicului Simion, însă Racovița fiind subordonată parțial și organelor administrative comitatense, ale comitatului Alba, este posibil să nu fi beneficiat de acest regim. Prin această diplomă, protopopul Ion primește încuviințarea de a face vizite canonice la credincioșii
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
la forță. Dacă din conscripțiile lui Buccow nu au rămas date, trebuie respectate realitățile administrative ale vremii, satul fiind conscris administrativ în acei ani separat, pentru partea ce aparținea de Comitatul Albei Superioare și separat pentru cea pedinte de Scaunul săsesc al Sibiului. Astfel, în partea iobăgită se menționează o singură familie "unită" și 65 "neunite", acestea din urmă fără preoți. În partea scăunală se consemnează doar o singură familie "unită" și cinci preoți "uniți" precum și 235 familii "neunite" fără păstor
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
între care "Miorița" și "Toma Alimoș". A tradus din operele unor autori români de prestigiu (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de Alfred Sperber, au fost publicate și în revista săsească "Klingsor". A avut contribuții redacționale și la revista "Rumänische Rundschau", dedicată popularizării culturii române pentru cititorii germanofoni.. Lirica sa are la bază trăirile din timpul călătoriilor sale la Viena, Paris și New York. Margul-Sperber a scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
Regiunii Brașov (din raioanele Reghin, Târgu Mureș, Luduș, Târnăveni și Sighișoara). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din (interbelic), din Comitatul Mureș-Turda (antebelic), iar mai devreme din Scaunul Secuiesc al Mureșului, Scaunul Săsesc a Sighișoarei și din Comitatul Turda. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ face parte din mai multe zone (etno-folcorice și istorice) distincte, precum Ținutul Secuiesc, Pământul crăiesc etc. Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele printr-o construcție sacră cât mai impunătoare. În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra careia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică ("Sf. Maria"). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meșterii locali în anul 1515 și care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris și care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere, care funcționeaza și astăzi. Fortificațiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate țărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri și 3 bastioane construite
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau așezați cei care făceau rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuți de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa și integra în colectivitatea așezării. Astăzi, această veche așezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
Tilișca (în dialectul săsesc "Teliska", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea este caracterizată prin case de lemn, înălțate pe postamente de piatră, prin bogăția țesăturilor decorative din interiorul acestora, prin ceramică și prin
Tilișca, Sibiu () [Corola-website/Science/301748_a_303077]
-
sau Ardeal (în , în , în latină "Transsilvania" sau "Transsylvania", în dialectul săsesc "Siweberjen", în turcă "Erdelistan") este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României. De-a lungul timpului a făcut parte din Dacia, din Imperiul Roman, din Regatul Ungariei, respectiv din Imperiul Austriac. Pentru
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
și miturile fondatoare ale ungurilor. În stânga și dreapta acvilei heraldice sunt dispuse elementele redate în galben, soarele și luna, simboluri ale națiunii secuiești. În câmpul inferior al scutului sunt reprezentate simbolic, prin câte un turn de cetate, cele șapte cetăți săsești ale Transilvaniei. Transilvania este bogată în resurse naturale, în special lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, gaze naturale, sare și sulf. Ca industrie, Transilvania conține centre majore de procesare a fierului și oțelului, cât și complexe industriale chimice
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
62,3% români și 23,3% maghiari. Rezultatele recensămintelor oficiale efectuate din 1869 și până în prezent sunt prezentate în tabelul de mai jos: Transilvania este regiunea în care s-au născut numeroase personalități ale culturii și științei românești, ungurești și săsești. Cultura Minerit Indexuri, cataloage Turism Fundații, Comunități Imagini Video
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus și Grânarul orașului, toate datând din secolul XVI. În "Cetate", construcțiile au fost ridicate conform unui plan urbanistic bine stabilit, impus de condițiile geografice în care se afla orașul. Aici, ca și în celelalte cartiere săsești, casele „se sprijină una pe alta”, fiind lipite între ele. Cele mai vechi case păstrate până astăzi prezintă bolte cu arcuri frânte, specifice stilului gotic, ori curbate, caracteristice perioadei de trecere către Renaștere. Cea mai mare parte a construcțiilor din
Arhitectura Brașovului () [Corola-website/Science/304135_a_305464]
-
între 1866-1881. După terminarea studiilor gimnaziale în orașul natal, se duce la Târgu Mureș pentru a studia dreptul, studiu pe care îl termină în 1844 cu luarea examenului de avocat la Universitatea din Târgu Mureș, calificare recunoscută și de către Universitatea Săsească din Sibiu. Se întoarce în orașul natal unde preferă să nu lucreze ca avocat ci este angajat ca secretar onorific al magistrului orășenesc și de scaun. În 1848 se duce la Dieta de la Cluj ca locțiitor al reprezentantului scaunului sighișorean
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
războiului civil, Gull a lucrat mai întâi din nou la magistratura din Sighișoara (serviciu din care și-a dat demisia din cauza neo-absolutismului lui Franz Josef din 1851), iar apoi timp de 10 ani ca avocat la Sighișoara. Odată cu reinstaurarea Constituției săsești în 1861, Gull a fost ales senator și vilic (administrator economic), iar mai apoi primar în 1866. A fost în această funcție până în 1881 când s-a retras din proprie inițiativă. În această perioadă a servit orașul ca reprezentant al
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
Gull a fost ales senator și vilic (administrator economic), iar mai apoi primar în 1866. A fost în această funcție până în 1881 când s-a retras din proprie inițiativă. În această perioadă a servit orașul ca reprezentant al Universității Naționale Săsești la Sibiu (1861-1875), organ pentru care a stabilit regulamentul interior. Gull a fost activ și pe plan bisericesc evanghelic, fiind unul din colaboratorii și promotorii noii constituții bisericești. A fost ales în consistoriul național de către a treia adunare a Bisericii
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
Șona (în dialectul săsesc "Schinen, Šînen", în , în ) este un sat în comuna Mândra din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Șona este așezat la est de orașul Făgăraș, înșiruit pe malul drept al Oltului, străjuit la partea de nord de coroana de dealuri colinate
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc. Străzile largi ale satului în special strada principală care adăpostește aproape în întregime locuitorii satului, cimitirul săsesc care se află cuprins între ramificațiile drumului care coboară în sat, pe turn, din hotarul din mijloc, biserica de lemn din fața casei ande Banu, care s-a păstrat până în anul 1968, când s-a demolat, încă sunt mărturii convingătoare că
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
Jos, Sebeșu de Sus, Tălmaciu, Tălmăcel și Turnu Roșu, au făcut parte din Scaunul filial al Tălmaciului, ca subunitate administrativă a Scaunului Sibiului, fiind înglobat la rândul său în 1453 în autoadministrarea sașilor din cele „Șapte Scaune”, urmată de „Universitatea Săsească” începând din 1486 și până în anul 1876. În perioada 1453 - 1700, Racovița este menționată în peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Astfel, în anul 1366, țăranii români de pe domeniul Tălmaciului s-au alăturat campaniei de represalii pe care o ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]